S-a stins o lumină, iar aerul, deodată, a căpătat densitatea unei absențe irevocabile. O poetă nu pleacă niciodată singură: duce cu ea o limbă întreagă, o neliniște, o formă de a răni lumea prin frumusețe. Rămânem mai săraci de un om și de o conștiință care știa să transforme suferința în revelație.
Limona, cuvintele nu vor mai fi la fel fără tine.
Astăzi, lumea este mai săracă, iar inimile noastre sunt mai fragile, pentru că ai plecat prea devreme din această grădină de oameni în care ai înflorit atât de frumos. Ai fost una dintre acele prezențe rare care nu doar scriu poezie, ci o trăiesc, o dăruiesc și o transformă în lumină pentru ceilalți.
Ne-ai lăsat versuri, dar mai ales ne-ai lăsat o stare... acea blândețe autentică, profundă, care nu se învață, ci vine dintr-un suflet ales și se oferă fără măsură.
Odihnește-te în pace. Iar dacă există un cer al poeților, sunt convinsă că acum scrii acolo, printre stele, versuri pe care noi le vom simți mereu, chiar dacă nu le vom mai putea citi.
Transmit sincere condoleanțe familiei, dintr-o inimă care astăzi plânge cu adevărat🥲🥲
Preluat de la
https://www.facebook.com/share/p/1DKCB8EiAN/



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu