.jpg)
Draga mea prietena Elena Glodean sănătate si bucurii azi de ziua ta si multa inspirație
🥰⚘️🎉🎂
Poem șoptit
Aş locui în ochii tăi, o vreme,
să văd cum munţii încă nasc izvoare;
când o sărută-n taină căprioare
să simt cum iarba-‛nfiorată geme.
În pumnul tău aş locui, o vreme,
de tine să mă simt la sân purtată
precum o mierlă care-a fost vânată
și stă rănită printre crizanteme.
Aş locui în părul tău, o vreme,
s-ascult cum vântul şuieră prin crânguri;
tu, scuturându-ţi tâmplele de gânduri,
să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.
Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
să-mi poţi reda odihna unui drum,
iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
să îi aduni cu sârg în ninse gheme.
În gândul tău aş locui, o vreme,
să desluşesc ce griji şi dor te-apasă
şi ca pe-un talisman, ce-l porţi şi-acasă,
în suflet te-aş păstra o-ntreagă vreme.
Dualitate
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar, uneori, îmi lunecă prin suflet,
cu pași foșnitori, ca un grafit ascuțit
pe luciul unei coli de hârtie.
Tăcută ca umbra,
de parcă ascunde o vină,
în fiecare noapte o aud cum suspină.
Întotdeauna, dimineața se trezește în zori,
scutură cerul de nori și zâmbește
nefiresc de senină.
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar cunoaște bine arta umbrelor
și, seară de seară, dansează pe toți pereții
la fel ca mâinile bunicului
în copilăriei.
Poate ne știm
dintr-o altă viață
când un deceniu fost-am castan.
Poate-am împărțit același colț de cer
pe vremea când avut-am aripi de vultur,
mai bine de-un an.
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar, din când în când, se strecoară afară
și plânge; plânge cu lacrimi albastre
ca un bătrân albatros
într-o colivie.
Pe de-a-ntregul,
chipul și-l arată doar vara, câteodată.
Cu degete de aer să-mi fie răcoare,
ca o boare mă mângâie pe creștet
de parcă-ar vrea să spună:”nu-ți fă griji!
când se va scurge secunda din urmă
vom pleca împreună”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu