Se spune că, atunci când Dumnezeu a ajuns la femeie, timpul parcă s-a oprit puțin.
Nu pentru că ar fi fost greu să o facă frumoasă. Frumusețea era partea simplă.
Greu era să pună în ea tot ce urma să ducă.
Un înger, văzând cât de atent lucra Dumnezeu, L-a întrebat:
— De ce îi dai atâtea straturi?
Dumnezeu a răspuns:
— Pentru că viața va cere mult de la ea. Uneori prea mult.
— Dar nu e nedrept?
— Va părea nedrept, a spus Dumnezeu. De aceea îi dau și ceva ce lumea nu va înțelege mereu: o forță ascunsă sub blândețe.
Femeia a primit mâini care puteau fi calde ca o rugăciune. Mâini care urmau să țină fruntea unui copil bolnav, să muncească, să strângă rufe, să deschidă uși, să închidă răni, să ridice oameni care nu știau că se prăbușesc.
Îngerul a privit-o.
— Pare prea delicată pentru toate acestea.
Dumnezeu a zâmbit.
— Delicată, da. Fragilă, nu. Ea va putea zâmbi la masă când sufletul îi va fi obosit. Va putea spune “sunt bine” chiar și când va avea nevoie să fie ținută. Va putea iubi oameni care uneori uită să o întrebe dacă mai are putere.
— Și nu se va pierde?
— Uneori, da. Dar îi voi da darul de a se întoarce la sine. Chiar și după ani. Chiar și după dureri. Chiar și după tăceri lungi.
Îngerul a întrebat:
— Va fi înțeleaptă?
— Va fi mai mult decât atât. Va simți nuanțe. Va citi priviri. Va transforma casa în loc, durerea în lecție, singurătatea în rugăciune și iubirea în curaj. Va învăța să se adapteze fără să-și piardă complet rădăcina.
Apoi îngerul a văzut o lacrimă.
— Doamne, ai lăsat o fisură?
— Nu, a răspuns Dumnezeu. Am lăsat o fereastră.
— Pentru ce?
— Prin lacrimile ei va ieși ceea ce nu încape în cuvinte. Dorul. Nedreptatea. Iubirea. Oboseala. Speranța. Dezamăgirea. Toate lucrurile pe care le va purta fără aplauze.
Îngerul a privit din nou femeia și a înțeles că nu se afla în fața unei ființe simple.
— Va ști lumea cât valorează?
Dumnezeu a tăcut o clipă.
— Nu întotdeauna. De aceea ea va trebui, uneori, să-și amintească singură.
Și poate de aceea femeia este atât de greu de definit.
Pentru că în ea pot încăpea, în aceeași zi, o
furtună, o pâine caldă, o rugăciune, o rană și un zâmbet.
Sursa
https://www.facebook.com/share/18xa86iJLf/



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu