.jpg)
Memorie Artistică
AIMÉE IACOBESCU
Aimée Iacobescu (nume complet Gabriela-Aimée Iacobescu) s-a născut pe 23 iunie 1946 în satul Unguriu, județul Buzău (în acte figura 1 iulie), ca fiică a colonelului farmacist și medic militar Constantin Iacobescu și a Stelei (născută Mihai Dumitru), absolventă de desen și scenografie. A venit pe lume împreună cu fratele ei geamăn, Dorel, care a devenit și el actor.
A absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din București și, în 1968, secția de Actorie a IATC-ului (astăzi UNATC). Debutul pe scenă l-a făcut încă din liceu, remarcată de regizorul Sică Alexandrescu, care i-a dat un rol la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, instituție căreia i-a rămas fidelă timp de patru decenii.
Pe marele ecran a debutat în anii '60 și a devenit iconică în rolul Domniței Ralu din seria Haiducii, alături de apariții memorabile în filme precum Zestrea domniței Ralu, Săptămâna nebunilor sau Osânda (rolul Magdei, preferatul ei, sub regia lui Sergiu Nicolaescu). A colaborat cu regizori ca Dinu Cocea și a jucat în peste 15 producții cinematografice și TV. În 2004 a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.
Viața personală a rămas discretă. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii. A iubit o singură dată profund, dar relația nu s-a concretizat. A fost o femeie independentă, dedicată carierei, descrisă adesea ca o „divă de porțelan” – elegantă, rezervată, dar cu o forță interioară remarcabilă. Tatăl ei, medic militar, o avertiza încă din tinerețe că „vei muri de foame cu meseria asta de actriță”, un avertisment care s-a dovedit premonitoriu la finalul vieții.
După retragere, Aimée Iacobescu a trăit o perioadă extrem de dificilă. Diagnosticată cu cancer la sân, a dus o luptă lungă și costisitoare cu boala. Pensia și indemnizația de actor nu acopereau tratamentele, așa că a cerut ajutor UNITER-ului încă din 2013 pentru indemnizația de merit. Răspunsul primit – să mai aștepte câțiva ani – a fost perceput ca jignitor, mai ales având recomandări de la personalități de marcă. Singură și umilită, a vorbit deschis despre teama de a „muri de foame cu meseria asta”. A murit pe 27 martie 2018, la 71 de ani, la Spitalul Elias din București, chiar de Ziua Mondială a Teatrului, și a fost înmormântată la Cimitirul Ghencea.
Aimée Iacobescu rămâne o figură emblematică a cinematografiei românești – talentată, frumoasă și dedicată, a cărei ultimă parte a vieții a evidențiat contrastul dur dintre gloria artistică și vulnerabilitatea umană. O poveste fascinantă, dar și tristă, despre o artistă care a dat mult publicului, dar a primit prea puțin înapoi la final.Respect!
CULTURA CURIO
ZITATI GANDURI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu