am invatat sa simt durerea altcuiva
cum ar face parte din mine
am invatat sa umblu desculta prin sufletul meu
sa nu zdruncin lacrima mamei
am invatat sa astept timpul poeziei
cum o priceasna din Duminica Invierii lui Lazăr
am invatat sa nu calc peste rana inimii celui suferind
sa pot primi mangaierea lui Dumnezeu
am invatat sa-mi feresc sufletul de vreo istovire
sa pot tine in palme un porumbel
al nimanui
am invatat sa mai gresesc intentionat
fara sa-mi mai reprosez ca sunt
fiica timpului meu
am invatat sa fug la Maica Domnului în poală
si cu lacrima de nea sa-mi recunosc smerenia vorbei
am invatat sa pierd anorimpul iubirii
m-am cules din însami mereu
am invatat că timpul nu are rabdare
si clipa e tot ce mi-a mai ramas
05,06,2026,Sibiu,
Natal
ia Isabela Croitoru



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu