.jpg)
Îmbrățișarea care a schimbat felul în care privim medicina și puterea unei mame
La prima vedere, pare doar fotografia unei mame care își îmbrățișează cu dragoste fiica. Un gest firesc, tandru, pe care îl vedem în fiecare zi și pe care, de cele mai multe ori, îl trecem cu vederea.
Dar această imagine ascunde una dintre cele mai dureroase tragedii medicale ale secolului al XX-lea.
Fotografia, realizată de Michael Ward în anul 1982, le surprinde pe Elaine Dale și pe fiica ei, Sara. În spatele acelui zâmbet liniștit se află o poveste despre suferință, curaj și speranță.
Elaine s-a născut în Anglia, în anul 1960, fără brațe. În timpul sarcinii, mama ei luase talidomidă, un medicament prescris la acea vreme femeilor însărcinate pentru combaterea grețurilor, insomniei și altor disconforturi specifice sarcinii.
Medicamentul era considerat sigur.
Din păcate, nu era.
La scurt timp, medicii au descoperit că administrarea talidomidei în primele săptămâni de sarcină putea afecta grav dezvoltarea embrionului, provocând malformații severe ale membrelor și ale altor organe. Mii de copii din zeci de țări s-au născut cu dizabilități permanente, iar mulți alții nu au supraviețuit nici măcar nașterii.
Elaine a fost una dintre supraviețuitoare.
Copilăria și tinerețea ei au fost marcate nu doar de dificultățile fizice, ci și de prejudecățile unei societăți care considera că o persoană cu o astfel de dizabilitate nu poate avea o viață independentă.
Elaine a demonstrat contrariul.
A învățat să scrie, să mănânce, să se îmbrace și să își desfășoare activitățile zilnice folosindu-și picioarele, dezvoltând o independență care i-a impresionat pe toți cei care au cunoscut-o.
Apoi a luat o decizie pe care mulți o considerau imposibilă.
A ales să devină mamă.
În 1978 s-a născut Sara, o fetiță perfect sănătoasă. Elaine a devenit prima supraviețuitoare britanică cunoscută public, afectată de talidomidă, care a adus pe lume un copil.
Presa vremii a vorbit îndelung despre acest eveniment, însă atenția era îndreptată aproape exclusiv asupra dizabilității sale.
În realitate, adevărata poveste era alta.
Nu era surprinzător că Elaine își iubea copilul.
Surprinzător era faptul că atât de mulți oameni se îndoiseră vreodată că ar putea fi o mamă la fel de bună ca oricare alta.
Patru ani mai târziu a fost realizată această fotografie.
Ea nu vorbește despre scandalul talidomidei.
Nu vorbește despre procesele intentate companiilor farmaceutice și nici despre schimbările majore introduse ulterior în testarea și autorizarea medicamentelor.
Vorbește doar despre o mamă care își strânge copilul în brațe.
Și tocmai această simplitate îi dă o forță extraordinară.
Pentru că ne amintește că valoarea unui om nu este dată de aspectul său fizic, de limitele pe care i le impune viața sau de prejudecățile celor din jur, ci de iubirea pe care este capabil să o ofere.
Tragedia talidomidei a schimbat pentru totdeauna regulile privind siguranța medicamentelor în timpul sarcinii și a salvat, indirect, milioane de vieți în deceniile care au urmat.
Iar Elaine Dale a demonstrat lumii că dizabilitatea nu poate opri un om să trăiască demn, să-și întemeieze o familie și să iubească necondiționat.
Întrebare:
Asmarandi Alexandra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu