🌾 Povestea grâului de altădată – când pâinea se câștiga cu sudoare 🌾
Demult, tare demult, pe vremea când nu existau combine și mașinării care să străbată câmpurile într-o singură zi, grâul se culegea cu mâna, fir cu fir, snop cu snop.
În zorii zilelor de vară, înainte ca soarele să dogorească, oamenii porneau spre câmp. Bărbații își ascuțeau coasele, femeile luau secerile, iar copiii mergeau și ei alături de părinți, fiecare ajutând după puterile sale.
Se auzea cântecul coasei prin lanul auriu:
Hârșt… hârșt… hârșt…
Grâul cădea în brazde, iar femeile îl strângeau și îl legau în snopi. Mâinile erau zgâriate de paie, frunțile arse de soare, dar nimeni nu se plângea. Oamenii știau că în fiecare spic se ascundea pâinea pentru iarnă.
La amiază, se așezau cu toții la umbra unui copac. Din desagi scoteau pâine de casă, ceapă, brânză și câte o bucată de slănină. Beau apă rece din ulcior și, după puțină odihnă, se întorceau în lan.
După seceriș venea treieratul.
Snopii erau duși în gospodărie sau la aria satului, unde boabele trebuiau despărțite de spice și paie. În vremurile cele mai vechi, oamenii băteau spicele cu îmblăciul, iar în unele locuri caii sau boii erau purtați peste grânele întinse pe arie.
Praful se ridica în aer, soarele ardea, iar munca părea fără sfârșit.
Apoi grâul era vânturat cu grijă. Pleava ușoară era luată de vânt, iar boabele grele și aurii cădeau la pământ. Fiecare bob era strâns cu grijă, căci oamenii știau câtă trudă se ascundea în el.
Seara, când ultimul sac de grâu era pus la adăpost, gospodarul își ștergea fruntea și privea mulțumit spre cer.
Avea grâu.
Avea făină.
Avea pâine pentru copii și pentru zilele grele ale iernii.
Pe atunci, pâinea nu se cumpăra în grabă. Începea cu un bob semănat în pământ, creștea sub ploi și soare, era secerată cu mâna, treierată cu trudă, dusă la moară și frământată în covată.
Poate de aceea bătrânii nu aruncau niciodată pâinea.
Dacă o bucată cădea pe jos, o ridicau, o sărutau și o puneau la loc pe masă.
Pentru că ei știau un adevăr pe care noi, uneori, îl uităm:
Într-o singură pâine se ascundeau munca unui an întreg, sudoarea oamenilor, binecuvântarea pământului și speranța unei familii. 🌾🤎
Voi vă mai amintiți de secerișul și treieratul de altădată? Ați prins vreodată asemenea vremuri sau le cunoașteți din poveștile bunicilor?
#PoveștiDeAltădată #ViațaLaȚară #SecerișulDeOdinoară #TreieratulGrâului #TradițiiRomânești #AmintiriDinSat #PâineaNoastră #BuniciiNoștri #SatulRomânesc #DorDeOdinioară



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu