Ultimul vals
Pe o creangă tristă, părăsită,
O frunză-n arămiu veșmânt,
Tremurătoare, îngrozită,
Privea plângând către pământ.
Vântul o vede și-o încântă
Cu șoapte dulci de drag și dor
Și cu-adierea lui cea blândă,
O luă cu el în al său zbor.
Hai să te-nvăț un dans, iubito,
Uită de norii plumburii !
Lasă-te-n voia mea, frumoaso
Și nu te teme de urgii !
Ia-mă în brațe, spuse frunza,
Nu mă lăsa să mai cobor,
Iar vântu-i șopti la ureche :
”Numai cu tine vreau să zbor”...
Au zburat peste munți și ape,
Peste grădinile-arămii,
Luna le aprindea în cale
Sclipiri de stele mii și mii...
Dansul era să se termine
Când, frunza întrebă speriată:
De voi cădea, vei fi cu mine?
”Cu sufletul și viața toată !”
Și-au mai dansat încă o noapte
Valsul, sub bolta stelelor,
Ea surâzându-i fără teamă,
El sărutând-o pe-obrăjor.
Către pământ când a pornit
Zâmbind, se legăna ușor...
”Nu-mi pasă că m-am rătăcit,
Iubind am învățat să zbor!”
✍️ Cris Tina



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu