La multi ani , Alteta! Alaturi de familia Regala pe care o reprezentati cu mare cinste si daruire!

Alteța Sa Regală Radu, Principe al României[1], fost Principe de Hohenzollern-Veringen (n. 7 iunie 1960, Iași, România, ca Radu Duda). În anul 1996 s-a căsătorit cu ASR Principesa Margareta de România. La data de 1 ianuarie 1999 i-a fost acordat numele, nu titlul[2] de "principe de Hohenzollern-Veringen" de către ASR prințul Friedrich Wilhelm, șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen, numele său legal devenind Radu Hohenzollern Veringen Duda[3][4][5][6][7][8]. Din 2007, de când și-a schimbat numele legal în Radu al României Duda, Radu nu mai folosește numele de Hohenzollern.[9]
Principele Radu nu are blazon, deoarece nu i-a fost specificat vreunul prin decretul princiar care i-a acordat noul nume. De asemenea, decretul nu i-a acordat lui Radu nici apelativul de "Alteță".[10] Alte familii regale, însă,[11][12][13] i-au recunoscut folosirea de către acesta a apelativului de "Alteță Serenissimă". Prin noul Statut al Casei Regale semnat de Regele Mihai al României la 30 decembrie, 2007, Radu a primit titlul de "Principe al României" cu apelativul de "Alteță Regală" și urmează să poarte titlul de "Alteța Sa Regală Principele Consort al României" începând de la moartea lui Mihai[14].
E membru al Familiei Regale Române. Fie acompaniat de soția sa, Principesa Margareta, fie cel mai adesea singur[15], principele reprezintă Familia Regală cu diverse ocazii.
Educație și activitate teatrală

Radu Duda a avut o activitate artistică de peste 20 de ani, atât în România, cât și în Europa, America, Asia și Africa.
Radu Duda s-a născut la 7 iunie 1960, în municipiul Iași, într-o familie de medici. A absolvit Liceul Internat "Costache Negruzzi" din Iași în 1979. A fost admis pe locul patru la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, pe care a absolvit-o în anul 1984, la clasa prof. Olga Tudorache. Printre colegii săi de promoție s-au numărat Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Oana Pellea, Carmen Ciorcilă, Carmen Trocan, Marina Procopie, Mihai Verbițchi, Adrian Păduraru și Dan Bădărău.
După ce a absolvit Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică, tânărul actor a fost repartizat la Teatrul Municipal din Suceava. Apoi a fost transferat ca actor la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași. În perioada în care a evoluat ca actor, Radu Duda a locuit la bloc, ca majoritatea românilor. În anul 1988, se mută la București, părăsind scena Teatrului Național din Iași.
Din 1974 și până în 1999, Radu Duda a susținut o bogată carieră artistică în teatru, film și televiziune, în țară ca și în Franța, Belgia, Elveția, Luxemburg, S.U.A., Israel, Macedonia și Camerun. A lucrat ca asistent universitar (1990-1994) la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. univ. Dem Rădulescu.
Printre rolurile interpretate de actorul Radu Duda sunt de remarcat: rolul lui Gigi Stamatescu (ofițer, iubitul Mizei) în piesa de teatru "Titanic Vals" de Tudor Mușatescu, un rol în piesa de teatru "Trei surori” de A. P. Cehov.
A realizat în anul 1993 (în calitate de director artistic) primul proiect de terapie prin artă "Artécole", pentru orfanii din România. Proiectul s-a desfășurat în opt localități din România în decursul a șase ani.
În 1999, Radu Duda a înființat în Elveția asociația culturală "Spectacolul Secolului XXI", consacrată promovării culturii Europei de Est.
[modificare]Carieră politică

După înnobilarea sa de la 1 ianuarie 1999, principele Radu și-a încheiat cariera de actor și s-a dedicat exclusiv activităților de reprezentare a familiei regale și a României. Radu a jucat un rol primordial în planificarea și organizarea vizitelor internaționale ale regelui Mihai I al României în 1997 și 2002 pentru integrarea României în NATO, cât și pentru crearea conceptului "Turneului Mileniului" al Maiestății Sale Regele în România din 2000. În turneele sale în NATO, Regele a vizitat Anglia, Norvegia, Belgia, Danemarca, Spania, Luxemburg și Olanda, întâlnindu-se cu șefii de stat și de guverne ai țărilor respective. Prințul l-a acompaniat pe Rege în marea majoritate a acestor vizite.
În 2002, a absolvit Colegiul Național de Apărare din România, precum și Colegiul George C. Marshall, din Garmisch, Germania. În august 2004 a participat în cadrul programului de două săptamani pentru Senior Executives în securitate națională și internațională al școlii de administrație "John F. Kennedy" a universității Harvard din S.U.A. [16][17].
În septembrie 2002 a fost numit Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare și Dezvoltare Durabilă. Radu mai e și Consilier al MS Regelui Mihai I, Patron al Camerei de Comerț Româno-Britanice, Membru al Comitetului de Directori ai Asociației "Casa NATO" din București și Membru de Onoare al Senatelor Universității "Aurel Vlaicu" din Arad și al Universității din Oradea.
Din 2005 e colonel al Armatei Romane și a obținut un doctorat în Științe Militare la Academia Națională Militară din București.
Principele Radu este autorul câtorva cărți: Dincolo de mască (București: Unitext, 1997), L'Âme du masque (Brussels, 1998), Război, un exil, o viață (București, 2000; tradusă în engleză cu titlul de Anne of Romania: A War, an Exile, a Life, București: Romanian Cultural Foundation, 2002), Michael of Romania: A Tribute (San Francisco și București, 2001), Kildine (București, 2003; o traducere în română a basmelor Reginei Maria a României), Șapte (București: Nemira, 2003), The Royal Family of Romania (București: Humanitas, 2004), Persona (București: Nemira, 2006), The Elisabeta Palace (București: Humanitas, 2006)
Principele Radu ține conferințe și discursuri în România, Suedia, Finlanda, Austria, Japonia, India, Lituania, Ungaria, Elveția, Belgia, Franța, Irlanda, Canada, Polonia, SUA, Italia, Iordania, Thailanda, Slovenia, Croația, Azerbaijan, China, Egipt și Marea Britanie. Prințul Radu apare în mod regulat pe posturile TV și publică articole în presa scrisă din România.
Conferințele Principelui Radu discută subiecte legate de integrarea României în structurile Euro-Atlantice, apărare și securitate, geopolitică și diplomație, cultură, economie și educație. A vorbit deasemenea și despre problema minorităților etnice, în particular despre cea rromă, un subiect important pentru România și Europa de Sud Est de azi[18][19][20], în cadrul unor conferințe din România și Europa.
Pe data de 9 aprilie 2009 principele și-a anunțat candidatura pentru funcția de președinte al României la alegerile prezidențiale din noiembrie 2009[21][22]. Ulterior s-a retras din cursa electorală[23].
[modificare]Inițiative

[modificare]Europa Regiunilor
E un proiect inițiat de prințul Radu pentru a promova interesele majore ale României și a întări legăturile ei bilaterale. Scopurile ei sunt de a încuraja și promova parteneriate economice, culturale și educaționale între regiuni românești și europene, cât și să crească nivelul public de cunoștințe despre România prin întâlniri, conferințe și prelegeri. Programul presupune vizitarea de către prințul Radu a până la patru regiuni diferite pe an, întâlniri cu oameni de afaceri, politicieni și administrația locală, studenți și profesori universitari, comunități românești și presa. Regiunile acoperite până în prezent sunt cele italiene din Toscana și Sicilia (provinciile Palermo, Caltanisetta, Enna și Catania), cele franceze din Provence-Alpes-Côte d’Azur și Aquitaine (Pays Beaumontois). Inițiativa Europa Regiunilor va continua cu vizite în landurile din Germania, în Spania și alte regiuni ale Franței și Italiei[24][25][26][27][28][29][30][31].
[modificare]Turneul prieteniei
Turneul Prieteniei este o inițiativă similară creată în vederea promovării intereselor majore ale României, în principal în Statele Unite ale Americii, punând accentul pe recunoașterea, promovarea și sprijinirea parteneriatelor Românești în domeniul economic, educațional și cultural. Vizitele cuprind câte 3-4 state pe an în decursul cărora se organizează întâlniri cu oameni de afaceri locali, politicieni, administrația locală, studenți universitari și studenți, cât și cu diaspora românească. Scopul ei e să crească nivelul public de cunoștințe despre potențialul României și să întărească relațiile bilaterale. Turneul prieteniei a debutat cu o vizită de 10 zile în statele Illinois, Indiana și Massachusetts, în timpul căreia prințul Radu s-a întâlnit cu guvernatori, primari, congressmen statali, profesori, studenți, oameni de afaceri, jurnaliști și cetățeni americani de origine română. Turneul prieteniei II și Turneul prieteniei III au în plan să atingă alte cinci state SUA[32][33][34].
[modificare]Personalitate

Într-un interviu pentru "Observator Plus,"[35] principele Radu discută deschis despre el însuși. Afirmă că în timpul comunismului a trăit într-o lume amorală, căreia i-au lipsit modele și în care era dificil să ai principii. Radu le-a descoperit pe acestea din urmă doar când l-a cunoscut pe Regele Mihai, când a înțeles că "viața poate fi punctată, din loc în loc, cu principii". Înaintea acestei întâlniri a destinului, Radu avusese "mai mult idealuri" și "exerciții de admirație" față de personalități europene sau internaționale. Într-un alt interviu[36], Radu enumera câteva din personalitățile est-europene pe care le admiră, precum papa Ioan Paul al II-lea, Lech Wałęsa, Václav Havel și [sic] Nelson Mandela. În timpul comunismului, familia sa a reprezentat un izvor de inspirație pentru el[35], "pentru că în acele vremuri strâmbe au rămas niște oameni drepți". Deasemenea, Radu crede că nu ar fi putut face lucrurile în viață mai bine decât le-a făcut până în prezent. În același interviu mai afirmă și că are foarte puțini prieteni. E un admirator al filmului cu tematică homosexuală Brokeback Mountain, "una dintre cele mai mișcătoare și emoționante, pline de inspirație și adevăr pelicule ale ultimilor ani", precum și al starului său "excepțional", Heath Ledger, a cărui moarte prematură o deplânge.[37][38] Cântăreții săi preferați sunt Pavarotti, José Carreras, Placido Domingo și Elton John.[39]
[modificare]Controverse

[modificare]Acuzațiile de corupție
Compania BAE Systems[40], unul din sponsorii fundației de caritate a principesei Margareta, precum și reprezentanții companiei, au fost implicați într-un scandal de corupție în legătură cu achiziția de către Guvernul României a două fregate britanice decomisionate de către Royal Navy și recondiționate de către BAE, pentru care se spune că o mită de 7 milioane lire sterline s-ar fi plătit[41]. Unii din acești bani, se mai spune, ar fi "ajuns în buzunarele familiei regale de Hohenzollern"[42]. Ziarul "Gardianul"[43][44], notând că atât Margareta, cât și Radu, ca Reprezentant Special al Guvernului, se întâlniseră de un număr de ori, în mod oficial sau neoficial, cu reprezentații BAE Systems, înainte și după semnarea contractului guvernamental, au cercetat dacă familia regală s-a implicat în acțiuni de lobby în numele companiei. Într-un comunicat oficial trimis ziarului[44], Radu neagă orice astfel de acțiuni de lobby, declarând că, în calitate de patron al Camerei de Comerț Româno-Britanice din care face parte și BAE Systems, s-a întâlnit cu reprezentații acestei firme, cât și cu ai altor firme britanice.
[modificare]Colaborarea cu Securitatea
Prințul Radu este, la fel ca și alte persoane publice, ținta atacurilor de presă[45][46] cum că ar fi fost informator al temutei[47][48][49] poliții secrete comuniste Securitate în timpul dictaturii lui Ceaușescu.
Revista "Căminul românesc" din Geneva[50][51] a publicat un articol semnat de Nicolette (Nicoleta) Franck, o jurnalistă apropiată regelui Mihai, despre care a scris câteva cărți[52]. Articolul îl acuză pe Radu Duda că ar fi un agent al Securității, infiltrat în Casa Regală pentru a o compromite, la ordinele lui Ion Iliescu, fostul președinte al României, fost nomenclaturist comunist și prieten al tatălui lui Radu, și el la rându-i un fost comunist de rang înalt. Articolul nu aduce nicio dovadă în acest sens.
Într-un articol publicat de cotidianul Adevărul, prințul Radu neagă acuzele de presupuse legături cu Securitatea: "Eu nu am colaborat cu Securitatea. (...) în 1986 (...) s-a încercat racolarea mea. Am refuzat politicos și de atunci nu am mai fost contactat."[53] Articolul dezvăluie că în 1989, numele lui Radu a fost găsit pe o listă cu mai multe de 1.000 de oameni, "persoane de sprijin" ai Securității. Într-un alt interviu pentru același cotidian[54], Radu a explicat că în 1986, Securitatea i-a cerut să colaboreze datorită carierei sale de succes ca actor: "toți cei care reprezentau ceva știau că există acest risc" de a fi chemat de către Securitate pentru a deveni informator. La acea dată, Radu lucrase de doi ani pe scena din Iași ca absolvent de teatru și urma să plece în al doilea și ultimul său turneu cu teatrul în străinătate în Israel[55], în compania a doi renumiți actori români. Fostul șef al filialei locale din Iași a Securității a explicat într-un interviu[56] că "persoanele de sprijin", ca Duda și alți cei peste 1.000 de oameni de pe lista respectivă, nu erau informatori, nu semnau vreun angajament cu Securitatea, nici nu primeau bani, ci erau membrii ai PCR, în special cei care călătoreau în străinătate, racolați de Securitate cu acordul partidului pentru a îndeplini misiuni bine definite pentru o perioadă limitată de timp. El a confirmat deasemenea într-un interviu ulterior[57], că lista respectivă e reală.
S-a mai scris că[58] "mulți dintre susținătorii familiei regale au încetat să mai ofere ajutoare financiare după intrarea lui Radu Duda în Casa Regală. Românii cu bani din exil, care au fost zeci de ani urmăriți și-n gurile de metrou de Securitate, au considerat compromisul inacceptabil."
În iulie 2010, Marco Houston, editorul publicației Royalty Monthly, a făcut o declarație[59] în Înalta Curte de la Londra, prin care recunoștea că toate acuzațiile împotriva Principelui Radu sunt neadevărate și nu ar fi trebuit publicate niciodată. De asemenea, în declarație se confirmă că Principele Radu nu a fost membru sau colaborator al Securității, lucru constatat și de CNSAS.
[modificare]Scandalul titlului
În august 2004, reprezentanți ai ASS Karl Friedrich, Prinț Moștenitor de Hohenzollern-Sigmaringen, l-au acuzat pe Radu[60] de folosirea numelui Hohenzollern fără permisiune, cât și de a fi cerut sume "considerabile" de bani de la persoanele care ar fi interesate în cumpărarea acestui titlu. Prințul Moștenitor l-a atenționat pe Radu deasemenea că familia Hohenzollern va lua "măsuri legale" în cazul că aceste lucruri se vor repeta și i-a cerut să nu mai folosească titlul de "Prinț de Hohenzollern-Veringen". Într-un interviu din 2009[2], Prințul Moștenitor și-a reiterat cererea, afirmând că tatăl său nu are dreptul de a acorda titluri într-o republică și că titlul de "Hohenzollern-Veringen" e o "farsă". Prințul Moștenitor e fiul ASS Friedrich Wilhelm, Prințul de Hohenzollern-Sigmaringen, care[60] i-a acordat lui Radu "numele" ad personam de "Prinz von Hohenzollern-Veringen" la 1 ianuarie, 1999. Scandalul se crede că ar fi fost instigat de către un descendant al regelui Carol al II-lea și prieten al Prințului Moștenitor, Paul Lambrino, cunoscut deasemenea în UE și ca Paul Hohenzollern, ca urmare a două procese din Portugalia și Franța care i-au recunoscut tatăl drept fiu legitim al regelui Carol al II-lea, fără drepturi dinastice sau de titlu. Radu a dat în judecată revista "Royalty Monthly" din Londra pentru calomnie[61][62] pentru publicarea acestor acuze într-un articol.
Procesul s-a încheiat când Marco Houston, redactorul revistei, a făcut o Declarație Publică în Înalta Curte de la Londra[59], admițând că toate aceste acuzații sunt complet neadevărate, și nu ar fi trebuit publicate niciodată.
[modificare]Gradul militar
Unii[63][64] au contestat legalitatea ascensiunii rapide a lui Radu în Armata Română, de la subofițer în rezervă la rangul de colonel activ, în mult mai puțin timp decât acela necesar avansărilor obișnuite. Fostul Șef al Statului Major al Armatei a argumentat că reactivarea lui Radu s-a făcut la cererea sa proprie, în timp ce promovarea i se datorează unor merite "extraordinare", precum lobby-ul său pentru admiterea României în NATO. Răspunsul oficial al lui Radu pretinde, însă, că propria sa reactivare n-a fost rezultatul vreunei cereri unilaterale, ci a uneia comune, atât a Casei Regale, cât și a Ministerului Apărării.
[modificare]Wikipedia
Pe blogul său personal[65], răspunzând unor plângeri anonime privind editările pe acest articol, precum și cele pe articolul Mihai al României, Radu și-a exprimat insatisfacția pentru elementele „abjecte”, care, după cum a văzut, au „infestat” Wikipedia. În același mesaj, Radu afirma că nu citește Wikipedia.
[modificare]Sprijin politic



Principele Radu împreună cu Principesa Margareta la lansarea candidaturii la președinție (10 aprilie 2009).
Între septembrie 2002 și septembrie 2008, Prințul Radu a fost Reprezentant special al Guvernului României sub două administrații succesive, atât cea a guvernului de coaliție al PSD, cât și cea a alianței de centru-dreapta "Dreptate și Adevăr", ulterior a alianței PNL-UDMR. Între timp, principalul partid monarhist PNȚCD, în prezent extra-parlamentar, a respins orice rol pentru el sau principesa Margareta într-o monarhie restaurată[66][67]. În 2003, însă, filiala Cluj a PNȚCD a invitat-o în mod oficial pe principesa Margareta să-i fie candidat la Senat în următoarele alegeri[68][69]. Actualul președinte al României, Traian Băsescu, nu îl apreciază pe Radu și crede că acesta dăunează percepției publice a românilor asupra ideii de monarhie.[70][71] Istoricul și monarhistul declarat Neagu Djuvara considera și el că Radu dăunează cauzei monarhiei, al cărei "cioclu" ar fi.[72] La 28 februarie, 2008, Radu a declarat că intenționează să se retragă din poziția de Reprezentant Special al Guvernului, pe care o deține de "șapte ani", din septembrie 2002, și să nu mai accepte o poziție similară într-un viitor guvern.[73] La 17 septembrie 2008 Radu a demisionat din funcție.
Într-un sondaj de opinie din 2004 al PSD[74], din a cărui guvern de coaliție făcea parte ca Reprezentant Special, Radu a obținut doar 3.4% ca potențial candidat la următoarele alegeri prezidențiale. Într-un sondaj mai recent, din 2006[75] realizat de un institut afiliat cu Casa Regală în administrarea atât a evenimentelor publice ale acesteia, cât și a școlii de management a ospitalității patronată de aceasta[76][77], 48.80% din cei chestionați au fost de acord ca prințul Radu să accepte o funcție în stat, în timp ce 46.41% au fost contra. Același sondaj din 2006 a arătat că 66% dintre românii sondați ar dori să vadă o implicare mai activă a Casei Regale în democratizarea și dezvoltarea României. Într-un sondaj de opinie din 2008, Radu a obținut 12% ca potențial candidat la alegerile prezidențiale din România.[78]
[modificare]Titluri

7 iunie 1960 - 1 ianuarie 1999: Domnul Radu Duda
1 ianuarie 1999 - 31 Decembrie 2007: Alteța Sa Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen
31 Decembrie 2007 - prezent: Alteța Sa Regală Radu, Principe al României
[modificare]Vezi și

Ordinea de succesiune la tronul României
[modificare]Legături externe

Pagina de internet personală
en Articol despre Radu Duda, semnat de un fost ambasador al SUA, director al postului de radio Vocea Americii și membru al delegației americane la discuțiile de informare anuale SUA-URSS din Moscova and Washington, D.C., bine informat asupra țărilor ex-comuniste, Richard Carlson.
Articol despre titlul și activitatea politică ale lui Radu Duda
Sumarul sondajului de opinie despre Casa Regală
Radu Duda, contestat de Casa de Hohenzollern
Este sau nu Radu Duda prinț de Hohenzollern-Veringen?
Ședința Senatului din 10 octombrie 2005 - Răspuns la întrebarea formulată de domnul senator Gheorghe Funar, referitoare la domnul colonel Radu Duda, principe de Hohenzollern-Veringen
Radu Duda - un securist infiltrat în Casa Regală?
Fascinanta ascensiune militară a prințului Hohenzollern Duda
[modificare]Note

^ Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, situl oficial al Familiei Regale a României la data de 8 ianuarie 2008
^ a b Karl Friedrich de Hohenzollern: „Titlul de Hohenzollern al lui Radu Duda este o farsă“, Cotidianul, 10 iunie, 2009
^ "Actorul Duda în rolul vieții: Principe Consort al României", Cotidianul, 3 ianuarie, 2008
^ "Declarație de Avere", Cancelaria Primului Ministru
^ "Declarație de Interese", Cancelaria Primului Ministru
^ "Declarațiile de Avere și Interese", Cancelaria Primului Ministru
^ "Întrebare referitoare la cariera militară a domnului Hohenzollern-Veringen Duda Radu", Arhiva Legislativă MApN
^ "Interviu Principele Radu", Playboy România
^ Principele Radu: Nu există un candidat la președinție cu numele de Hohenzollern, Cotidianul, 11 iunie, 2009
^ en "Oameni," The Guardian, 23 octombrie, 2007
^ "Căsătoria ASR Prințului Charles de Wales și a D-nei Camilla Parker Bowles," site-ul Prințului Charles la data de 1 decembrie, 2006
^ http://www.royalcourt.se/ovrigt/pressrum/pressmeddelanden/aretspressmeddelanden/5.1a2467a10ad032dc2680005841.html
^ Noticias - Boda Real: Ubicación De Los Invitados En La Catedral
^ Principesa Margareta, moștenitoarea tronului Romaniei, Evenimentul Zilei, 30 decembrie, 2007
^ "10 Mai- trist destin, măreață dată", Dilema Veche, 12 mai, 2006
^ Passed House Resolution R
^ HKS Executive Education
^ Principele Radu alaturi de liderul si parlamentarul rrom Mǎdǎlin Voicu si reprezentantul UE Jonathan Scheele la un concert de pian, 15 mai, 2006 (fotografie)
^ Prince Radu on his lectures about the Roma minority in "When Royalty Meets Diplomacy", Prague Magazine, February 2005
^ "The Roma Minority in Romania and in South-Eastern Europe," by HSH Radu, Prince of Hohenzollern-Veringen, Chatham House, 5 June 2003
^ Romania. Altfel
^ Principele Radu: Nu am ieșit în fața țării să aduc paradisul promis de alții la ieșirea din comunism | REALITATEA .NET
^ Mediafax Principele Radu Duda se retrage din cursa pentru Președinție
^ [1]
^ Cooperazione / Home - Osservatorio Balcani e Caucaso
^ Comunicati stampa - Università degli Studi di Catania
^ [2]
^ [3]
^ [4]
^ * Inform *
^ [5]
^ [6]
^ en [7]
^ en [8]
^ a b Radu de Hohhenzollern-Veringen: A fi înseamnă a fi recunoscut", Observator Plus, 26 iulie, 2004
^ "Monarhia este o formă de guvernământ pe care trebuie s-o iubești ca s-o ai", România liberă, 23 septembrie, 2006
^ Heath Ledger, blogul Principelui Radu, la data de 28 ianuarie, 2008
^ Printul Duda il deplange pe Heath Ledger, Can-Can, 28 ianuarie, 2008
^ Interviu în exclusivitate cu Alteța Sa Radu Duda, Principe de Hohenzollern-Veringen, Curierul zilei, 31 ianuarie, 2007
^ en "Blair hit by Saudi 'bribery' threat," The Sunday Times, 19 noiembrie, 2006
^ en "Bribery inquiry may force £7m refund to Romania," The Guardian, 15 iunie, 2006
^ "Zeamă de dude", Gândul, 21 iunie, 2006
^ "BAE sponsor regal", Gardianul, 16 iunie, 2006
^ a b "Principele Duda, coleg la Colegiul de Apărare cu semnatarul contractului cu BAE", Gardianul, 17 iunie, 2006
^ "Probleme la castel", Bănățeanul, 3 mai, 2006
^ en "Romania's Holocaust Progress in Serious Question" by Richard Carlson and Richard Gooding, Front Page Magazine, 28 ianuarie, 2005
^ en "The “Timisoara” Syndrome and the Modern Media," BRITISH HELSINKI HUMAN RIGHTS GROUP
^ en A Romanian Looks at Her Secret File (Why Few Do), London Daily Telegraph, 2 decembrie, 2004
^ en 007 News, agenția de informații "AXIS INFORMATION AND ANALYSIS", 3 ianuarie, 2007
^ Franck: "Un securist în Casa Regală", Adevărul, 13 octombrie, 2006
^ en Eurasian Secret Services Daily Review, agenția de informații "AXIS INFORMATION AND ANALYSIS", 16 octombrie, 2006
^ en Recenzia cărții La Roumanie dans l'Engrenage de Nicolette Franck. Paris and Brussels: Elsevier Sequoia, 1977, 269 pp., de către revista Foreign Affairs, nr. din aprilie 1978
^ "Principele Radu, în malaxorul dosarelor", Adevărul, 1 septembrie, 2006
^ "Am început demersul legal pentru a dovedi că n-am colaborat", Adevărul, 2 septembrie, 2006
^ Radu Duda, principele din Guvern, Evenimentul Zilei, 28 ianuarie, 2004
^ "Prințul Radu, pe lista sprijinitorilor Secu’", Cotidianul, 2 septembrie, 2006
^ Cum il informa Secu pe Iliescu, Evenimentul Zilei, 16 februarie, 2007
^ Regele și saltimbancul, Evenimentul Zilei, 18 decembrie, 2003
^ a b en Declarație Publică, în Înalta Curte din Londra, făcută de Marco Houston, redactorul revistei Royalty Monthly.
^ a b Premierul i-a propus lui Radu Duda un loc pe listele senatoriale ale PSD, Mediafax, 6 august, 2004
^ en "Prince Radu of Hohenzollern has instructed Ruth Collard to pursue his claim for libel against the editor and publishers of Royalty Monthly magazine,” Carter-Ruck Summer 2005 Newsletter
^ en "Prince Radu of Hohenzollern has won his appeal to the Court of Appeal," Recent cases - Carter-Ruck: media and human rights lawyers
^ Fascinanta ascensiune militară a prințului Hohenzollern Duda, Cotidianul, 11 noiembrie, 2006
^ Penalizări și autopenalizări, Cronica Română, 11 noiembrie, 2006
^ { 2 } Răspuns pentru NN, Blogul Prințul Radu, la data de 5 februarie, 2008
^ PNȚCD gândește revenirea la monarhie prin Prințul Nicolae, Ziua, 1 marie, 2002
^ PNTCD cauta un Rege, Evenimentul Zilei, 1 martie, 2002
^ Principesa Margareta invitată să candideze, Ziarul Financiar, 24 iulie, 2003
^ Principesa la Senat, Evenimentul Zilei, 25 iulie, 2003
^ În doi ani, Băsescu și Iliescu au sărit de la iubire la ură, Gândul, 15 mai, 2007
^ Băsescu spune că Iliescu știa că va fi acuzat de genocid, Cotidianul, 15 mai, 2007
^ Monarhia, intre curaj si lasitate - Sondaj Ziare.com, situl www.ziare.com accesat la data de 15 decembrie, 2010
^ Radu Duda vrea să se retragă din postul de reprezentant special al Guvernului, Mediafax, 28 februarie 2008
^ en SDP Trails its Leader With 7% of the Votes, Jurnalul National, 18 august, 2004
^ Royal Family - Opinion Poll, May 3, 2006
^ Serile Palatului Elisabeta, din anul 2002 pana in prezent, situl Principelui Radu, disponibil la 4 martie, 2008
^ O prezență de prestigiu la București - Ecole hôtelière de Lausanne (EHL) – Elveția, situl Irecson, disponibil la 4 martie, 2008
^ [http://www.princeradu.ro/uploads/images/News/Sondaj_Gallup_Iulie09.pdfSondaj: Gallup comandat de Casa Regală