Poveşti la gura sobei
George Țărnea
Nopţile de iarnă, cu flori reci la ferestre,
Ni le-amintim prin vreme în haine de poveste.
Poveşti la gura sobei, topind în iarna grea,
Zăpada de pe inimi, tristeţea mea şi-a ta.
Florile din geamuri sclipesc fără de viaţă,
Şi mult prea des pe buze cuvintele ne-ngheaţă.
Poveşti la gura sobei, doar ele rând pe rând,
Mai pot să ne aducă o primăvară-n gând.
Nopţile sunt oarbe, e frig şi ne doare,
Şi aşteptăm să cadă o lacrimă din soare.
Poveşti la gura sobei, doar ele rând pe rând,
Mai pot să ne aducă o primăvară-n gând.
Nopţile sunt oarbe, e frig şi ne doare,
Că aşteptăm să cadă o lacrimă din soare.
Poveşti la gura sobei purtând speranţa lor,
Mai cheamă primăvara, când obosim de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu