Îți amintești ...
Îți amintești cumva dragă doamnă ,
Cum alergai desculță pe poteci ?
Dar te-ai trezit acum în prag de iarnă,
Cum numeri anii tăi peste cincizeci!
Unde e satul tău de altă dată ?
Și toți prietenii pe care i-ai pierdut ?
Părinții nu te mai așteaptă -n poartă ,
Mulți din vecinii dragi au dispărut.
Plângând m-așez cu tâmplele pe masă,
Visând la toți care-au plecat pe rând ...
Nu-mi pasă fiindcă nu mai sunt frumoasă ,
Știu c-am să plec și eu cât de curând
Dar până atunci vreau să adun în suflet,
Doar bucurie nu averi sau bani ,
Pentru cei dragi să fiu numai un zâmbet,
Și sprijin vreau să fiu pentru sărmani .
De-ar fi să mă mai nasc încă odată ,
Multe greșeli nu le-aș mai repeta .
Aș încerca să fiu mai înțeleaptă ,
Și sufletul mai bun mi l-aș păstra.
Au dat cu pietre oamenii in mine ,
Și de-am căzut , pe loc m-am ridicat .
Am plâns și poate nu mi-a fost prea bine
Dar sufletul tot bun mi l-am păstrat .
Eu știu că cei ce judecă pe alții,
Vor fi și ei vreodată judecați .
Căci toți suntem egali in fața morții,
Frumoși, săraci ori tineri, ori bogați.
Cu banii țoti, averea, bogăția ,
În ceruri nu avem ce cumpăra.
Dar fapta bună și cu omenia ,
Deschide ușa raiului cândva...
de Teona Truta
Foto: Arini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu