Cuvintele nu pot descrie,frumusetea si profunzimea gandurilor exprimate... Minunat draga mea Maria :
Am călătorit departe ,
peste munți și multe ape
Am lăsat în urma mea ,
munții și pădurea
Acel cer senin , curat ,
și aceea apă am lăsat
Și-am lăsat , numele meu ,
am plecat cu Dumnezeu .
Am strâns pumnii,
am suferit
Aş fi vrut să fi murit
După ce m-am chinuit
Ani de sărăcie amară
Muncă grea vară de vară
Ca să pot să merg la școală
Să fiu un elev fruntași
Să pot s-ajung în oraș
Să schimb soarta blestemată
De a fi mereu săracă
Era doar un vis frumos
În țara mea nu-s de folos
Și-am plecat cu capul-n jos
Undeva departe în lume
Unde eram un simplu nume
Și unde a trebuit
Să mă nasc chiar din nimic
Să devin om respectat
Așa cum eram odat
Nu-i ușor cu prejudecăți
Să dai explicații la toți
De ce tata , mama te-a lăsat
Sau poate te-au alungat ?
Cum pot ei să înțeleagă
O fată singură, pribeagă
Într-o lume îndepărtată
Să-și caute a sa soartă?
Of, și-acum când mă gândesc
Ochii mi se umezesc
Cât amar am înghițit
Am strâns dinții,am suferit
Știu doar eu și ce-L de sus
Viața în mâinile lui am pus
Și mi-a dat multă putere
Să înviu doar din durere .
Am trăit visând la tine
Pământule ce ești în mine .
Din gândurile mele Hosu Maria Cinisi, Palermo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu