Trecere
Suntem copii, suntem părinți
Și apoi plecăm subtil la sfinți
Lăsând în urmă amintiri
Și-o mare tristă de trăiri!
Rămâne doar un felinar
Arzând intens la amânar
Să povestească el de noi
Și despre ce -am trăit în doi.
Iar ea, Măicuța, o regină,
Fost-a o rază de lumină
Care arzând a luminat,
Calea iubirii pe-nserat
Strângând la sân suavii prunci
Râzând duios chiar și atunci,
Când sângera al ei destin
Știind că ea, doar prin divin
Putea să meargă mai departe,
Făcând un scut la cele toate,
Gândind că cel mai important,
E copilul dulce, adorat!
Și-am plâns cu ea adeseori
Privind petale de ninsori
Căzând la gemul fumuriu!
Dar era tris, era târziu.
Și-acum privesc înspre trecut
Simțind în suflet un tumult
De amintiri și doruri mii!
Suntem o trecere să știi
Chiar dacă uneori dorim,
Să mai iubim, să nu murim!
#Conduraru Ioana#
16-02-2021
Foto internet
Din jurnalul inimii mele pentru dumneavoastră cu drag, suflete frumoase!
Un poem dedicat celor plecați la astre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu