CORINA-ROTH

 Moartea bătrânilor - Adrian Paunescu

Mai muncim o vreme, tată-mare,

Ca să strîngem bani de-nmormîntare,

Mai muncim o vreme, mamă bună,

Şi-or să ne îngroape împreună.

Leu cu leu aţi adunat o viaţă,

Aţi făcut economii de piaţă

Şi acum aşa a fost să fie,

Să n-aveţi bani pentru sicrie.

Vremuri mari, puternice reforme,

Toate cheltuielile-s enorme,

Pune, tată, capul pe o pernă,

Viaţa ta a devenit eternă.

Nu mai ai nici dreptul la o moarte,

Trage-te, bătrîne, într-o parte

Şi rămîi, pîn-la sfîrşit, de pază,

Că altfel te devalorizează.

Mai muncim un an, în sărăcie,

Poate, pîn-la urmă, cine ştie,

N-avem dreptul de a fi statuie,

Dar măcar un lemn şi nişte cuie.

Pune, mamă, masă mai săracă,

Să le dăm şi ălor care pleacă,

Să la stăm cu milă împotrivă,

Printr-un biet colac şi o colivă.

Lasă-ţi, mamă, ochii peste ţară,

Să o faci din moarte să tresară,

Ca pe noi din nou să nu ne nască,

Fără-o-nmormîntare creştinească.

Groapa ne-a urcat pîn-la călcîie,

Dar n-avem nici bani pentru tamîie,

Şi lumînărarii ne despoaie,

Şi ce scump şi drumul pîn-la rai e!

Ţine, mamă, ţine, tată, uşa,

Să nu intre peste noi cenuşa,

Hornurile gri să nu-şi reverse,

Peste noi cenuşile perverse.

Ce impozit fiecare boală,

Ce exploatare ireală!

Scîndura sicriului ne costă

Mult mai mult ca viaţa noastră, fostă.

Pune, tată, mîna pe-o secure,

Să luăm sicrie din pădure,

Pune, mamă, mîna pe o pîine

Şi împarte-o, că murim chiar mîine.

Vremuri de inflaţie şi silă,

Moartea însăşi a ajuns umilă

Şi, în fond, pe noi ce ne aşteaptă?

Doar o sinucidere-nţeleaptă.

Noi, bătrînii, am rămas pe drumuri,

Într-un crematoriu numai fumuri,

Şi murim, ajunşi pe înnoptate,

Marfa cea mai ieftină din toate.