.jpg)
20 de april
Hai să-ncercăm un colaj de trei!
GERUL N-AJUNGE ACOLO
...adevăratele teorii ale „delocmainimicului”
s-au pecetluit în ceara din urechi...
gerul n-ajunge acolo!
cât eşti viu,
totul se păstrează în mare secret:
„delocmainimic” !
dar cine este mai mult decât ceva?
uite şi piatra filozofală!
mai viu nu pot fi,
eventual mai obosit!
normal,
după atâta zăpadă,
cum cade poleiul văd
atâtea siluete bubuind asfaltul...
unii,
mai isteţi!
şi-au încălţat şosete
peste pantofi,
mai ales cocote !
slujba totuşi se ţine,
bat clopote de se umflă
biserica-n pene,
miroase a plâns de lumânare,
creuzetul tămâii duce
atâtea şi atâtea pomelnice-n rugă,
stai,
mă aşteaptă!
strig după o lumânare vlăguită,
preoteasa se uită-marmorenată,
avea privirea pătată,
iar seara...
e atât de departe!
(Părăsit la picioarele podului)
ȘI-AM SĂ VĂ CERN IUBIREA
... să nu mă plângeți
de-am să mor ...
mă veți găsi,
sub pleoapa unui nor !
când înserarea-și lasă lunii taina
și visele încep să se adune,
atunci !
în șoaptele de dragoste
ce se dansează în urechea lumii,
din negurile fără de lumină,
eu vă voi privi,
și-am să vă cern iubirea mea,
lăsată rouă în cuvinte,
ah, Doamne ...
nu m-ai lăsat să dau mai multe !
dar gândul bun
l-am răsădit pământului iubire,
de mă veți plânge totuși,
din mine veți avea o parte fiecare,
dar tu,
iubito,
mă păstrează jumătate !
nicicând în pasul tău să nu mă uiți,
și pleoapa norului ce mă ascunde,
s-o săruți,
dar nu da altora sărutul tău,
mi-l lasă-n neguri ... mie
ți-voi împlini iubirea pe vecie,
și plânsul de-ți va fi să te ajungă,
te rog, iubită,
nu-ți lăsa lacrima să curgă,
am învățat-o cum să se ascundă,
tu doar n-o lăsa să-ți curgă !
(Baladă pentru tine Cititorule!)
... ODISEIC - TRUP DIN NETRUP
159.
... și ce îngâmf pe pleoapă !
nici să crezi că ei i s-ar fi întâmplat,
nici să crezi ...
ademenite,
genele îi cântă în strună !
ba și sprâncenele ...
și și punga unde ochiul își fierbe lacrima ...
ce să zic ?... ce să zic ...!
toate-mi pomenesc, ia: Șoapta !... Cea Măreață ...
ia:
SUBLIMUL !!
și știu cum să mă ies din mine, așa fel de nu chiar
toate lumile să-mi urmeze pașii,
nici-vorbă nu-mi voi asta,
eu îmi voi povestea !!
coapsele deja simțindu-mă astfel de ferm hotărât
se și porniră în duelul cu privirile mele,
săreau scântei din toate și în toate părțile
că noaptea-și refuza să ne scoboare amurgul,
noaptea ...
ea, care știe totul despre mine, despre mișcarea mea,
despre cioplitul peste NETRUPUL ... noaptea !
globule din mine își revendicau dreptul exclusi
asupra globulelor de tu,
exclusiv !!... dar
nu mă lăsam în delirul lor !
le amăgeam !
fredonându-te peste cele trei litere,
convins, că veșniciile s-ar veni mai aproape,
convins, că tăcerea-ntre-sânilor nu se poate ascunde la infinit,
convins !
și mă va invita-ntru mângâi !!
iată un dame-tango care să suscite uimirea cerului
ce sigur se va lăsa,
ispre !
să mi se adape din cele 20000 de fântâni,
sau nu !
eu îi voi scoate izvoarele afară,
fântânile fiindu-se tainicul în care să mă scald eu,
eu !!
și, eventual ...
chemarea mea înspre poveste ...!
și era așa o liniște în pântec,
de ți s-ar fi făcând frică ...!!
așa liniște ...
că zău, uff, da io, Marin!
Cel Monstru de pe DILIMANDJARO!
Marin Bescuca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu