PRIMĂVARA E SĂRACĂ
Au mai fost și altădată primăveri mai supărate,
Dar aceasta abia duce sacul frigului în spate!
Ieri ținea frigul de vorbă, îl ruga frumos să plece!
Catalogul ei, pe vremuri, era plin cu nota zece!
M-am mai întâlnit cu friguri, dar acesta n-are milă.
Diminețile n-au unde să urzească o idilă!
Liliacu-i zise clipei că-și amână înflorirea,
Florile de măr, și ele parcă s-au pierdut cu firea!
Totuși, ciocârlia cântă! Spectatorii-s la fereastră!
Unii-n ochi au bucurie, alții lacrimă albastră!
Sub castanii veșniciei nu mai stau îndrăgostiții!
Crezi că frigului îi pasă de cutia cu petiții!
Mă gândesc de-aseară-ncoace, cu mintea mea cea bătrână,
De ce atunci când bunica ținea puținul de mână,
Primăverii-i sclipeau ochii până dincolo de ceruri!
Nu cumva frigul e rudă cu inșii bolnavi de geruri?
Primăvara e săracă n-are cu ce plăti frigul!
Oameni „cu dare de mână”, împărțiți cu ea câștigul
Care n-o să vă urmeze până dincolo de cruce!
Nu vedeți că primăvara friguri nu mai poate duce?
Constantin Mosor, 16 aprilie 2021, București.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu