Mă iartă Doamne...
Mă iartă Doamne, nu ți-am spus,
Mi-e teamă de singurătate,
De ce nu văd ori nu aud,
Mi-e frică de eternitate...
Mă iartă Doamne, am crezut
Că timpul a-nvățat s-aștepte,
Și-aș vrea la tine să ajung
Să-nvăț urca acele trepte.
Mă iartă Doamne, n-am știut
Să-nvăț muri zâmbind în noapte,
Sunt trecător pe-acest pământ
Purtând în mine-a tale șoapte...
Mă iartă Doamne... doar om sunt
Și-am rătăcit pe-acest pământ
Privind, simțind, iubind, visând,
Un rost în viață căutând...
Mă iartă Doamne... acum știu
Tu ești mereu în tot și-n toate,
Ești sufletul ce mi l-ai dat,
Lumina caldă-n miez de noapte...
Și dacă TU, deșert ai fi,
Am fi cristale de nisip,
De-ai fi oceanul nesfârșit,
Am fi... doar stropi cu al tău chip...
de Daniel Leonard Moraru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu