CORINA-ROTH

 "Eu sunt ţăran. Oleacă şcolit, dar ţăran. Când am venit la liceu la Iaşi, m-am descălţat de opinci la bariera Iaşului, m-am încălţat cu o pereche de bocanci şi am dat examen la facultate"

 MIHAI MEREUŢĂ, nascut la 29 noiembrie 1924, in Santa Mare, Botosani, pleca la cele vesnice pe 1 aprilie 2003. 

Dupa terminarea liceului se inscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi, unde urmeaza cursurile de limbă română şi filozofie. In paralel insa urmeaza si cursurile Conservatorului George Enescu din Iaşi, unde are posibilitatea de a absolvi doi ani intr-unul singur. Dupa terminarea studiilor atat a Facultatii de Filozofie, cat si a Conservatorului, in 1948 este angajat ca actor la Teatrul National din Iasi.

Aici intervine o istorioara amuzanta pe care tot maestrul o povesteste: "….ceea ce l-a determinat pe tata (angajarea ca actor n.r.) să vină să mă scoată de acolo, pentru că el mă voia profesor, nu actor. A urmat o discuţie cu directorul teatrului, căruia tata i-a spus: "Daţi-l afară, că el nu are ce căuta în meseria asta. El trebuie să fie profesor, că ăsta a fost gândul meu şi al mamei lui" şi aşa mai departe. La care directorul i-a răspuns aşa: "Dar ştiţi, el este un băiat talentat, va face meserie frumoasă în teatru". Iar tata: "Talentat?! Nu e, aşa e el de când îl ştiu, doar eu l-am crescut". Seara, tata, care nu mai văzuse un spectacol în viaţa lui, a rămas la teatru. Era o comedie despre Revoluţia de la 1848 care a plăcut tatei foarte mult şi a spus: "Dacă ăsta e teatrul, e bun. Fă-l în continuare". Totusi debutul ca artist de teatru il face pe scena Teatrului National din Ploiesti (astazi Teatrul Toma Caragiu) jucand rolul Ccetateanului turmentat din piesa "O scrisoare pierduta" de IL Caragiale. În 1957, la solicitarea Luciei Sturdza Bulandra, actorul vine pe scena bucureşteană. Va juca alături de: Ion Caramitru in piesa "Tineri căsătoriţi caută camer", alaturi de Mariana Mihuţ in "Interviu", si alaturi de Toma Caragiu şi Margareta Pâslaru in "Opera de trei parale".

Din acest capat al carierei va desfasura o multitudine de roluri. Activitatea în lumea teatrului a fost completată de sute de piese radiofonice şi de peste cincizeci de roluri ca actor de film. Mai semnificativă este implicarea lui Mereuţa ca actor în peliculele: "Unde fugi, maestre?", "Doi haiduci şi-o crâşmăriţă" (1992), "Liceenii rock `n` roll" (1992), "Liceenii" (1987), "Masca de argint "(1984).

În ultimii ani de viaţă, a prezentat la postul de televiziune TVR2 emisiunea Ferma, dedicată agriculturii. In 1967 il gasim la IATC ca profesor. Intr-un interviu, maestrul da o definitie cautarilor umane: "Totdeauna a existat tendinţa oamenilor de a evada. Depinde cum şi în ce situaţie. Brâncuşi, Enescu, nu au evadat? Şi mai e acel moldovean, Palade, care dacă rămânea aici, ar fi fost un simplu profesor de biologie la Urziceni, pe când aşa, a luat Premiul Nobel. Oamenii au încercat întotdeauna să evadeze din ceea ce este minor, ce nu-i satisface intelectual şi spiritual. Au încercat să ajungă într-o altă lume, o altă sferă de înţelegere. Omul simte nevoia să fugă de banal".

Eugenia Bosanceanu si Mihai Mereuta! 

O scenă antologică s-a petrecut în timpul filmărilor pentru "Când primăvara e fierbinte" (r. Mircea Săucan), Eugenia Bosânceanu (născută la Rădăuţi-Prut, Botoşani) juca rolul Anei.

Alături de ea în distribuţie un alt botoşănean, din Santa Mare, cu doar câteva luni mai mare decât Eugenia: Mihai Mereuţă. "Mă măritase tatăl meu din film cu el, era chiaburul satului. Mereuţă mi-a ascuns scrisorile, a făcut cruce şi monument celui pe care eu îl iubeam în film ca să poată să mă ia de nevastă. Şi mi-a dat indicaţii regizorul. Veneam cu lemnele, îmbătrânită, amărâtă, tristă, nenorocită. "Veniţi cu lemnele, când aţi ajuns la poartă, vă întoarceţi şi-l vedeţi pe iubitul dumneavoastră care trăieşte şi se întoarce din război. Aparatul merge cu dvs. De unde sunteţi bătrână, la poartă să ajungeţi tânără, de 20". Am tăcut, am făcut asta. Am mers, am deschis poarta şi am devenit altă persoană. Doamna Buzescu m-a văzut şi a spus "Jeniţo, pentru scena de la poartă aş mai vedea filmul o dată". Dacă doamna Buzescu mi-a spus asta mai aveam nevoie de cronicari?". (mărturie cf. interviului din jurnalspiritual.ro). Indicaţiile regizorale erau clare: "Mereuţă a cumpărat un şal alb ca să mă îmbuneze. Filma cu macaraua, îmi punea şalul, cu ochii în lacrimi atât îi spuneam: "Ştiai că trăieşte!". Mereuţă trebuia să-mi tragă o palmă când spuneam asta".

Scena care a urmat nu a fost filmată, dar probabil că poate face, singură, subiectul unui spectacol. Ce trebuie să se fi întâmplat acolo, între cei doi mari actori plecaţi din casele lor ţărăneşti din Botoşanii de sus? Mihai Mereuţă trebuia să o pălmuiască pe Eugenia Bosânceanu. Şi nu a făcut-o! Povesteşte actriţa: "S-a dat motor, linişte, eram pregătită. Mi-au curs lacrimi din ochi şi nu a putut să mă atingă. "Tovarăşul Mereuţă, îmi strici pelicula, filmul. Nu se poate!", striga disperat regizorul. I-am spus unde să mă lovească. Dar nu a putut. Mă gândisem la tot ce am trăit, de aceea plângeam. Până la urmă m-a luat de bluză şi asta a fost…", povesteste Eugenia Bosanceanu.