CORINA-ROTH

 Povestea cu tâlc.:

Împăratul şi planta

 

Ajuns la bătrâneţe, un împărat din estul îndepărtat se gândi că ar fi timpul să numească un succesor. În loc să-l aleagă pe unul dintre fiii săi sau pe cineva din rândul sfetnicilor, împăratul decise altceva. Ii chemă la el pe toţi tinerii din împărăţie în aceeaşi zi şi li se adresă:

-E timpul să mă retrag. Am hotărât să aleg un moştenitor din rândul vostru.

Tinerii au rămas muţi de uimire, dar împăratul continuă:

-Am hotărât să dau fiecăruia dintre voi o sămânţă. Este o sămânţă specială; plantaţi-o, udaţi-o şi aveţi grijă de ea. Peste un an, să veniţi aici cu rodul acestei seminţe. Voi vedea, voi judeca şi voi alege un împărat din rândul vostru, în funcţie de planta ce a crescut din această sămânţă!

Printre tinerii veniţi în acea zi în faţa împăratului, se afla şi un tânăr pe nume Ling. Acesta primi, ca şi ceilalţi, o sămânţă. Fugi acasă şi îi povesti mamei sale într-un suflet ce se întâmplase la curtea împăratului. Mama aduse repede un ghiveci, puse în el pământ şi îl ajută pe fiu să planteze sămânţa. Apoi, în fiecare zi, Ling o udă cu grijă. După vreo trei săptămâni, Ling îi auzi pe câţiva tineri vorbind despre plantele ce creşteau din seminţele plantate.

 Trecură patru săptămâni, ba chiar cinci. Ling verifica în fiecare zi ghiveciul, dar sămânţa nu dădea semne că ar rodi vreodată. Ceilalţi tineri se lăudau cu plantele lor, cu florile care răsăriserâ şi creşteau, numai Ling se simţea trist şi neputincios. Trecură şase luni şi încă nu se vedea nimic în ghiveciul lui. Ştiu că sămânţa murise. Top ceilalţi aveau deja copăcei, plante înalte şi subţiri, doar ghiveciul lui rămânea gol...

Trecu anul şi tinerii se înfăţişară la curtea împăratului cu plantele lor. Plin de ruşine şi dezamăgire, Ling nu vru să li se alăture, dar mama îl sfătui să fie onest şi să se înfăţişeze şi el împăratului. Atunci Ling luă ghiveciul gol şi se duse cu inima strânsă la palat. Când ajunsa acolo, fu uimit să vadă plantele crescute de ceilalţi tineri. Erau acolo o multitudine de forme, mărimi şi culori! Ling aşeză jos, cu tristeţe, vasul cel gol. Cei mai mulţi râseră când îl văzură, doar câţiva îl compătimiră pentru nefericita întâmplare.

Când împăratul sosi, dădu ocol încăperii şi îi felicită pe tineri:

- Ce plante, arbori şi flori frumoase aţi crescut!

Ling încerca să se ascundă cât mai în spate, să nu fie văzut. 

- Azi, unul dintre voi va fi numit urmaşul meu la tron! Continuă împăratul. 

Deodată, privind prin încăpere, observă ghiveciul gol al lui Ling. Porunci curtenilor să-l aducă în fata sa.

Ling era speriat de moarte: „Împăratul ştie că am dat greş! Mă va pedepsi amarnic!"

Când tânărul ajunse în faţa împăratului, acesta îl întrebă cum se numeşte. Abia putu să-şi îngaime numele... în timp ce tinerii râdeau pe înfundate văzând ghiveciul gol. Dar împăratul strigă:

-Priviţi-l pe noul vostru împărat! Numele lui e Ling! Tânărului nu-i venea să creadă! Cum ar putea el fi împărat, dacă nici măcar o sămânţă nu e în stare să îngrijească pentru a da roade? 

Împăratul continuă:

-Acum un an, v-am dat fiecăruia dintre voi o sămânţă. V-am cerut s-o plantaţi, s-o udaţi, s-o îngrijiţi şi să veniţi azi, aici, cu rodul ei. Dar am dat fiecăruia dintre voi o sămânţă moartă. Toţi, cu excepţia lui Ling, aţi adus plante, arbori şi flori! Când aţi văzut că sămânţa dată de mine nu încolţeşte, aţi înlocuit-o cu alta care a dat rod. Ling este singurul care a avut curajul şi onestitatea să aducă ghiveciul cu sămânţa dată de mine! De aceea, el va fi noul vostru împărat!