CORINA-ROTH

 Coliba iepurașului 

de O. Căpiţa

A fost odată o vulpe şi un iepuraş. Vulpea avea o colibă scobită în gheaţă, iar iepuraşul o colibă din coajă de tei. Vulpea îl tot sâcâia pe iepuraş:

-Coliba mea e luminoasă, iar a ta e întunecoasă. A mea e luminoasa, iar a ta e întunecoasă.

Dar a venit vara şi coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuraş:

- Iepuraşule, lasă-mă să stau măcar în curtea ta !

- Nu vreau vulpeo, fiindcă m-ai sâcâit atâta.

Dar vulpea nu s-a lăsat şi până la urmă iepuraşul s-a înduplecat şi i-a dat drumul în curte.

A doua zi, vulpea s-a rugat din nou:

- Iepuraşule lasă-mă să stau la tine în pridvor !

- Ba nu te las. De ce m-ai sâcâit atâta?

Dar vulpea s-a rugat atâta, până când iepuraşul a lăsat-o să stea în pridvor.

A treia zi iar a spus vulpea:

- Da-mi drumul în coliba ta, iepuraşule !

- Nu vreau şi pace ! Prea mult m-ai sâcâit!

Dar vulpea nu s-a lăsat şi, până la urmă, iepuraşul a lăsat-o să intre în colibă. Vulpea s-a aşezat pe laviţă, iepuraşul pe cuptor. A patra zi, vulpea iar începe:

- Iepuraşule lasă-mă să stau lângă tine pe cuptor !

- Nu, nu te las fiindcă m-ai sâcâit atâta.

Dar vulpea nu i-a dat pace iepuraşului până n-a lăsat-o să vină pe cuptor lângă el.

A mai trecut o zi, două şi vulpea s-a apucat să gonească iepuraşul din colibă.

-Ieşi afară iepuraşule, n-am poftă să mai locuiesc cu tine ! Şi până la urmă l-a dat afară.

Plânge iepuraşul şi jeleşte, şi-şi şterge şiroaiele de lacrimi cu lăbuţa. Nişte câini care treceau pe acolo, îl zăresc şi-l întreabă:

- Hau, hau, hau. De ce plângi iepuraşule?

- Cum să nu plâng, dragii mei? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheaţă. Primăvara coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea şi acum uite că m-a gonit.

- Nu mai plânge, iepuraşule, că o scoatem noi.

- Mi-e că n-o să puteţi.

- Ba o să vezi şi tu ! Câinii s-au apropiat de colibă.

- Hau, hau, hau. Ieşi afara vulpe vicleană!

Dar vulpea le-a răspuns de pe cuptor:

- Când m-oi înfuria

Şi m-oi arăta,

Fărâme va fac

Şi vă vin de hac ! 

Câinii s-au speriat şi au fugit.

Iepuraşul plângea iarăşi cu lacrimi amare. Pe lângă el trece un lup:

-De ce plângi iepuraşule?

- Cum să nu plâng, lupule? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheaţă. Primăvara coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea şi acum uite că m-a gonit.

- Nu mai plânge, iepuraşule, zice lupul - că mă duc îndată s-o gonesc.

- N-o s-o poţi goni. Au încercat şi câinii s-o gonească, dar n-au izbutit. Nici tu n-o s-o poţi goni.

-Ba da, o să vezi c-o s-o gonesc.

A sosit lupul în faţa colibei şi a început să urle furios:

-Uuuu, Uuuu.... Ieşi afara vulpe vicleană ! 

Dar vulpea i-a răspuns de pe cuptor:

-Când m-oi înfuria

Şi m-oi arăta 

Fărâme te fac

Şi îţi vin de hac!

 Lupul s-a speriat şi a fugit.

Iar iepuraşul plânge şi tot plânge. Iată că vine şi un urs bătrân.

-De ce plângi iepuraşule?

-Cum să nu plâng, ursule? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheaţă. Primăvara coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea şi acum uite că m-a gonit.

-Nu mai plânge, iepuraşule - spune ursul - c-o gonesc eu.

-Ba n-o s-o goneşti. Au încercat şi câinii şi lupul şi n-au putut s-o gonească. Nici tu n-o să poţi.

-Ba o să pot.

Şi a pornit ursul spre colibă mormăind:

-Morr... mor... ieşi afară, vulpe vicleană!

 Dar vulpea i-a răspuns de pe cuptor:

-Când m-oi înfuria 

Şi m-oi arăta 

Fărâme te fac

Şi îţi vin de hac!

 S-a speriat Moş Martin şi a şters-o prin pădure.

Iepuraşul iar plânge şi se căinează. Trece un cocoş pe drum cu o coasă în spate.

-Cu-cu-rigu ! Iepuraşule, de ce plângi tu?

-Cum să nu plâng, cocoşelule? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheaţă. Primăvara coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea şi acum uite că m-a gonit.

-Nu mai plânge, iepuraşule, că-ţi scot vulpea din casă.

-Ba n-o să izbuteşti. Au încercat şi câinii şi lupul şi ursul şi n-au putut s-o gonească. Nici tu n-o să poţi face nimic.

-Las' pe mine.

A pornit cocoşul spre colibă:

Cucurigu !

Sunt cocoş

Cu pinten roș.

Pe umăr ţin coasa,

Vulpea ticăloasa.

Să o scot din casă ! 

Vulpea aude şi o cam sfecleşte.

-Iaca mă îmbrac...zice ea. 

Dar cocoşul nu se lasă:

Cucurigu! 

Sunt cocoş 

Cu pinten roș. 

Pe umăr ţin coasa, 

Vulpea ticăloasa. 

Să o scot din casă ! 

Vulpea se bâlbâie:

-Îmi pun şuba. 

Cocoşul cântă a treia oara:

Cucurigu!

Sunt cocoș

Cu pinten roș.

Pe umăr ţin coasa,

Vulpea ticăloasa.

Să o scot din casă !

S-a speriat vulpea din cale afară, a coborât de pe cuptor şi a luat-o la sănătoasa. Iar iepuraşul şi cocoșul s-au mutat împreună şi au dus-o împărăteşte; şi dacă n-au murit, mai trăiesc şi astăzi.