PUȚIN DIN FIECARE
Sunt oameni care trec furiș prin noi,
Rămân o vreme, ca apoi să plece,
Trăim cu ei minunea de-a fi doi
Și umbra lor o viață ne petrece.
Apoi îi căutăm în fiecare,
Sperând că, poate, îi găsim din nou.
Ca orice început – trăiește și dispare
Și-apoi singurătatea ne-aude din ecou.
Au fost oglinzi în care ne miram
Și ne jucam de-a vieți nemuritoare.
Cât de înalți și ce frumoși eram!
Și-apoi ne-am spart în cioburi, fiecare.
În visul nostru, scormonim Pământuri
Și poate niciodată nu-i găsim.
Cu lumânări aprinse, printre gânduri
Pierdute-n noaptea minții, rătăcim.
Au stat cu noi o vreme și s-au dus,
Iubindu-ne cu rândul la plecare,
Au fost o clipă stele și-au apus
Și-acum suntem puțin din fiecare.
de Adrian Berinde
Grafica: Tatyana M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu