.jpg)
Povestea literei G
Cine n-a auzit vreodată de povestea gâscanului galant și gălăgios, despre ghetele lui grena cu care găsea ghinde și gogoși glazurate ? Nimeni nu era atât de gălăgios, de guraliv și de fălos în toată gârla de gaițe. Vrând însă să traverseze apa, gâscanul grațios și-a luat ghetele sub ghearele de găină ținându-le strâns ca nu cumva să-i scape. Nu se știe cum a făcut ghidușul gâscan, dar când a ajuns pe malul celălalt era vânăt de supărare: își scăpase ghetele grele în apa gălbuie. S-a întors după ele, le-a căutat printre toate rădăcinile de ghințură și gălbenele de pe malul apei, dar nici urmă de ghete. Gândindu-se la găsirea ghetelor grena, gâscanul gelos i-a întrebat pe cei din gârlă.
– N-ați găsit ghetele mele grena? gângurea gâscanul gâzelor care gâdilau o girafă cu gâtul cât o gutuie.
– N-am găsit, gâscane Giuseppe! guițau ele și goneau mai departe.
Striga degeaba bietul gâscan guraliv Giuseppe. Ajunsese să-i întrebe pe toți gânditorii din Germania de ghetele lui grena. Era de ajuns să gargarisească „Ga, ga!” și primea deja răspunsul greu de auzit: „Nu, nu i-am găsit!”. Nimeni nu garanta găsirea ghetelor.
Pierderea ghetelor grena a generat o gâlceavă gravă. Giuseppe s-a grăbit cât s-a grăbit, au venit și celalalte gâște și găini care gustau gulii în ajutor, dar fără folos. Grațiela, o grecoaică gingașă care a fost impresionată de povestea gâscanului Giuseppe, l-a găzduit în grădina sa cu glădițe și i-a agățat o fundiță la gâtul lung, că să nu se mai gândească la ghete. Apoi, tot în amintirea pățaniei gâscanului, de câte ori dorea să scrie cuvântul „gâscan”, desena semnul acestuia cu gâtul întors pentru a-și căuta ghetele grena.
Așa s-a născut litera G.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu