... zăcăminte de poezie nepublicată... mustind de adevăr și ieri și azi...era 1991...este 2023...
... POETUL unui popor condamnat la boală și suferință...
...suntem din nou ...
ȚARA ÎN SPITAL
ADRIAN PĂUNESCU
Și nu c-aș vrea să fiu sentimental ,
Dar,vai, în triste vremuri de răscruce,
MI SE GĂSEȘTE ȚARA ÎN SPITAL
ȘI DOCTORII NU ȘTIU CÂT O MAI DUCE .
De parcă niște clopote-au bătut
Și ni se pare că pe ea o cheamă
Și s-a cronicizat ce e acut ,
Dar nu se mai ridică biata mamă.
Atunci când suferea mai și speram ,
Mai și aveam instanțe de-ntrebare ,
Acum e totul stins ,din neam în neam,
Și -atât de egoist e fiecare .
COPIII EI SUNT TOȚI INDIFERENȚI
LA BOALA MAMEI CE LE ESTE ȚARĂ ,
Dau sănătatea lor pe câțiva cenți ,
Dispuși mereu pentru un ban să moară .
Contează ei ,ce mai contează ea ,
Când o cuprinde milă ucigașă ,
Și ea nimic în viață nu mai vrea ,
Decât la nou-născuți un pic de fașă .
SUNTEM UN NEAM UITAT DE DUMNEZEU,
UN NEAM BOLNAV , ÎNTÂRZIIND PRIN CLINICI ,
Iluminat printr-un opaiț de seu ,
Un neam pândit de propriii lui cinici .
Religiile urii se-ntețesc ,
Filozofia urii e supremă,
Iluziile veacului câinesc
Transcriu în roșu fiece problemă .
E sângele istoriei postum ,
E sângele ce ia de sine notă ,
E sângele popoarelor pe drum ,
Care-și urmează tragică Golgotă .
Și chiar la vremea asta fără timp
Și chiar la un sfârșit de masă beată ,
Motoru-și pierde piesele de schimb
Și peste tot ruina se arată .
Și nu c-aș vrea să fiu sentimental ,
Comițător de gesturi imprudente ,
DAR ȚARA MEA SE AFLĂ ÎN SPITAL
ȘI-N FARMACII NU SUNT MEDICAMENTE .
ȘI BOALA DUPĂ CARE VOM MURI
NE FACE SEMN DIN FIECARE CASĂ .
SFÂRȘIT DE ZI . DAR CEA MAI LUNGĂ ZI .
MERCURUL UNOR TOXICI NORI NE-APASĂ .
Și e duminică , măicuța mea ,
Și-am auzit din nou că nu ți-e bine
Și am venit să te putem vedea
Și am venit în vizită la tine .
Și dacă vrei, măicuță, să ne ierți
Că nu ne doare boala ta ,de moarte ,
Dar ești o biată hartă-ntre coperți
Și tremuri între geamurile sparte .
O, țara mea,cum te-ai putea-ndura
Să nu-mi trimiți jelania-n arhivă ,
SPITALUL TĂU E ÎNSUȘI HARTA TA
ȘI INTERNAREA -N EL - DEFINITIVĂ ?
AȘA CĂ MAI VENIM , DIN CÂND ÎN CÂND ,
CU VEȘTI CUMPLITE , CARE NU TE CRUȚĂ ,
VENIM PLÂNGÂND , SĂ TE VEDEM PLÂNGÂND ,
PRIVEȘTE -NE ȘI IARTĂ-NE , MĂICUȚĂ .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu