Nu-mi dau singurătatea
Dori Lederer
Pentru nimic nu-mi dau singurătatea
oricât ar încerca iluzii să o ia
pe drumul ei mă însoțește partea
cea mai frumoasă din inima mea,
nu-mi dau singurătatea cea tăcută
pentru descântece pe lună plină
această pace care-mi este mută,
mi-a fost refugiu, soră nestrăină
la care-am alergat întotdeauna
la care-am căutat când nu găseam
cărările spre mine, întinde mâna
încă odată, să ne avântăm
în zborul către alte întrebări
în prăbușirea altor nerăspunsuri
mereu, mereu, spre alte căutări
omul și sufletul, un pod peste abisuri
și-nsoțitoarea lor dintotdeauna
singurătate, eu și tu...noi suntem una.
Sunteţi una - Denisa Curea-Popa
Nu vreau să iau nimic din ce-i al tău
Şi n-o să-ţi tulbur tihna niciodată,
Mă las purtată singură de val
Prin lumea asta binecuvântată.
Nu te grăbi să dai singurătatea lor,
Acelora ce nu-ţi cunosc tumultul
Chiar de va fi să-ţi lege pe sub nori
Descântece, şi vrăji, şi tot pământul.
Mai lasă întrebări făr' de răspuns
Că nu-ţi va cere soarta socoteală,
Acolo unde-i pasul tău tăcut
Se odihnesc cuvinte în cerneală
Şi se-nnoiesc ca după lună plină
Împreunând şi zboruri şi căderi.
Cărările te duc discret spre tine
Când te-nveleşti cu sfintele tăceri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu