DE DRAGOSTE ȘI DE PRIMĂVARĂ
ADRIAN PĂUNESCU
Vine primăvara iarăși peste noi ,
Vine de departe ,vine de aproape ,
Oameni de zăpadă pleacă înapoi ,
Înapoi în lacrimi , înapoi în ape .
Trec peste câmpie carăle de flori ,
Pleacă înspre munte verguri de lumină ,
Ne simțim deodată iar nemuritori ,
Poate orice boală peste noi să vină .
Se aude plânsul mamelor din veac
Se aude brațul bărbătesc de tată
Care dă cu barda iarăși pe arac
Ca să fie via lumii luminată .
Primăvara cade peste noi adânc ,
N-o vom duce-n brațe ,o vom duce-n sânge ,
Mugurii pe creangă au născut și plâng ,
Un cocor deasupra revenirii plânge .
Iarăși florarese fac măcel curat ,
Ghioceii lumii dându-ide vânzare ,
Ceasurile-n turnuri s-au iluminat ,
Bate câte-un clopot ,un bătrân mai moare .
Eu de mine însumi ce mai pot să spun ,
Te iubesc ca-n clipa întâlnirii noastre
Cu banalitatea lucrului cel bun
Care mișcă inimi și îngheață astre .
Stau de gardă lumii ,creierului ei ,
N-am ,se vede ,dreptul să îl las să moară
Chiar iubindu-ti ochii , sfânto- ntre femei ,
RESTUL E TĂCERE ,RESTU-I PRIMĂVARĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu