Vai, e primăvară...
Vai, această primăvară
A venit cu nu știu ce!
Cu un gând ce mă 'nfioară
Și c-un moft de dragoste.
Fugi de-aici pe lunca mare
Unde nu e pic de vânt!
Ce-ai cu mine, vrei favoare,
Și-un sărut ca legămînt?
Încă-i rece prin cuvinte,
Soarele-i scump la vedere!
Dacă vrei iar jurăminte,
Îți dau rostul vieții mele.
Însă vreau cu primăvara,
Să rămân pe veșnicie
Chiar și-atunci de vine toamna,
Cu nectar în poezie!
Eu cu ea, ca două nimfe
Adunând lumini din aștri,
Prea frumoase și cuminte
Adorând doi ochi albaștri.
#Conduraru Ioana
12-03-2032
Cu același drag o picătură din inima mea pentru dumneavoastră, suflete frumoase!
Nu uitați că numai iubind veți culege frumusețea din astre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu