Și m-am întors la poezie...
Violetta Petre
Golește-mă de mine, Doamne și pune-o inimă de piatră
Și sufletul, de îl poți prinde, pune-i durerile pe vatră
Și dă-le toate la flămânzi, ce nu simt gustul amărui
Sau, dă cenușa vântului, s-o ducă-n țara nimănui!
Ești singurul care pătrunzi în lut, de tine, frământat
Doar cu Lumină ne inunzi și ștergi din noi orice păcat.
Mărturisesc în zi de post, că, singură n-am să găsesc
Vreun leac să mă-nțeleg cumva, chiar dacă-o viață-am să postesc...
Poate-mi găsești un loc prin rai, pe undeva, un loc retras
O stavă unde, nărăvași, pasc caii, alergând la pas...
Sau, poate ai un loc vacant în corul îngerilor triști
Să le-amintesc că n-ai plecat și că oriunde Tu exiști...
Sau pot să îngrijesc de flori, deși, nevoie știu că n-au
Doar să mă lași să le miros și din corola lor să beau.
Copacii să-i îmbrățișez, să împrumut din seva lor
Să-mi treacă dorul de rotund, de verde și de-al frunzei dor...
Și dacă nu, mă resemnez, Te las pe Tine să alegi,
Când vei avea un pic de timp, o lacrimă să îmi culegi...
16.03.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu