De vreţi să mă cunoaşteţi mai bine, mă găsiţi în următoarea poezie:
MĂ VEI GĂSI
SOFIA VICOVEANCA
În zile ninse cu nopţi lungi
Să nu mă chemi, să nu mă strigi!
Şi-n primăveri cu-albastre seri
Să nu mă cauţi, ca mai ieri,
Că-s peste tot şi… nicăieri!
Sunt glasul neamului meu,
Aici, chiar lângă tine-s pământ, sub pasul tău…
Mă caută în ochii care plâng
Şi-n inimi ce de dor se frâng,
Mă vei găsi la horă-n sat,
În straiul bunilor, imaculat,
Ori în aroma lanului de grâu
Şi-n codrii ce-ncing munţii, ca un brâu.
De nu, mă caută pe la altare,
Smerită-n plâns şi rugi amare…
Sunt peste tot, în aer, printre flori,
Aicea sunt: peste tot… şi nicăieri!
28 Mai 1997 – Chişinău (publicată în volumul “Cu inima-n palme”, 2004)
[foto: George Checheriţă]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu