CORINA-ROTH

 Există oameni pe lumea asta de care ţi‑e dor pentru că atunci când eşti lângă ei simţi că‑ţi răspund la ceea ce este etern în tine, te fac să uiţi mizeria trecătoare a acestei lumi şi‑ţi aduc ceva din mângâierea veşnică…   

Fericirea a fost cu nonsalanta scoasa din zona inimii, locul ce-i apartine prin definitie,  si inghesuita fortat in zona rationalului pentru …a putea fi …cuantificata. 

Noi avem nevoie de cifre concrete si nu de trairi. 

Fericirea pentru omul zilelor noastre a devenit un concept perfect cuantificabil!

Omul care se crede fericit, chiar este fericit, spunea D. Diderot. 

Bucurati-va din plin; e singurul lucru bun la urma urmei, spunea și Voltaire. 

"Cu siguranta ca fiecare dintre noi a putut observa rolul foarte important pe care il joaca bucuria in viata noastra, influenta sa rasfrangandu-se atat asupra corpului fizic, cat si asupra emotiilor si a gandirii. 

Remarcam cu usurinta efectele sale benefice, caci prezenta sa pare sa atraga aproape intotdeauna nenumarate alte calitati.

Astfel, putem observa ca acele fiinte mai mereu bucuroase sunt magnetice, fericite, implinite, creative, sanatoase, oneste si chiar mai mult decat atat, succesul pare sa le incurajeze permanent. 

La polul diametral opus, absenta bucuriei caracterizeaza in general acele persoane lipsite de dinamism, necooperante, arogante, inchise mental.

Cu totii ne dorim o viata fericita, dar foarte putini dintre noi reusim cu adevarat sa fim fericiti, caci foarte putini dintre noi stim cu adevarat sa ne bucuram. 

Suntem atat de preocupati sa ne mentinem echilibrul in vartejul halucinant al vietii sociale moderne, incat uitam aproape mereu sa ne bucuram de ceea ce suntem, de ceea ce ne inconjoara, de ceea ce reprezinta fiintele dragi pentru noi. 

Sau, pur si simplu, suntem atat de preocupati sa ne mentinem atitudinea rigida a individului care lupta continuu pentru a supravietui sau pentru a acumula, incat nu numai ca nu ne mai permitem clipe de destindere si fericire, dar pur si simplu nu mai stim sa ne bucuram, desi pentru noi acest lucru ar parea sa constituie un adevarat triumf al omului din noi, care, reusind sa se smulga de sub influenta programelor mecaniciste ale societatii, ar putea sa priveasca din nou lumea cu puritatea si candoarea unor ochi de copil.

Bucuria atrage intotdeauna catre sine forta si armonie. 

Oamenii coopereaza in mod voluntar cu o persoana care emana bucurie. 

Forta armoniei ii va conferi acesteia nu numai un corp sanatos, dar ii va armoniza totodată emotiile, gandurile, aceasta reflectandu-se chiar si in planuri si actiuni echilibrate, benefice, armonioase. 

Viata noastra pare atunci sa se armonizeze in mod natural cu ritmul interior al sufletului nostru si cu cel al intregii umanitati.

Bucuria trezeste in noi un simt arzator, al carui ecou este abilitatea de a recunoaste armonia in sunet si culori. 

Atunci cand acest simt arzator este trezit, patrundem fericiti in simfonia vietii si traim o viata incantatoare. 

Bucuria confera vitalitate nu numai corpului, dar si gandurilor, emotiilor, actiunilor. 

Vom fi atunci nu numai plini de vitalitate, ci vom deveni chiar o sursa de energie tonica pentru cei din jurul nostru. 

Fiinta noastra pare sa emane o energie care hraneste, vindeca si inalta fiintele care ne inconjoara. 

Chiar si copacii, florile si animalele resimt cu bucurie aceasta vitalitate magica a fericirii.

Bucuria este o stare existentiala in care constiinta noastra se expansioneaza nelimitat, intr-o permanenta comuniune si comunicare creatoare. 

In aceasta stare de constiinta expansionata nu mai exista sentimentul unei separari sau singuratati.

O persoana lipsita de bucurie traieste departe de propria sa inima, care constituie punctul central, unitatea fundamentala intima in care totul este regasit. 

Departandu-ne din ignoranta de acest intim camin al sufletului nostru, ratacim în vaile singuratatii şi separatismului. 

Fluctuatiile mentale si psihice sunt semnul unei persoane nefericite. 

O persoana nefericita isi va schimba permanent directia de orientare, indoindu-se totodata ca noua directie ar fi cea in care doreste cu adevarat sa se indrepte. 

Ea se va mentine in general intr-o permanenta fluctuatie intre ceea ce face si idealurile sale.

La polul diametral opus, in cazul unei persoane pline de bucurie, orice directie a vietii sale o va conduce catre fumusete, bunatate, dreptate, pentru ca bucuria si libertatea exprima insasi unitatea creatoare a fiintei sale, pe care acea fiinta o proiecteaza pretutindeni in exterior.

Cu totii am trait momente de bucurie in viata, dar in general acestea sunt apoi uitate sau ingropate de durere si suferinta.

Datoria noastra este de a invata sa le cream, sa le readucem la suprafata si sa le permitem sa-si reverse liber intreaga lor lumina si stralucire in vietile noastre, in mod continuu, si nu doar pasager.

Atunci cand traiti clipe de fericire, urmariti pe o durata cat mai lunga de timp sa nu va mai lasati acaparati de griji si ganduri contrarii. 

Cautati deci sa mentineti cat mai mult posibil acea stare incantatoare, sa o evocati, si astfel sa o retraiti, sa-i permiteti sa se manifeste in continuare in interior, chiar si atunci cand exterior va veti orienta catre alte preocupari, aparent banale. 

Bucuria noastra ne va atrage simpatia si iubirea altor oameni, pentru ca ea constituie cu adevarat o hrana pentru sufletele tuturor.

Bucuria ca stare existentiala va va atrage inspiratia, abundenta, armonia si vitalitatea, si acestea se vor manifesta la toate nivelurile fiintei. 

De aceea, atunci cand traiti plenar bucuria, lasati-va purtati de undele sale o perioada cat mai indelungata de timp. 

Un minut de bucurie foarte intensa vă poate aduce atat de multa lumina, incat va poate transforma magic intr-o persoana neobisnuit de frumoasa, atractiva si plina de succes, timp de mai multe zile sau chiar saptamani. 

Hasdeu spunea: “Nu e suferinta pe lume pe care sa nu o rascumpere o singura zi de fericire. O mica lumanare goneste intunericul dintr-o camera. ”

Invatati, de aceea, sa priviti lumea cu ochii unui copil. 

Traiţi bucuria copilului care descopera lumea, minunandu-se necontenit in fata frumusetii sale coplesitoare, traind totodata intr-un continuu firesc.

Am vazut odata un copil fericit privind un apus de soare. 

El insusi devenise bucuria. 

Traia o stare de adorare. 

Devenise el insusi una cu razele soarelui. 

El insusi era intreaga simfonie a culorillor… a ramas nemiscat traind aceeasi stare de extaz si contemplare mult timp dupa ce soarele a disparut.

Adesea, cand privim o floare, resimtim bucurie si avem chiar tendinta sa spunem: “Este foarte frumoasa”. 

Apoi ii intoarcem spatele si facem altceva. 

Dar daca o vom privi mai mult timp si ii vom observa incantati forma petalelor, culorile fascinante, daca ii vom simti parfumul, vom avea sansa sa experimentam efectul acestei bucurii prelungite si mult amplificate in interiorul nostru.

Am văzut o fiinta inteleapta privind cu lacrimi in ochi un urias pom inflorit. 

Si am vazut, de asemenea, un copil intinzand cu candoare si ardoare mana spre acelasi pom inflorit. 

Vantul i-a daruit atunci cea mai mare si cea mai alba dintre florile sale…”

(autor – psihoterapeut Gina Chiriac)