.jpg)
Povestea de Seară 📖
Iată o poveste care ajută la stabilirea limitelor:
Fabula iepurelui generos
„Într-o pădure fermecată, trăia un iepuraș pe nume Nico. Nico era cunoscut pentru generozitatea și dorința sa de a ajuta toate animalele din pădure. Dacă veverița Magda avea nevoie de nuci, Nico le aduna; dacă vulpea Maria avea un adăpost stricat, Nico îl repara; și dacă țestoasa Mirela avea nevoie de companie pentru a traversa râul, Nico era acolo, purtând-o pe spate.
Iepurele lucra neobosit, sărind din loc în loc pentru a răspunde nevoilor celorlalți. Deși toată lumea îl aprecia, mulți au început să considere că ajutorul său este de la sine înțeles. Într-o zi, în timp ce o ajuta pe girafa Felicia să-și decoreze cel mai înalt copac, Nico a alunecat și a căzut. Nu a fost o căzătură gravă, dar când s-a ridicat, a simțit o durere în picioarele din spate. Acea durere nu era doar fizică, ci și povara de a se simți mereu necesar pentru alții, dar niciodată îngrijit.
În acea noapte, în timp ce se odihnea în ascunzișul său, Nico s-a uitat la lună și a suspinat. „Îmi place să-mi ajut prietenii, dar nu mai am puterea. Nimeni nu se oprește să se gândească la cum mă simt sau dacă am și eu nevoie de ajutor.”
A doua zi, când castorul Manuel a cerut ajutor pentru a-și construi barajul, Nico a respirat adânc și a răspuns:
-Îmi pare rău, Manuel, dar astăzi am nevoie de timp pentru mine. Sunt obosit și vreau să mă odihnesc.
Manuel s-a uitat la el surprins, dar apoi a dat din cap. De atunci încolo, Nico a început să spună „nu” atunci când simțea că trebuie. În loc să ajute pe toată lumea tot timpul, s-a apucat să își îngrijească propria ascunzătoare, să se bucure de soare și să sară fericit prin pădure fără nicio grijă.
În timp, celelalte animale au înțeles că Nico nu putea face totul pentru ele. Unele au început să se sprijine reciproc în loc să depindă mereu de el. Chiar s-au organizat pentru a-l ajuta pe iepure atunci când avea nevoie de ceva, cum ar fi să-i aducă morcovi proaspeți sau să aibă grijă de vizuina lui.
Viața lui Nico s-a schimbat în bine. A învățat că e bine să ajuți, dar și să ai grijă de tine este la fel de important. Și întreaga pădure a înflorit cu un spirit de cooperare și echilibru.
Morala: Să fii generos este minunat, dar trebuie să ne amintim că și cele mai mari inimi au nevoie de odihnă și îngrijire. A-i ajuta pe alții nu trebuie să însemne să uităm că prioritatea suntem noi înșine”.
- José P. Sacristán
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu