Noaptea de Crăciun!
Adrian Paunescu
Să fie o noapte curată ,
Noi toți să uităm ce e somnul ,
Şi clopote , magic , să bată ,
Maria îl naşte pe Domnul .
Din ceruri ce fără de formă ,
În pântecul ei îl aduce ,
Îl naşte , prin iarna enormă
Pe lumea în formă de cruce .
Şi n-are cuvânt să-l numească
Şi-atunci îl botează cu plânsul
Şi simte -o lumină cerească
Şi ea se închină la Dânsul .
Sunt tata şi fiu , dar sunt unul,
Credința cea fără de nume ,
Şi-ncepe , deodată Crăciunul ,
Şi e bucurie pe lume .
S-a stins cea din urmă zăpadă ,
Pe valea vechilor plângeri ,
Ninsoarea e gata să cadă ,
Dar nu mai încape de îngeri .
E-o noapte cum nu se mai poate
Şi clipa e sfântă şi mare
Aceasta , când casele toate
Le cresc , dintr-odată altare .
Şi nu suntem singuri niciunul ,
A noastră e taina aleasă ,
Ce vine pe lume Crăciunul
Şi cerul ne intră în casă.



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu