.jpg)
COLIND
Ce dor îmi e de tine mamă... acum în seara de Ajun...
Te-mbrățișez cu ochii minții, că am atâtea să îți spun...
S-a scurs atât amar de vreme de când nu am mai stat la sfat...
Tu ai plecat pe căi de stele, iar eu m-am rătăcit de sat...
Spune-mi că tata e cu tine...și lângă voi vecinii toți!
S-a așezat zăpada-n ceruri? Vă vin colindători la porți?
Ce le dai la îngerilor, mamă...mai coci și-acolo cozonaci?
Faci cornulețele cu nucă? Mai poți să împletești colaci?
Cu-ai noștri v-așezați la masă... mai depănați la amintiri?
Parcă vă văd pe toți aievea cu bucuria în priviri...
Era așa frumos pe timpuri la mesele de sărbători...
Nu erau scaunele goale și-n suflete nu erau nori...
Era atâta-ndestulare în simplitate și puțin
Și gustul sărbătorii sfinte, pe-atuncea se simțea din plin...
Și lumea parcă era altfel și bucuria îndeajuns,
Când prunci cu straiele cârpite vesteau că s-a născut Iisus...
Și ce zăpezi erau, măicuță... ningea cu stele argintii...
Lumina se făcea cărare sub pașii repezi de copii...
Mai știi cum răsuna tot satul de ,,Moș crăciun” și ,,Lerui ler”
De parcă nu cântau sărmanii ci îngeri pogorâți din cer...
Mai colindau și gospodarii, la neamuri și pe la vecini...
Știau colinde moștenite, din neam în neam, de la străbuni...
Li se citea pe chip Iubirea, evlavia și bucuria,
Iar sufletele erau ieslea în care se năștea Mesia...
La noi acasă bate vântul... și n-a căzut un fulg de nea...
Eu bat cu gândul uliți ninse ca în copilăria mea...
E-o liniște sfâșietoare și sufletul mi-e abătut...
Căci tac și îngerii de parcă...Iisus nici
nu s-ar fi născut.
Liliana Burac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu