.jpg)
Astăzi este ziua mea împlinesc 55 de Ani La multi Ani mie 🎂🍸
🌹 Astăzi este despre mine.🙃
La Multi Ani mie!🥂
Sunt un om ambițios, luptător și devotat.
Sunt recunoscătoare pentru oamenii care sunt langa mine si ma sustin
Sunt recunoscătoare pentru tot ce am , pentru familia pe care o am și pentru că Dumnezeu îmi este alături mereu. 🙏✨
💖💖💖💖💖
#mybirthday @highlight #ziuamea #sanatate
#recunoscatoare
Baba din 3 Martie
În satul dintre dealuri, bătrânii spuneau că fiecare om are o babă a lui. Iar Maria își alesese, fără să știe de ce, ziua de 3 martie.
În dimineața aceea, cerul era cenușiu. Vântul bătea aspru peste câmpuri, iar norii alergau ca niște oi speriate pe deasupra satului. „E o babă supărată azi”, șopti tanti Ileana peste gard. „Să vezi că-și leapădă iar un cojoc…”
Maria zâmbi slab. Nu se temea de vreme. Se temea de liniștea din casa ei.
Era prima primăvară fără mama. În anii trecuți, pe 3 martie, mama aprindea soba devreme și spunea cu glas blând:
— Să nu te superi pe baba ta, că ea doar te învață răbdarea.
Atunci nu înțelegea. Acum, în fața ferestrei aburite, înțelegea prea bine.
Pe la prânz, vântul s-a întețit. O ploaie măruntă a început să cadă, rece, aproape înghețată. Maria și-a pus haina și a ieșit în curte. În grădină, sub pământul încă tare, știa că dorm ghioceii. Nu se vedeau, dar erau acolo.
— Dacă ești supărată, babo, spune ce ai de spus, murmură ea privind spre dealuri.
În acea clipă, printre nori s-a strecurat o rază subțire de soare. Doar pentru câteva clipe. Dar a fost de ajuns.
Maria și-a amintit cum mama îi povestea legenda Babei Dochia — cum urca muntele cu nouă cojoace, cum le lepăda rând pe rând, păcălită de căldura vremelnică. Și cum frigul se întorcea, ca o lecție.
— Nu ești rea, babo, șopti Maria. Doar ne înveți să nu ne grăbim.
Spre seară, ploaia s-a oprit. Vântul a amuțit. Cerul s-a limpezit încet, ca o inimă după plâns. Maria a ieșit din nou în grădină. La rădăcina gardului, un fir alb străpungea pământul.
Un ghiocel.
Nu era mare. Nici perfect. Dar era acolo.
Maria a îngenuncheat și a atins pământul umed. În acea clipă a înțeles: baba din 3 martie nu fusese supărată. Fusese puternică. Îi arătase că după frig vine viața, după vânt vine liniștea, după pierdere vine amintirea care încălzește.
Și, pentru prima dată de la plecarea mamei, Maria a simțit că primăvara nu mai este doar afară.
Era și în ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu