.jpg)
🌸 Legenda Primei Babe — Baba de 1 Martie (Sora cea Mare)
Într-un sat de munte, ascuns între brazi înalți și stânci reci, trăiau odinioară nouă surori.
Toate erau bătrâne, dar nu obișnuite — fiecare purta în suflet o putere legată de vreme și de anotimpuri. Oamenii din sat le spuneau simplu: Babele.
Cea mai mare dintre ele, sora întâi, era și cea mai înțeleaptă. Avea părul alb ca zăpada de pe creste și ochii limpezi ca cerul senin de primăvară. Ea era cea care simțea prima schimbarea anotimpului și vestea lumii că iarna începe să slăbească.
Într-o dimineață de 1 martie, Baba cea Mare a ieșit în pragul casei și a ridicat toiagul spre cer.
— „Astăzi deschid porțile primăverii!”, a spus ea.
Dar firea ei era schimbătoare. Dacă oamenii din sat erau veseli, harnici și buni unii cu alții, Baba le trimitea soare și ciripit de păsări. Dacă însă găsea ceartă, lene sau supărare, se încrunta și scutura norii de zăpadă peste munți.
De aceea, ziua de 1 martie nu era niciodată la fel: uneori caldă și luminoasă, alteori rece și viscolită. Oamenii au înțeles că vremea era oglinda sufletului Babei celei Mari.
Se spune că din pelerina ei a căzut într-o zi un fir împletit din alb și roșu — albul iernii care pleacă și roșul vieții care vine. O fată din sat l-a găsit și l-a purtat la mână pentru noroc.
De atunci, în fiecare an, oamenii poartă șnurul de mărțișor în ziua primei Babe, ca să-i îmbuneze inima și să aducă o primăvară frumoasă.
Iar Baba cea Mare încă privește din munți, hotărând dacă începutul primăverii va fi blând…
sau capricios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu