.jpg)
Legenda Cascadei Cailor
Cu sute de ani în urmă, pe meleagurile sălbatice ale Munților Rodnei, trăia un cioban bătrân care avea cei mai frumoși cai din tot ținutul. Vara îi lăsa să pască pe pajiștile înalte, unde iarba era deasă și izvoarele limpezi.
Într-un an, însă, prin munți și-au făcut apariția urși flămânzi. În fiecare noapte coborau spre poieni și atacau herghelia. Oamenii au încercat să-i alunge cu focuri și strigăte, dar fără izbândă.
Într-o noapte cu lună plină, caii s-au speriat și au fugit spre culmile muntelui. Urșii îi urmăreau tot mai aproape. Ajunși la marginea unei prăpăstii uriașe, caii nu mai aveau unde să scape.
Atunci, armăsarul alb, cel mai bătrân dintre ei, și-a ridicat capul spre cer, ca și cum ar fi cerut ajutor lui Dumnezeu.
Se spune că, în clipa următoare, stânca s-a despicat, iar din ea a izbucnit un șuvoi puternic de apă. Zgomotul asurzitor al cascadei i-a înspăimântat pe urși, care s-au retras în pădure.
Dar caii, speriați și ei, au sărit peste marginea stâncii. Dumnezeu le-a ușurat căderea, iar sufletele lor s-au înălțat asemenea unor nori albi deasupra muntelui.
De atunci, apa curge neîncetat peste stâncă, iar oamenii au numit acel loc Cascada Cailor, pentru ca nimeni să nu uite curajul și libertatea acelor animale nobile.
Se spune că, dacă ajungi acolo într-o dimineață cu ceață și asculți cu atenție vuietul apei, poți auzi tropotul unei herghelii nevăzute, alergând liberă printre nori.
Sâmbure de adevăr
Cascada Cailor este cea mai înaltă cascadă din România, cu o cădere de apă de aproximativ 90 de metri. Numele ei este legat de o veche tradiție populară din zona Borșa, potrivit căreia o herghelie de cai sălbatici s-ar fi aruncat în prăpastie pentru a scăpa de urșii care îi urmăreau. Această poveste a fost transmisă din generație în generație și a devenit una dintre cele mai cunoscute legende ale Maramureșului
Sursa.
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu