Legenda Babei a Patra – Ziua în care inima se încearcă

Se spune că a patra zi din martie este cea mai schimbătoare dintre toate zilele babelor. Nu e nici iarnă, nici primăvară. E o zi care te pune la încercare.

În vechime, bătrânii spuneau că în această zi Baba Dochia își lepăda al patrulea cojoc. Urcase deja muntele cu oile ei, convinsă că soarele care mângâia pământul era semn că iarna a plecat pentru totdeauna.

În dimineața Babei a Patra, cerul era limpede. Razele încălzeau stâncile, iar păsările îndrăzneau să cânte.

— A venit primăvara, își spunea Dochia, simțind cum îi arde spatele sub cojoacele grele.

Și, fără să mai aștepte, și-a dat jos al patrulea cojoc.

Dar Baba a Patra nu iartă graba.

Când soarele a urcat mai sus, un vânt rece a început să sufle dinspre creste. Norii s-au adunat ca o turmă întunecată. În câteva clipe, căldura s-a stins, iar fulgii au început să cadă tăcuți.

Dochia a tremurat.

Nu frigul o durea cel mai tare, ci gândul că s-a încrezut prea repede. Că a crezut în aparențe. Că a confundat o rază cu o primăvară întreagă.

Legenda spune că în ziua Babei a Patra nu vremea e cea care se schimbă, ci inima omului. Este ziua în care ți se încearcă răbdarea. Dacă te grăbești, dacă te lași dus de primul semn bun și uiți de prudență, vântul îți va aduce îndoială.

Dar dacă rămâi liniștit, dacă nu te lași păcălit nici de frig, nici de soare, ziua aceasta te întărește.

În satele de altădată, oamenii priveau vremea din 4 martie ca pe o oglindă a anului lor. Dacă era soare blând, spuneau că vor avea un an cu bucurii liniștite. Dacă ningea sau bătea vântul, știau că vor avea încercări — dar și puterea de a le duce.

Baba a Patra nu este o zi rea. Este o zi de trezire.

Ea ne învață că primăvara adevărată nu vine dintr-o singură rază de soare, ci din răbdarea cu care așteptăm ca iarna să plece cu totul.

Și poate că, în fiecare an, când ajunge a patra babă, nu cerul se schimbă…

Ci noi.

Sursa

Internet

R.I.P Maestre Jolt Kerestely😢🕯️🖤

 

 Astăzi este ziua mea împlinesc 55 de Ani La multi Ani mie 🎂🍸

🌹 Astăzi este despre mine.🙃

La Multi Ani mie!🥂

Sunt un om ambițios, luptător și devotat.

Sunt recunoscătoare pentru oamenii care sunt langa mine si ma sustin

Sunt recunoscătoare pentru tot ce am , pentru familia pe care o am și pentru că Dumnezeu îmi este alături mereu. 🙏✨

💖💖💖💖💖

#mybirthday @highlight #ziuamea #sanatate 

#recunoscatoare

Baba din 3 Martie

În satul dintre dealuri, bătrânii spuneau că fiecare om are o babă a lui. Iar Maria își alesese, fără să știe de ce, ziua de 3 martie.

În dimineața aceea, cerul era cenușiu. Vântul bătea aspru peste câmpuri, iar norii alergau ca niște oi speriate pe deasupra satului. „E o babă supărată azi”, șopti tanti Ileana peste gard. „Să vezi că-și leapădă iar un cojoc…”

Maria zâmbi slab. Nu se temea de vreme. Se temea de liniștea din casa ei.

Era prima primăvară fără mama. În anii trecuți, pe 3 martie, mama aprindea soba devreme și spunea cu glas blând:

— Să nu te superi pe baba ta, că ea doar te învață răbdarea.

Atunci nu înțelegea. Acum, în fața ferestrei aburite, înțelegea prea bine.

Pe la prânz, vântul s-a întețit. O ploaie măruntă a început să cadă, rece, aproape înghețată. Maria și-a pus haina și a ieșit în curte. În grădină, sub pământul încă tare, știa că dorm ghioceii. Nu se vedeau, dar erau acolo.

— Dacă ești supărată, babo, spune ce ai de spus, murmură ea privind spre dealuri.

În acea clipă, printre nori s-a strecurat o rază subțire de soare. Doar pentru câteva clipe. Dar a fost de ajuns.

Maria și-a amintit cum mama îi povestea legenda Babei Dochia — cum urca muntele cu nouă cojoace, cum le lepăda rând pe rând, păcălită de căldura vremelnică. Și cum frigul se întorcea, ca o lecție.

— Nu ești rea, babo, șopti Maria. Doar ne înveți să nu ne grăbim.

Spre seară, ploaia s-a oprit. Vântul a amuțit. Cerul s-a limpezit încet, ca o inimă după plâns. Maria a ieșit din nou în grădină. La rădăcina gardului, un fir alb străpungea pământul.

Un ghiocel.

Nu era mare. Nici perfect. Dar era acolo.

Maria a îngenuncheat și a atins pământul umed. În acea clipă a înțeles: baba din 3 martie nu fusese supărată. Fusese puternică. Îi arătase că după frig vine viața, după vânt vine liniștea, după pierdere vine amintirea care încălzește.

Și, pentru prima dată de la plecarea mamei, Maria a simțit că primăvara nu mai este doar afară.

Era și în ea.