Felicia Feldiorean - Recital de poezie from MicaelNicolas on Vimeo.
Fa-ti timp sa gasesti frumosul in tot ce te inconjoara..
Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu
.jpg)
Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!
”Țuțule, las-o Doamne, apără, iartă și păzește de treabă, ai rămas ultimul care mai tastează la mașina de scris. Avem creierii varză!”
”Mă, Cozonăcuță, voi, cu ale voastre calulatoare, cutii fără suflet, ați ucis ultima urmă de romantism din presă, mă!”
Așa îmi zicea.
Azi, ultimul mare romantic ar fi împlinit 76 de primăveri.
Țuțule, e dor mare, mă, șef al păpădiilor!
Florin ”Țuțu” Condurățeanu. 12 martie 1950 - 28 iunie
A venit timpul!
poezie- manifest
Felicia Feldiorean
Sa nu-i lăsăm ca să ne ia nădejdea
Căci noi suntem făcuți să biruim
Chiar dacă ei încalcă toata legea
Nu ne lăsăm, căci liberi vrem să fim!
Bătaia lor de joc e strigătoare
La cer, dar noi sa nu ne mai lăsăm
Credința ne e ultima salvare
La Dumnezeu, smeriți, să ne rugăm!
Sunteți o boală pentru țara asta
Și nu vreți să plecați, căci sunteți lași
Și vă e frică, să vă ia năpasta
Căci nu sunteți decât niște pungași.
Ne mor bătrânii flămânziți și singuri
Căci fiii lor sunt duși în alte zări
Ați sărăcit poporul, sunteți linguri
Cu care i-ati hrănit pe trădători.
Cat credeți ca mai rabdă umilința
Acest popor frumos și înțelept?
Mai e puțin și grea va fi căința
Pentru ce ați făcut rău și nedrept!
Nu mai avem nimic, dar nu vă pasă
S-aveți voi bani, mașini și vile mari
Noi, cei plecați, vrem să venim acasă
Și n-o să ne opriți, căci suntem tari!
E timpul să ne luăm înapoi țara
Și tot ce au furat acești mișei
E timpul ca să vină primăvara
Și-n sufletele noastre, dragii mei!
13 martie 2025
Ne temem
.
Ne temem de războaie și neanturi,
Cine să mai aștepte poezii?
Și cum să mai mințim copiii tandru
Că zilele de mâine vor veni?
Ne temem de bombardamente sumbre,
De președinți ce nu conduc nimic,
De lozul care - neavând norocul -
Se stinge imediat ce intră-n plic.
Ne temem de rachete și de focuri,
De moarte noi ne temem, nu-i așa?
De o secundă care dintr-o dată
Ar face din întreg fragment de șa.
Ne temem de o zi ce va să vină,
De un adio nerostit de ei,
De albul ascuțit într-o retină
Și de vreun cal care ignoră șei.
Ne temem. Noi cu asta ducem viață.
Și moarte tot cu asta ducem trist.
Ne temem de lumină și de umbră.
De negurile ce se-ascund în Crist.
Ne temem. Scutul nu ne mai adoarme.
Prin vene se descarcă numai arme.
Ana-Maria Păunescu
11 martie 2026
@urmăritori
@faniactivi
#apaunescu, #anamariapaunescu, #poezie, #librăriaapaunescu, #apaunescupunctro
