SOAREnDAR !

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua! Ascultati cele mai frumoase poezii recitate de sora mea Felicia Feldiorean :

Felicia Feldiorean - Recital de poezie from MicaelNicolas on Vimeo.

Fa-ti timp sa gasesti frumosul in tot ce te inconjoara..
...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !

Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !

Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult

luni, 22 iunie 2026

 Greene s-a născut pe 22 iunie 1952, în Ohsweken, în rezervația celor șase națiuni din Ontario.


Era din Oneida, iar drumul său către film a fost departe de a fi convențional.


Înainte de a deveni actor, a deținut o listă lungă de locuri de muncă. A fost desenator industrial, sudor, oțelar, tâmplar, montator de covoare, tehnician de sunet și muncitor în culise. Acei ani l-au format. I-au dat o autenticitate pe care publicul a perceput-o imediat.


Spre deosebire de mulți actori, Greene nu a descris niciodată actoria ca pe un vis din copilărie. Glumea adesea că pur și simplu a dat peste ea din întâmplare.


Umorul său sec a devenit parte din farmecul său.


Rolurile sale timpurii în Marele Detectiv și Alergând cu Curaj l-au apropiat de public, dar totul s-a schimbat când Kevin Costner i-a dat rolul lui Pasărea Săltăreață în Dansează cu Lupii.


Greene a învățat fonetic limba Lakota și a adus o profunzime extraordinară personajului.


Nu l-a portretizat pe Pasărea Săltăreață ca pe un stereotip sau un simbol.


L-a întruchipat ca pe o ființă umană completă: inteligentă, curioasă, mândră, răbdătoare și plină de compasiune.


Filmul a câștigat șapte premii Oscar, dar interpretarea lui Greene rămâne una dintre cele mai mari realizări artistice ale sale.


După acea revelație, Hollywood-ul nu l-a mai putut ignora.


În Inima de Tunet, a adus umor mușcător și încredere personajului Walter Crow Horse. În Maverick, a demonstrat un simț remarcabil al comediei. În Die Hard with a Vengeance, s-a impus în mod natural în domeniul spectacolelor cu buget mare.


Apoi a urmat The Green Mile.


În rolul lui Arlen Bitterbuck, Greene a dovedit încă o dată că nu are nevoie de multe cuvinte pentru a lăsa o impresie de durată. Expresiile sale transmiteau povești întregi. Tăcerea sa vorbea adesea mai tare decât dialogul.


Televiziunea l-a prezentat ulterior noilor generații de nenumărate ori.


Telespectatorii l-au văzut în Northern Exposure, Longmire, Reservation Dogs, 1883, Tulsa King, The Last of Us și Echo.


Publicul mai tânăr l-a descoperit prin intermediul acelor serii recente, înainte de a-și da seama că petrecuse decenii creând performanțe memorabile.


Au venit și distincțiile.


A fost nominalizat la Oscar, a câștigat un Grammy pentru Listen to the Storyteller, a primit mai multe premii de televiziune canadiene, a fost numit Membru al Ordinului Canadei și, în 2025, a primit Premiul Guvernatorului General pentru Artele Spectacolului pentru întreaga carieră.


Dar influența sa s-a extins mult dincolo de trofee.


Greene a contestat tendința Hollywood-ului de a reduce personajele indigene la simple clișee. El dorea ca indigenii să fie portretizați ca oameni reali: amuzanți, imperfecți, încăpățânați, iubitori, complecși și pe deplin vii.


Acest angajament a devenit cea mai durabilă contribuție a sa.


Graham Greene și-a petrecut viața demonstrând că cele mai discrete interpretări pot avea o putere imensă.


Și, în cele din urmă, rolurile sale cele mai discrete continuă să vorbească cel mai tare...


Sursa: Reuters („Actorul din Dansează cu lupii, Graham Greene, moare la 73 de ani”, 2 septembrie 2025)


 Profesoara care ieșea la pensie a plecat plângând din școală. Câteva minute mai târziu, o coloană de mașini a blocat strada

👇


,,Ziua ultimului clopoțel era, pentru majoritatea elevilor, motiv de bucurie.


Pentru doamna Elena Marinescu însă, era sfârșitul unei vieți întregi petrecute la catedră.


După patruzeci de ani în care predase limba română, urma să iasă la pensie.


În dimineața aceea își alesese cu grijă costumul preferat și venise la școală cu emoții pe care nu voia să le arate nimănui.


Clasa a VIII-a o aștepta pentru ultima oră.


Copii din familii înstărite, obișnuiți cu telefoane scumpe, vacanțe în străinătate și mașini luxoase care îi aduceau zilnic la poarta școlii.


Când clopoțelul a sunat, elevii au izbucnit în urale.


Au început să-și îndese caietele în ghiozdane și să fugă spre ușă.


— Vacanțăăă!


— Hai, că ne așteaptă ai mei!


— Ne vedem la mare!


În mai puțin de un minut, clasa s-a golit.


Doamna Elena a rămas singură.


S-a uitat în jur.


Pe catedră nu era niciun buchet.


Nicio felicitare.


Nici măcar un bilet scris în grabă.


Doar catalogul și câteva foi uitate.


A încercat să zâmbească.


Dar ceva o durea.


Nu florile îi lipseau.


Ci sentimentul că patruzeci de ani trecuseră fără să lase urme.


Și-a strâns lucrurile încet.


A stins lumina.


A închis ușa clasei.


A coborât scările școlii și a ieșit pe poartă cu privirea în pământ.


Atunci a auzit zgomotul.


Mai multe mașini care veneau una după alta.


Toate cu luminile aprinse.


Toate oprindu-se exact în fața școlii.


Oamenii de pe trotuar s-au oprit.


Șoferii au încetinit.


Iar când portierele s-au deschis simultan, doamna Elena a rămas nemișcată.


Din prima mașină a coborât un bărbat elegant.


S-a apropiat de ea cu un buchet uriaș de flori în brațe.


Iar când femeia i-a văzut chipul, genunchii aproape că au cedat.


Întâlnirea surpriză


Vocea bărbatului tremura. Elena l-a privit atent. Apoi ochii i s-au mărit. Bărbatul a zâmbit.


— Da, doamna profesoară. Andrei Popescu. Promoția 2005.


Înainte să mai apuce să spună ceva, din celelalte mașini au început să coboare oameni. Zeci de oameni. Bărbați și femei între 35 și 40 de ani. Unii în halate medicale, alții în costume elegante. Unii veneau direct de la birou, alții își aduseseră și copiii. Fiecare avea în mână un buchet de flori.


Doamna Elena nu înțelegea ce se întâmplă.


— Ce faceți aici?


Andrei și-a șters discret ochii.


— Am aflat că astăzi ieșiți la pensie.


— Și n-am vrut să vă lăsăm să plecați așa.


Unul câte unul, foștii elevi au început să se apropie.


— Dumneavoastră m-ați convins să dau la Medicină.


— Pe mine m-ați ajutat când voiam să renunț la școală.


Educație


— Mi-ați cumpărat prima carte când nu aveam bani.


— Mi-ați spus că pot reuși chiar dacă toți ceilalți râdeau de mine.


Recunoștința înflorește


Doamna Elena plângea. Nu mai încerca să ascundă lacrimile. Andrei i-a întins buchetul.


— Pentru fiecare lecție.


O fostă elevă i-a oferit altul.


— Pentru fiecare încurajare.


Apoi încă unul. Și încă unul. În câteva minute, brațele femeii erau pline de flori. Pe trotuar se adunaseră trecători. Profesorii ieșiseră și ei din școală. Actualii elevi se opriseră mirați, priveau fără să înțeleagă cum o profesoară atât de modestă era tratată ca o vedetă, ca o regină.


Momentul culminant


Andrei a făcut un pas în față.


— Știți de ce am venit toți?


Elena a clătinat din cap.


— Pentru că astăzi nu se pensionează doar o profesoară. Astăzi se pensionează omul care ne-a schimbat viața.


Liniștea care a urmat a fost copleșitoare. Apoi foștii elevi au început să aplaude. Unul după altul, tot mai tare, tot mai mulți. Iar în mijlocul lor, doamna Elena plângea și zâmbea în același timp."


                      (sursa - Surprize)


 Și tinda mirosea a tei...🌿


În palme strâng un fluturaș,

În ochi, visul de-aseară...

Când scuturam un țolincaș,

La casa mamei iară...


Iar vocea mamei se-auzea,

De undeva din tindă,

De unde părul-și pieptăna,

În ciobul de oglindă.


Și tinda mirosea a tei 

Și-a flori de sânziene

Și-a vișine cu zahăr mult,

În niște damingene.


În fața ușii o perdea, 

Păzea casa de gâze,

Iar noi săream pe dușumea, 

Ca niște buburuze.


Pe soba veche acoperită 

Cu coli mici, creponate,

Făcea cu ochiul la pisici, 

O doniță cu lapte. 


Afară, tata tinerel....

Bătea cu spor o coasă,

Niște crăițe parfumau,

Pe lângă prispa joasă.


Cu ghioceii strânși în coc,

Ieșea mama afară... 

Iar tata o privea cu foc,

Prin perdeluța rară. 


Ce vis frumos se flutură,

În ochii mei de-aseară,

Tot mai ades mă tulbură...

Și parcă mă înfioară...


Privesc la cer, așa cu-n dor...

Cu fluturele-n palmă,

Și văd pe-un bulgaraș de nor 

Doi ochi frumoși de mamă...


Camelia Nagîț


 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text