SOAREnDAR !

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua! Ascultati cele mai frumoase poezii recitate de sora mea Felicia Feldiorean :

Felicia Feldiorean - Recital de poezie from MicaelNicolas on Vimeo.

Fa-ti timp sa gasesti frumosul in tot ce te inconjoara..
...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !

Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !

Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult

miercuri, 18 noiembrie 2026


 LA MULȚI ANI MAESTRE VLAD RĂDESCU!🥂

Astăzi celebrăm un artist care a transformat scena și ecranul în spații ale adevărului și emoției.

De zeci de ani, fiecare rol al său a atins publicul într-un mod unic – fie prin delicatețe, fie prin forță, fie prin eleganța cu care își construiește personajele.

Astăzi, 18 noiembrie, apreciatul actor de teatru și film Vlad Rădescu împlinește frumoasa vârstă de 74 de ani.

Vlad Rădescu a intrat la teatru din prima încercare și a absolvit I.A.T.C. (actuala Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “Ion Luca Caragiale”) secția Actorie în 1975 la București, clasa prof. Sanda Manu și Geta Angheluță.

Este remarcat de regizorul Gheorghe Vitanidis, încă din primul an de facultate (1972) care-i oferă rolul principal în "Ciprian Porumbescu", cu care a înregistrat un succes deosebit. 

A fost repartizat la Târgu Mureș în 1975 unde a rămas până în 1994. Între 1987 și 1994 este cadru didactic asociat la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș. Din 1990 până în 1994 a ocupat postul de director adjunct executiv al Teatrului Național din Târgu Mureș. În acest interval, în afară de teatru și-a continuat și cariera cinematografică. 

În 1994 se întoarce în București și se angajează la Teatrul Mic din București, în paralel devenind consultantul artistic al rectorului UNATC, Victor Rebengiuc. Devine prin concurs director general al Teatrului Nottara (1996 - 2000) din București. Din 2002 este director la Fundația Centrul Cultural European și conferențiar universitar drd., șef catedră, la Facultatea de Teatru a Universității "Spiru Haret" din București, devenită între timp Facultatea de Arte a aceleiași universități. 

A fost inițiatorul - în 1998 - al spectacolului de mare succes "Costumele", regizat de Dan Puric, care a pus în valoare peste 100 de costume de teatru create de Irina Solomon și Dragoș Buhagiar în mai mult de 10 premiere din diferite teatre din capitală și țară. 

La începutul anului 2009, la solicitarea conducerii Ministerului Culturii, revine la Teatrul Național din Târgu Mureș unde ocupă postul de director general interimar până în octombrie 2010, când a fost eliberat din funcție printr-un abuz al lui Kelemen Hunor (ministru în funcție și, mai apoi, președinte UDMR). Recâștigă, în martie 2011, poziția de director general interimar, ca urmare a unei hotărâri judecătorești. Renunță la navetă în august 2011. 

Finalizează, în 2013, studiile doctorale la Universitatea de Arte din Târgu Mureș cu teza: “Teatrul românesc și experiențele culturale postdecembriste”. 

Este căsătorit cu actrița Mihaela Rădescu din 1986.

        Decean Renata

 Marie Fredriksson – Fata dintr-un sat mic care a cântat până când viața nu i-a mai permis, dar vocea ei a continuat mai departe decât orice destin


Într-o dimineață liniștită de mai, în 1958, în satul Össjö, ascuns între câmpurile verzi ale Scaniei și umezeala rece a nordului, s-a născut o fată care părea să nu aibă nicio șansă să iasă vreodată în lume. Gun-Marie Fredriksson era cea mai mică dintre cinci copii într-o familie muncitoare, unde banii erau puțini, grijile multe, iar visele trebuiau ținute în buzunar ca să nu se piardă. Și totuși, în pieptul ei creștea ceva ce satul nu putea conține: o voce care refuza să rămână mică.


În anii adolescenței, când alții încă își căutau drumul, Marie și-l construia deja. Cânta prin baruri, în trupe locale, cu un amestec electrizant de vulnerabilitate și forță. Glasul ei nu era doar muzică – era un fel de sfâșiere interioară, un adevăr care nu putea fi rostit decât cântat.


S-a mutat în orașe mai mari, fiindcă oricât de mult ar fi iubit satul în care se născuse, în el nu avea loc pentru ambiția ei. În Suedia anilor ’80, nu era ușor pentru o tânără să viseze la o carieră internațională, dar Marie nu întreba niciodată ce era „realist”. Ea încerca. Și reușea.


Apoi l-a întâlnit pe Per Gessle.

El era deja un nume cunoscut. Ea era o voce care a devenit imposibil de ignorat în clipa în care a cântat. Împreună, cei doi au creat o alianță artistică ce avea să răstoarne granițele muzicii pop. Roxette s-a născut nu ca un proiect, ci ca o coliziune de energie și talent. Per cu melodiile lui impecabile; Marie cu interpretările care făceau fiecare vers să vibreze de emoție.


La început, succesul a fost local. Suedia îi iubea. Dar lumea încă nu știa că urma să fie cucerită de două voci nordice care nu semănau cu nimic din ce domina radiourile americane.


Apoi, ca într-o poveste care se întâmplă o singură dată într-o generație, un student american duce o casetă Roxette în Minneapolis. Un DJ o pune la radio. „The Look” devine cerută, apoi irezistibilă. Iar în câteva luni, un duet suedez ajunge numărul unu în Statele Unite, acolo unde nimeni nu crezuse vreodată că va pătrunde.


Așa a început nebunia.

Turnee mondiale. Albume vândute în zeci de milioane.

O femeie cu părul scurt, platinat, cu privire hotărâtă și voce inconfundabilă devenea un simbol al unei întregi epoci a pop-ului internațional.


Apoi a venit anul 1990 și odată cu el – cântecul care avea să devină nemuritor.

„It Must Have Been Love”, în Pretty Woman, a urcat spre inimile oamenilor din zeci de țări, transformându-se într-un imn al iubirilor pierdute. Pentru milioane de oameni, vocea lui Marie a devenit sinonimă cu durerea, cu dorul, cu ceea ce nu mai poate fi recuperat.


Anii ’90 au fost o continuitate de triumf, lumină, scenă, aplauze, milioane de albume vândute. Iar în spatele luminii, Marie își trăia viața de mamă, de soție, de artistă completă. Avea tot ce și-ar putea dori cineva care a pornit dintr-un sat mic și a ajuns în vârful lumii.


Până într-o dimineață de septembrie a anului 2002, când destinul a încetat să mai fie drept.


Ea s-a prăbușit pe podea după o cursă scurtă. Dureri, amețeală, întuneric.

Câteva ore mai târziu, medicii au pronunțat sentința: tumoare cerebrală.


Viața, care până atunci fusese o scenă imensă luminată, s-a transformat brusc într-o cameră de spital, într-o luptă, într-o bătălie pe care nicio celebritate nu o poate ocoli.


Operația i-a salvat viața, dar i-a răpit o parte din ea.

Vederea i s-a deteriorat.

Echilibrul i-a fost afectat.

Vorbirea îi era uneori dificilă.

Iar vocea – acea voce care cucerise lumea – nu a mai fost aceeași.


Pentru mulți, ar fi fost sfârșitul.

Pentru Marie, a fost începutul unei noi lupte.


Reabilitare.

Durere.

Oboseală.

Ani de tăcere.


Și apoi, în 2009, ca o renaștere pe care doar cei puternici o pot obține, Marie a urcat din nou pe scenă.

Nu mai era invincibila de altădată.

Era mai fragilă. Mai obosită.

Dar în felul ei – mai imensă ca niciodată.


Când cânta, publicul plângea. Fiindcă nu era doar muzică. Era supraviețuire. Era dovada că unele suflete nu renunță nici atunci când trupul spune „destul”.


A continuat să cânte până în 2016, în turnee atent adaptate, în spectacole în care fiecare notă era o victorie împotriva unui destin nemilos.


Iar pe 9 decembrie 2019, Marie Fredriksson s-a stins.

În propria casă. În țara pe care a iubit-o.

După 17 ani de luptă cu un diagnostic care, pentru mulți, nu lasă ani, ci doar luni.


A murit la 61 de ani.

Dar vocea ei nu a murit. Nu avea cum.


Ea trăiește în fiecare redifuzare a „It Must Have Been Love”.

În fiecare femeie care se ridică după o lovitură.

În fiecare artist care continuă chiar și atunci când lumea îi spune că nu mai poate.


Marie Fredriksson a pornit dintr-un sat minuscul și a ajuns să cucerească planeta.

A pierdut aproape tot, apoi a revenit, apoi a pierdut iar, dar niciodată nu a încetat să fie ceea ce era: o femeie care a cântat până când viața n-a mai avut timp, dar ale cărei ecouri continuă acolo unde nici moartea nu ajunge.


Pentru că unii oameni nu lasă în urmă cântece.

Ci curaj.


#MarieFredriksson #Roxette #ItMustHaveBeenLove #MusicLegends #TrueStories #WomenInMusic #Resilience #IconicVoices

     Asmarandi Alexandra


 🕯️ 5 ani fără Benone Sinulescu. O voce care ne aduce acasă.

Sunt voci pe care le recunoști din prima clipă. Și, odată cu ele, îți vin în minte oameni dragi, o masă în familie, un radio pornit în casa părinților… ❤️

Astăzi, 18 noiembrie 2026, se împlinesc cinci ani de la plecarea lui Benone Sinulescu. 

Nea Beni ne-a lăsat cântecul și bucuria aceea simplă de a fi împreună. Îi ascultăm vocea și, pentru câteva minute, parcă îi avem iar aproape pe cei alături de care l-am ascultat întâia oară.

Trec anii. Cântecul rămâne. Și dorul.

Dumnezeu să-l odihnească în lumină! 🙏🕯️

Ce cântec al lui Benone Sinulescu vă este cel mai drag? Scrieți titlul în comentarii. Să ne amintim împreună. 🎶

#BenoneSinulescu #NeaBeni #InMemoriam #MuzicăPopulară #Dor


DeAcasă

 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text