.jpg)
În urmă cu 71 de ani, pe 4 mai 1955, George Enescu pleca la cele veşnice. Sărac, bolnav, departe de ţară. Singur. Ar fi putut fi tratat în cele mai mari spitale ale lumii, dar a refuzat orice ajutor. Ar fi putut fi politician, ministru poate, al ţării sale, dacă ar fi acceptat compromisul. Ar fi putut fi bogat, dar s-a risipit slujind ţăranul simplu. A supravieţuit celor două războaie mondiale, dar a fost înfrânt de comunişti.
Născut pe 19 August 1881 în Liveni, judeșul Botoșani, a rămas legat până la moarte de ”acasa” inimii lui.
George Enescu a fost, înainte de a fi un geniu, un om bun. Suflet nobil, poate dintre cele mai alese pe care Moldova şi acest pământ al Botoşanilor le-a plămădit în toate timpurile. Modest, deşi uriaş în spirit.
Blând, deşi riguros în simţire, disciplinat în toate aspectele vieţii sale. A uimit întreaga lume, dar se închina omului simplu, ţăranului, sărmanului.
Avea o memorie vizuală şi auditivă aproape nemaiîntâlnită până atunci. Ziarele din Franţa, Austria, Anglia îl numeau Micul Mozart, genialul copil al României.
Dacă s-ar pierde într-o zi toată opera lui Beethoven, se spunea, putem sta liniştiţi. Enescu o va rescrie întreagă, din memorie!
Paris, 1955. În noaptea de 4 spre 5 mai, George Enescu a plecat la Domnul împăcat, spovedit şi împărtăşit. Peste trei zile a fost dus la Biserica românească din Paris, unde i-a fost săvârşită slujba religioasă ortodoxă, după care a fost îngropat în cimitirul istoric "Pere Lachaise". Ceruse în testament să fie înmormântat creștinește.
Gândul l-a purtat mereu către Moldova, unde tradiția spune că la înmormântare se împarte pomană pentru sufletul celui plecat. "Doresc ca înmormântarea mea să fie cât mai simplă. În schimb, să se dea cât mai multe pomeni şi daruri", spunea Enescu, pentru care arta nu a fost niciodată mai presus de credință: "Cum cred în muzica pe care am iubit-o, atât cred şi în Dumnezeu, care m-a creat. După umila mea părere, trebuie să fii un adevărat naiv, ca să declari serios că Dumnezeu nu există. Însusi faptul că e invizibil ne face să-L adorăm".
Ce ne-a rămas de la George Enescu? O muzică de geniu și amintiri în inimile oamenilor care l-au cunoscut. A clădit frumosul în oameni la fel cum a compus muzică. Cine l-a cunoscut a trăit miracolul frumuseții umane.
- Știri.Botoșani.Ro
#stiri #stiribotosani #botosani #GeorgeEnescu
