SOAREnDAR !

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua! Ascultati cele mai frumoase poezii recitate de sora mea Felicia Feldiorean :

Felicia Feldiorean - Recital de poezie from MicaelNicolas on Vimeo.

Fa-ti timp sa gasesti frumosul in tot ce te inconjoara..
...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !

Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !

Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult

luni, 13 iulie 2026

 Un episod de viaţă


În zori a plecat de-acasă să cosească pentru boi

Iarbă bună, iarbă grasă, cu lucernă, cu trifoi,

Otavă din cea aleasă pentru vite, pentru oi.


Carul scârţâie alene, omu-ndeamnă la urcuş:

- Hai, Cezare! Haide, tată! Uite, ajungem acuş.

O să paşti liber băiete, nu te mai ţin la ţăruş.


Când ajunge sus, bătrânul slobodă calul din ham,

Strânge hăţul, ia mâncarea, o agaţă într-un ram,

Prinde coasa şi se-nchină către cerul ca de geam.


Să mai trăiască ar vrea, câţi ani cucul îi cuvântă.

Cântă coasa în trifoi, omul fluieră şi cântă,

Munca pentru el a fost, totdeauna treabă sfântă.


Cum culcă la pământ otava, brazdă după brazdă,

Se-opreşte. Priveşte sus şi nu-i vine ca să creadă

Că pe cerul cel senin se-adună norii grămadă.


La munte vremea se strică cum se scutură un nor.

Iată! Ploaia a-nceput. Omul adună fân de zor

Şi-l încarcă în căruţă, ca să-l ducă în obor.


După ce înhamă calul, repede pornesc la drum,

Dinspre munte vine ploaie cu vânt, grindină, cu fum.

Peste el cad brazi grămadă şi-i rupe carul cu fân.


Omul cade, calul fuge, potopul s-a aşternut.

S-a speriat rău bătrânul când din munte a căzut,

Lângă el, un brad mai mare, pe care vântul l-a rupt.


Printr-o vreme rea ca asta, de multe ori a trecut,

Dar să îi rupă şi carul, zău că nu e de crezut,

Ba să îi fugă şi calul, care, poate s-a pierdut!


Din şanţu-n care căzuse, se ridică. Iese-n drum,

Scutură fân de pe dânsul, vede că nu mai e fum,

Deznădăjduit se-ntreabă, ce să facă el acum,


Fără Cezar, fără car... Cum să ajungă acasă?

Ploaia a-ncetat de-acum. Vremea e din nou frumoasă.

Omul pleacă-ngâdurat, fără fân şi fără coasă.


Ajuns acasă le spune la vecini tot cea trăit,

Cum deodată tot cerul, cu nori s-a acoperit,

Până să bage de seamă, ploaie mare s-a pornit.


Ce-i drept, necazul e mare, dar e învăţat la greu.

Cu obrajii-n mâini gândeşte:-Unde o fi calul meu?

Nu tu cal, nu tu căruţă... care mai e rostul său?


Tot gândind, iese-n ogradă. Rămâne stupefiat

Când îl vede pe Cezar că-i obosit şi speriat.

Bucuros, cu ochii-n lacrimi, pe frunte l-a sărutat.


- Bunul meu căluţ! Ajutorul meu! Nu m-ai părăsit.

Am rămas tot împreună. Ploaia nu ne-a despărţit.

O să reparăm noi carul, şi iar mergem la cosit.


Scurtă vreme a trecut, omul pe treabă s-a pus.

A lucrat şi zi, şi noapte. Din răsărit la apus.

Acum calul iar înhamă. Pleacă să cosească sus.


Pe drum omul iar doineşte mergând s-adune trifoi.

Privind muntele îi zice: -Nu poţi scăpa tu de noi!

Cezar şi cu mine vom mai înfrunta vânturi şi ploi.


Ajuns sus, din nou coseşte, calul paşte liniştit,

Ziua stă să se sfârşească, cu soare în asfinţit,

El încarcă în car fânul, care cu drag l-a cosit.


Cam grăbit înhamă calul, apoi zice:-Hai Cezar!

Dumnezeu să ne ferească de necazuri şi amar,

S-ajungem cu bine-acasă, să punem fânu-n hambar.


Drumu-i lung până acasă, dar ajunge, în sfârşit.

Opreşte carul în curte şi se-chină mulţumit,

Că în iarna care vine, poate să stea liniştit.


poezie de Dumitru Delcă


 "Un împarat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temnită si i-a spus că-l va elibera dacă va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia?

Tânărul si-a chemat si a intrebat mama, sora, verisoara, vecina, dar nici una n-a putut să-i dea un răspuns corect. În fine, a chemat si o vrajitoare bătrână si urâtă. Aceasta i-a promis că-i va spune raspunsul corect cu conditia ca după ce va fi eliberat sa o ia de sotie.

Neavând altă solutie tânărul a acceptat. Răspunsul dezvăluit de vrajitoare a fost:  


Femeia, de fapt, doreste să fie stăpâna propriei sale vieti!


Împaratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta si noaptea nuntii. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără si deosebit de frumoasă care i-a spus:


– Pentru că te-ai tinut de cuvânt, jumătate de zi voi fi bâtrănă si urătă, iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără si în care să fiu bătrână.


Tânârul căzu pe gânduri: să râdă toti de el văzându-l cu o bătrână si urâtă, iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tânără fermecatoare, sau să se plimbe ziua cu cea mai frumoasă fată printre oameni, iar noaptea…


În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine. Imediat a venit si răspunsul:


– Voi fi tot timpul tânără si frumoasă pentru că am găsit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria mea viată.


Morala :

„Spiritul liber este precum o femeie frumoasă: ademeneşte toate sufletele, dar se dăruieşte cu adevarat celui ce-i respecta libertatea de a fi”.


 Este har

- Să iubeşti fără să fii iubit…

- să slu­jeşti fără să fii preţuit…

- să dăru­ieşti fără să ţi se mulţu­mească…

- să te jert­feşti şi fără să ţi se recu­noască…

- să ierţi fără să fii ier­tat…

- să-l susţii pe cel care te-a lepă­dat…

- să rămâi lini­ş­tit, deşi eşti nedrep­tă­ţit…

- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…

- să crezi deşi nu eşti deplin lămu­rit…

- să inves­teşti clă­dind fără speranţe…

- să taci pen­tru a nu face rău aproa­pe­lui…

- să vor­beşti de dra­gul ade­vă­ru­lui…

- sa te jert­fești pen­tru drep­tate…

- să înduri fără să mur­muri, fără să câr­teşti...

- totul să-ţi apa­rţină, 

dar tu de toate bucu­ros să te lipseşti… 

Luptă-te, suflete, ca să pri­meşti acest har! 


Părin­tele Jus­tin Pârvu de la 

Mănăs­ti­rea Petr


u Vodă Judetul Neamt

 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text