În dimineața zilei de 3 iunie 2017, un alpinist american a luat decizia de a înfrunta o formațiune muntoasă colosală fără a avea la el nicio coardă, niciun ham și absolut nicio plasă de siguranță. Alex Honnold a pășit la baza stâncii El Capitan, o structură monolitică impunătoare care se înalță la aproximativ 900 de metri deasupra văii californiene, pregătit să execute o performanță fizică pe care lumea sportului o considera nu doar imposibilă, ci de-a dreptul sinucigașă.

Ascensiunea sa a reprezentat apogeul a zeci de ani de antrenament fizic și, mai ales, al unei pregătiri mentale de o rigoare extremă. Fără echipament de protecție, stilul cunoscut sub numele de escaladă liberă solitară reduce ecuația supraviețuirii la o legătură brută între stâncă, degetele și încălțămintea sportivului. Pentru a rezista pe acea suprafață aproape perfect verticală, el a trebuit să își susțină întreaga greutate a corpului pe muchii de piatră care uneori nu depășeau lățimea unei monede, bazându-se pe o forță a degetelor și o flexibilitate ieșite din comun pentru a avansa centimetru cu centimetru deasupra abisului.

Fiecare mișcare executată pe parcursul ascensiunii a fost rezultatul unei memorări chirurgicale, transformând urcarea într-o coregrafie perfectă a supraviețuirii. Bărbatul studiase traseul ani la rând folosind corzi de siguranță, notând mental fiecare crăpătură, fiecare asperitate și fiecare unghi necesar pentru a face următoarea întindere. În ziua escaladei, nu a existat nici măcar o fracțiune de secundă pentru ezitare sau pentru improvizație. O singură alunecare de câțiva milimetri, o pală de vânt neașteptată sau o crampă musculară ar fi însemnat inevitabil o cădere letală de la sute de metri altitudine, fără absolut nicio șansă de salvare.

Cea mai tensionată secțiune a traseului l-a obligat să execute o manevră atletică de o complexitate uriașă la o altitudine unde chiar și piloții de elicopter ar simți vertij. Suspendat deasupra golului, a trebuit să își rotească trupul și să execute o întindere laterală maximă spre o altă fisură a peretelui, menținându-și calmul într-o situație în care ritmul său cardiac a rămas uluitor de stabil. Această capacitate neobișnuită a minții sale de a anula complet panica în fața unui pericol letal iminent i-a permis să funcționeze ca o mașinărie biologică perfect calibrată pentru a învinge muntele.

După un efort fizic și psihic supraomenesc, alpinistul a reușit să treacă marginea superioară a stâncii și să ajungă pe teren plat în mai puțin de 4 ore. Performanța sa a rescris complet granițele a ceea ce era considerat realizabil din punct de vedere anatomic și psihologic de către o ființă umană. Astăzi, această ascensiune rămâne una dintre cele mai mari realizări sportive din întreaga istorie, fiind dovada absolută că, printr-o dedicare obsesivă și un control total asupra propriei minți, imposibilul poate deveni o realitate documentată cu o precizie uluitoare.

Sursa

https://www.facebook.com/share/1DPXnpiMuV/

 O pildă înălțătoare

Am să vă spun o-tâmplare,

Petrecută-n Sfântul Munte,

O pildă înălțătoare,

Ce-i de pus la loc de frunte.

Când intrau în dormitor,

Toți ai mănăstirii frați,

Își lăsau pe coridor

Bocancii cei întinați.

Dar, de-un timp se arătau

Cu toții nedumeriți,

Căci bocancii și-i aflau

Curățați și lustruiți.

Să îl afle pe cel care

Este vrednic de-așa fapte,

Un călugăr oarecare

Stă la pândă-n miez de noapte.

Și-n noapte l-a observat,

Apăsat de ani și boală,

Pe stareț, stând aplecat,

Punându-și ghetele-n poală.

Oarecum nedumerit,

Călugărul i se-arată

Și-i vorbește mult smerit,

Celui ce-i e ca un tată.

Ava, știți ce iarbă paștem,

Că doar ne sunteți păstor

Și cu toții vă cunoaștem

Cât sunteți de rugător.

Dar, de ce văd, sunt pătruns,

Faptă nemaiîntâlnită,

De ce faceți în ascuns

Lucrare-atât de smerită?

Starețul prinde să-i facă,

Să nu-i strice bucuria,

Semn acestuia sa tacă,

Că-și face doar datoria.

Și c-o voce cristalină

Spune celui curios:

‚,Cât spăl bocancii de tină,

Mă rog Domnului Hristos.

Cu deplină bucurie,

Pe Fiul lui Dumnezeu

Îl ros să îmi șteargă mie

Tina sufletului meu.

Nu vă spăl eu pe picioare,

Deși o mai fac cu mintea,

Dar mă rog să fiu în stare

Să vă spăl încălțămintea...’’

Nicolae Danciu - Câmpina

 NU UITATI❗️

In aceasta noapte se trece la ora de vara

Ceasul se da inainte cu o ora. ⌚️

⏰