În fiecare clipă ni se oferă o viaţă nouă. Astăzi, acuma, îndată e singurul lucru ce ne stă la îndemână.

            ~ Andre Maurois~

     

Vă  imbratisez cu acelasi drag si dor de voi, cu aceeasi iubire in suflet! O zi minunata sa avem 🥰🥰

🌹

O poezie  absolut  superbă  scrisa de sora mea  Felicia Feldiorean 

Ne imbatam cu viata....

Felicia Feldiorean

Se-mbată sufletul de dimineaţă,

Se-mbată inima de albe zori,

Se-mbată amintirea de o viaţă,

Ne-mbată şi mirosul unei flori.

Se-mbată ochii mei de primăvară,

Se-mbată ochii tăi de adieri,

Ne-mbrăţişăm în fiecare seară,

Uitând zăpezile de până ieri.

Se-mbată ochii mei de-un val de mare,

Uitat pe ţărm când soarele s-a stins,

Se-mbată gura mea de o ninsoare,

Ce cade dinspre ceruri dinadins.

Ne îmbătăm cu viaţă şi destine,

Ne îmbătăm şi ne trezim mai goi,

Ne îmbătăm ca să ne fie bine,

Ne îmbătăm ca să uităm de noi.

18.09.2009 – MÜNSTER

LEGENDA TRANDAFIRULUI ROSU

Trandafirul rosu inseamna pasiune, dragoste insa poate fi oferit si ca semn de respect.

O legendă a naşterii trandafirilor roşii este romantic descrisă de Zaharia Bârsan în poemul dramatic în trei acte, scris în versuri – Trandafirii roşii. O feerie, un basm de tip folcloric, care abordează subiectul frecvent întâlnit – împăratul unei ţări de poveste care promite fata lui de soţie prinţului care va înfrânge duşmanul puternic, ce-i ameninţă ţara. Prinţul respectiv - Val Voevod era doar prinţ, nu şi viteaz. Domniţa a fost cândva blestemată să moară dacă nu va primi zilnic un trandafir roşu, care, în acele timpuri şi acea ţară de poveste, încă nu exista. Un poet sărac, romantic, îndrăgostit - Zefir, care la momentele de cumpănă a războiului, când Vlad cam dorea să dea bir cu fugiţii, se aruncă nebuneşte în luptă şi înfrânge duşmanul, apoi dispare, toate meritele findu-i atribuite lui Val Voevod. Mai mult chiar, cunoscând blestemul, Zefir îşi sacrifică viaţa dăruindu-i zilnic un trandafir, înroşit cu sângele lui, domniţei neştiutoare ( îndrăgostită – tipic femeilor, de alt bărbat, mai bogat, mai înfipt, mai cu tupeu, mai muşchiulos – Val Voevod) Şi în ultima zi, când deznodământul firesc ar fi fost o nuntă ca-n poveşti cu Zefir ( dar de fapt mirele era prinţul mincinos dar iubit de prinţesa năroadă ), el reuşeşte să-i aducă ultimul trandafir, dezlegând astfel vraja, apoi cade mort la picioarele ei. În acest poem trandafirul roşu este simbolul iubirii şi al sacrificiului extrem. 

 Zi frumoasa in parfumul divin al trandafirilor!

🌹🌹🌹🌹🌹

 Povestea de dragoste a zilei: FRIDA KAHLO ❤

Frida Kahlo i-a spus soțului ei ”Nu-ți cer să mă săruți, nici să-mi ceri scuze atunci când cred că greșești. Nu-ți voi cere nici măcar să mă îmbrățișezi atunci când am cea mai mare nevoie să o faci. Nu-ți cer să-mi spui cât de frumoasă sunt, chiar dacă e o minciună, nici să-mi scrii ceva frumos. Nici măcar nu-ți voi cere să mă suni ca să-mi spui cum ți-a trecut ziua, nici să-mi spui că ți-am lipsit. Nu-ți voi cere să-mi mulțumești pentru tot ceea ce fac pentru tine, nici să-ți pese de mine atunci când sufletul meu este la pământ și, desigur, nu-ți voi cere să mă susții în deciziile mele. Nici nu-ți voi cere să mă asculți atunci când am o mie de povești să-ți spun. Nu-ți voi cere să faci nimic, nici măcar să-mi fii alături pentru totdeauna. Pentru că dacă trebuie să-ți cer, nu le mai vreau.” (Traducere: Monica Poka)

 Junii Brașovului deschid Festivalul PRISPA: Piața Sfatului devine „toată România, într-un singur loc”.

În prima mea zi la Brașov, un localnic mi-a spus că vineri, 4 septembrie, ar trebui să fiu pe Republicii înainte de ora cinci. Am întrebat dacă vine cineva important.

„Da”, mi-a răspuns. „Brașovul.”

Am crezut că glumește. În orașele mari, când se spune că vine cineva important, apar girofaruri, costume închise la culoare și oameni care te roagă să nu stai unde stai. La Brașov, în schimb, au apărut Junii.

Au venit în porturile lor, cu rânduiala aceea veche care face un om modern să se simtă puțin prost pentru că el consideră tradiție faptul că își păstrează parola de Wi-Fi de trei ani. În urma lor, pe Republicii, au venit costume din alte regiuni ale țării, iar alaiul s-a îndreptat spre Piața Sfatului.

Atunci am priceput de ce Junii trebuiau să fie primii.

Dacă inviți toată România în casa ta, este politicos să deschidă ușa gazda.

Iar Brașovul știe să fie gazdă fără să se străduiască prea tare. Are Tâmpa în spate, Piața Sfatului în față și străzi care au văzut destui oameni grăbiți încât să nu mai fie impresionate de nimeni. Când costumele populare coboară prin centrul vechi, orașul nu pare că găzduiește tradiția. Pare că și-o amintește.

Pentru trei zile, Festivalul PRISPA adună aici tradiții, meșteșuguri, muzică, gastronomie, artiști și comunități din mai multe colțuri ale țării. Practic, România își întinde prispa în Piața Sfatului și îi invită pe oameni să stea puțin la povești.

Dar mie mi-a rămas în minte începutul: Junii Brașovului în frunte și restul țării venind după ei.

Localnicul de lângă mine urmărea parada fără să facă fotografii.

„Nu faceți o poză?”, l-am întrebat.

„La anul vin iar”, mi-a spus.

Asta este una dintre marile diferențe dintre turist și brașovean. Turistul fotografiază Brașovul fiindcă se teme că n-o să-l mai vadă. Brașoveanul îl privește liniștit fiindcă știe că orașul va fi tot aici.

Și poate tocmai de aceea, când România își întinde simbolic prispa în Piața Sfatului, locul pare atât de firesc.

Sunt orașe care își caută identitatea prin campanii de promovare.

Brașovul o scoate din Șchei, o îmbracă de sărbătoare și o pune în fruntea paradei.