Așadar. „Tigroaica claviaturii”, Martha Argerich, ne-a acordat un interviu, iar noi am fost, cum era și firesc, în al nouălea cer.

Să recunoaștem: oricât ai citi, te-ai documenta sau ai urmări-o pe ecran, nimic nu te poate pregăti pentru prezența charismatică, enigmatică și inegalabilă a Marthei Argerich, una dintre cele mai mari pianiste ale vremurilor noastre, „a cărei limbă maternă este muzica” (Alex Ross, The New Yorker).

În octombrie, la Ateneul Român din București, Martha Argerich a deschis atât Stagiunea Camerală, cât și Stagiunea Simfonică 2026-2027. Numele ei pe afiș a fost de ajuns pentru ca biletele la cele trei seri de concert să se epuizeze cât ai clipi. Motivul nu e greu de ghicit. Martha Argerich este, ei bine, Martha Argerich. Orice meloman care se respectă știe că șansa de a o asculta live nu este una de lăsat să treacă pe lângă tine.

Și apoi a fost conversația noastră.

Magnetică, imprevizibilă, minunat de refractară la răspunsuri facile, conversația și-a urmat propriul curs cu finaluri deschise, undeva între ce se spune și ce rămâne nespus, între certitudine și o fermecătoare incertitudine. Ne-a readus în minte felul în care Daniel Barenboim, prietenul ei de-o viață și frecvent partener muzical, o descria: „ca un tablou frumos, fără ramă”.

Poate că tocmai asta e ceea ce o definește pe Martha Argerich. Poți citi despre ea, o poți asculta, o poți urmări pe scenă. Și apoi, într-o bună zi, te găsești în aceeași încăpere cu ea.

Încăperea aceea nu va mai fi niciodată la fel. Și nici tu.

Urmăriți interviul și pe canalul nostru de YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=uE91RoYTA_w

 LUMINA

 Felicia Feldiorean

Motto: Lumină lină, Lumină vie,

             Ţine-mă veşnic în palma ta...

Lumina se coboară din înalturi,

Lumina se ridică către CER,

Lumina suntem noi din veşnicie,

Lumina este totul, un Mister!

Lumina e în noi, în fiecare,

În inimile noastre de copii,

Lumina ne e dată de la Soare,

Cu Soarele, Lumină noi vom fi !

În zilele mai triste sau mai grele,

Lumina e ascunsă într-o stea,

Dar ea străbate toate cele rele,

Punându-ne în braţe Dragostea.

În fiecare Om e o Lumină,

În fiecare Om e un Destin,

Deschideţi ochii voştri-nchişi de vină,

Şi ridicaţi o rugă-n cer. Amin !

 NE DUCEM CRUCEA 

Felicia Feldiorean

Suntem cuprinşi de-o mare nebunie, 

Noi alergăm şi totuşi stăm pe loc, 

Totul se-ntâmplă într-o Românie 

Ce niciodată n-a avut noroc. 

Cât am ajuns să fim de disperaţi, 

Nevoile şi lipsa ne omoară, 

Muncim ca răzvrătiţii,condamnaţi, 

Şi sclavi suntem a tot ce ne-nconjoară. 

Ne ducem crucea cât om mai putea, 

Ne mai împiedicăm şi mai cădem, 

A devenit din ce în ce mai grea 

Această cruce-a NAŢIEI-BLESTEM. 

Vom merge să votăm a câta oară, 

Ştiind sau neştiind ce va urma, 

Popor puternic,fă să nu mai doară 

De-atât

a suferinţă,LACRIMA !