🌙☀️ Povestea Lunii și a Soarelui
Se spune că, demult, când cerul era încă tânăr, Soarele și Luna s-au îndrăgostit.
Soarele era cald și vesel, iar Luna tăcută și blândă. În fiecare seară, Soarele aștepta să o vadă, iar Luna, în fiecare dimineață, privea în urma lui, dorindu-și să mai rămână.
Dar iubirea lor a supărat timpul.
Bătrânul Cer, temându-se că, dacă cei doi vor fi mereu împreună, ziua și noaptea nu vor mai avea hotare, i-a blestemat:
— Veți rămâne veșnic îndrăgostiți, dar nu vă veți putea întâlni niciodată. Tu, Soare, vei merge pe drumul zilei, iar tu, Lună, pe drumul nopții.
Și așa s-a întâmplat.
De atunci, Soarele răsare când Luna pleacă, iar Luna apare când Soarele își termină călătoria. Se caută neîncetat pe întregul cer, dar drumurile lor nu se întâlnesc.
Totuși, iubirea adevărată găsește întotdeauna o cale.
Din când în când, pe cer se întâmplă ceva minunat: eclipsa.
Atunci, pentru câteva clipe, Luna ajunge în calea Soarelui. Nu pentru a-l acoperi, spun bătrânii, ci pentru a-i fi aproape.
Și în acele clipe, când lumea privește cerul uimită, Luna și Soarele își șoptesc cuvintele pe care nu au putut să și le spună de veacuri.
— Mi-ai lipsit... îi spune Luna.
— Te-am așteptat în fiecare dimineață, îi răspunde Soarele.
Apoi eclipsa se sfârșește.
Luna își continuă drumul, iar Soarele își vede de al său.
Dar niciunul nu mai este trist.
Pentru că știe că, într-o zi, într-un alt colț al timpului, se vor întâlni din nou.
Și poate că acesta este secretul eclipselor:
nu sunt despre despărțire, ci despre două suflete care, deși au fost condamnate să stea departe, găsesc mereu o clipă în care iubirea lor poate ajunge până la celălalt.
Aceasta este o legendă inspirată din mitologia imaginară și din frumusețea fenomenului astronomic al eclipsei, nu o explicație științifică a eclipsei.
.jpg)
