LA  MULȚI  ANI  DISTINSEI  DOAMNE

A  OPERETEI  ROMANE 

CLEOPATRA  MELIDONENU! 

Cleopatra Melidoneanu s-a nascut la data de 22 octombrie 1936, București si a fost

o soprană, solistă a Teatrului de Operetă București. 

S-a născut într-o familie de intelectuali, părinții și bunicii fiind oameni de cultură care iubeau muzica și cultura.

În timpul studiilor, mai întâi la Liceul “Regina Maria”, apoi la Liceul “Gheorghe Lazăr” din București, dezvoltarea naturală a vocii și muzicalitatea ei, au determint alegerea unei cariere artistice. A luat primele lecṭii de canto cu soprana Selma Hollinger, care a inițiat-o și în teorie muzicală și solfegiu. A urmat Conservatorul “Ciprian Porumbescu” la clasa de Canto a tenorului și profesorului Constantin Stroescu (1956–1961).

În paralel a cântat în Corul Sfatului Popular. A primit repartiṭie la Teatrul de Operă din Cluj, dar nu s-a prezentat la post, continuând activitatea la Corul Sfatului Popular. 

Ulterior a fost angajată la Teatrul de Operetă din Bucureṣti, unde a debutat în 1962 cu rolul Wanda cu prilejul premierei operetei “Rose Marie” de Friml.

În cei 25 de ani de carieră, a interpretat 28 roluri de roluri, dintre care 25 de protagonistă – rolul titular din “Contesa Maritza” și Lydia în “Prințesa Circului” de E. Kalman, Julia în “Logodnicul din Lună” de E. Künnecke, Eliza Doolittle în musicalul “My Fair Lady” de Fr. Loewe, a cântat de 17 ori în premiere, în 27 de producții – 18 de compozitori străini și 6 de compozitori români. 

A făcut nenumărate turnee în ṭară ṣi în străinătate. În 1981 a cântat la Carnegie Hall la New York, după ce s-a “antrenat” în ṭară ṣase luni, împreună cu pianista Edith Huzly. A avut un mare succes de public ṣi cronici laudative, una dintre ele în New York Times. 

După 1989 a părăsit scena, dăruindu-se cu totul vieṭii de familie. 

       Decean Renata

Sursa

Internet 

 Diminețile reci de toamnă au un farmec aparte… Ploaia bate ușor în geam, aroma cafelei te îmbie, iar liniștea te îndeamnă să te bucuri de un nou început, șoptindu-ți parcă: «Hai să ne bucurăm de o nouă zi!»

        Bună dimineața dragii mei prieteni!🍂☕️

 🍂 Obiceiul uitat de Sfântul Dumitru: Cum aflau bătrânii dacă urma o iarnă grea, fără să știe prognoza vremii

Pe vremuri, în satele românești, ziua de Sfântul Dumitru, sărbătorită pe 26 octombrie, nu era doar o zi de sărbătoare. Era și un moment în care oamenii încercau să descifreze semnele naturii.

🐑 Se spune că ciobanii aveau un obicei aparte.

În unele zone, așezau un cojoc pe pământ, în mijlocul oilor, și urmăreau cu atenție ce animal se culca pe el.

Dacă se așeza o oaie neagră, bătrânii spuneau că iarna avea să fie blândă.

Dacă se culca o oaie albă, se credea că urma o iarnă lungă și aspră, cu multă zăpadă.

Dar acesta nu era singurul semn!

Oamenii priveau și felul în care dormeau oile.

Potrivit unei alte credințe populare, dacă oile dormeau îngrămădite, se așteptau la o iarnă grea. Dacă stăteau răsfirate, era semn că frigul nu avea să fie atât de aspru.

Pentru gospodarii de altădată, asemenea observații erau importante. De ele legau pregătirea lemnelor, a hranei pentru animale și a gospodăriei pentru lunile reci.

Desigur, acestea sunt credințe din folclorul românesc, nu metode științifice de prezicere a vremii.

❤️ Astăzi avem prognoze meteo și telefoane care ne arată vremea din fiecare zi. Dar bunicii noștri priveau cerul, păsările, animalele și copacii, încercând să înțeleagă ce le pregătește natura.

Sursa

Internet