La multi ani , Florin Piersic...un mare actor !

Florin Piersic (n. 27 ianuarie 1936, Cluj) actor român de teatru şi film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci.

S-a născut la Cluj, ca fiu al medicului veterinar bucovinean Ştefan Piersic.

A absolvit Institutul de Arta Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC, astăzi UNATC), promoţia 1957. Are o bogată activitate teatrală (Teatrul Naţional Bucureşti).

În anii '60, Florin Piersic se căsătoreşte cu actriţa Tatiana Iekel, care i-a dăruit şi primul copil, pe Florin Jr.. A doua soţie a fost tot o actriţă, Anna Szeles, alături de care a devenit tată pentru a doua oară. În 1985 Anna Széles a cerut şi a obţinut divorţul şi s-a mutat în Ungaria, luându-l cu ea şi pe fiul lor, Daniel. În 1993, după o relaţie de 7 ani, Florin Piersic s-a căsătorit cu Anna Torkiev, de asemenea originară din Cluj.

Considerat inca de la inceputuri un june prim, un Fat Frumos al cinematografului autohton, Florin Piersic - este prezent memoria cinefililor printr-un personaj, probabil cel mai indragit/cunoscut din istoria filmului nostru, Margelatu.

Florin Piersic a reusit mereu sa se reinventeze, trecand printr-o gama variata de roluri.

Daca pe scena ne vom aduce mereu aminte de Zbor deasupra unui cuib de cuci, Visul unei nopti de iarna sau Logodnicele aterizeaza la Paris (deci tragedie, drama, comedie), in film Piersic (al carui idol e Orson Welles) va fi mereu prototipul haiducului, dupa cum in scheciurile TV el va fi inegalabilul Marius Chicos Rostogan in memorabila sceneta a castravetelui.

Debutand in 1957 in Ciulinii Baraganului, actorul s-a consacrat in peliculele regretatului Gopo (De-as fi Harap Alb e un varf al carierei sale - 1965) si a incercat prima experienta in filmul istoric sub bagheta lui Mircea Dragan, cu care a colaborat si mai tarziu: Neamul Soimarestilor(1964).
Sursa: actori.acasa.ro 

A murit actorul Emil Hosu

Emil Hossu a murit la Teatrul Nottara!

Actorul Emil Hossu a murit cu puţin timp în urmă în incinta Teatrului Nottara în timp ce făcea repetiţii.

Emil Hosu trebuia sa susţină un spectacol cu 20 de minute în urmă, însă acesta a făcut stop cardio-respirator în timpul repetiţiilor. Un echipaj SMURD s-a prezentat la faţa locului şi au încercat să-l resusciteze, însă actorul a murit.

Medicii l-au găsit pe actor leşinat pe scena Teatrului Nottara. Acesta se afla în incinta teatrului împreună cu soţia sa, Catrinel Dumitrescu. Cei doi ar fi trebuit să joace, începând cu ora 19.00, în piesa "Aniversarea".

Emil Hossu (69 de ani) este actor la Teatrul Nottara din Bucureşti şi a jucat în numeroase filme, printre care "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor", Accident", "Cel mai iubit dintre pământeni" şi "Balanţa".

Emil Hossu (n. 24 noiembrie 1941, Ocna Sibiului - d. 25 ianuarie 2012, București) a fost un actor român.

Într-un interviu, Emil Hossu declara: Sunt maramureșean după mamă, sălăjean după tată, dar stau în București de foarte multă vreme.

După ce, ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat la Cluj. Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinții s-au întors în România. Casa, o fabrică de ață și mașina le fuseseră confiscate.

În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu și-a pierdut tatăl, bolnav de cancer.

Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la ATF abia din a treia încercare.

Primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic.

A fost actor la Teatrul Nottara, din București. A fost căsătorit cu actrița Catrinel Dumitrescu, de la același teatru.

Filmografie

Fetele Marinarului (2009)- Juan

Chiquititas (2007)

Une mère comme on n'en fait plus (1997)

Punctul zero (1996)

Straniul paradis (1995)

Cel mai iubit dintre pamânteni (1993)

Liceenii în alertă (1993)

Oglinda (1993)

Balanța (1992)

Harababura (1990)

Un Studio în căutarea unei vedete (1988)

Să-ți vorbesc despre mine (1987)

Cale liberă (1986)

Totul se plătește (1986)

Noi, cei din linia întâi (1985) - Soldatul Munteanu

Secretul lui Nemesis (1985) - Ziaristul Victor Mirea - zis Balaurul

Vara sentimentală (1985)

Eroii n-au vârstă (1984)

Secretul lui Bachus (1984) - Ziaristul Victor Mirea - zis Balaurul

Sosesc păsările călătoare (1984)

Convoiul (1981)

Iată femeia pe care o iubesc (1981)

Bună seara, Irina (1980)

La răscrucea marilor furtuni (1980)

Jachetele galbene (1979)

Avaria (1978)

Muntele alb (1978)

Totul pentru fotbal (1978)

Iarna bobocilor (1977) - Doctorul Ovidiu Ghiculescu

Pentru patrie (1977)- Ion Ciuca

Regăsirea (1977)

Accident (1976)

Toamna bobocilor (1975) - Doctorul Ovidiu Ghiculescu

Aventurile lui Babușcă (1973)

Decolarea (1971)

Cântecele mării (1970)

Simpaticul domn R (1969)

La datorie (1968)

Cerul începe la etajul III (1967)

Remember Gheorghe Dinica

Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, 1 ianuarie 1934 - in acte oficiale, București - d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români.


Premii și distincții

Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, 2008
Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F., 2006
Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres", 2004
Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinț - „Filantropica", 2002
Actor de onoare al filmului românesc
Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
Premiul de excelență - UNITER, 1999
Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal", 1992
Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
Premiul ACIN pentru „Figuranții", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp", 1975
Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenușa imperiului"
Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix și Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte", 1972
Marele premiu la Paris pentru „Troilus și Cresida" de William Shakespeare
Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofițer

Doi dintre cei mai îndrăgiţi actori din ţară sunt recompensaţi, pentru întreaga lor carieră artistică. Draga Olteanu Matei şi Mircea Albulescu vor primi câte o stea, pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului, din Capitală.


Cu lacrimi în ochi, cei doi actori au mulţumit publicului, spunând că sunt foarte fericiţi că se pot "aşterne preş la picioarele spectatorilor".
Mircea Albulescu: "De curand, un domn care arata ca mine, poate ceva mai tanar, m-a oprit pe strada si mi-a spus pe nume, ca sa inteleg ca stie cu cine vorbeste. Si atunci mi-a spus: "Domnule!" - nu a repetat numele. "As vrea foarte mult sa ma initiati in tainele artei actoricesti!".


Marturisesc ca am fost foarte surprins. M-am uitat la dansul, ma vedeam pe mine, "ce dumnezeu o mai vrea si omul asta?". Si atunci i-am spus: "Nu va-nteleg! De ce?" Si omul mi-a spus: "Vreau sa traiesc si alte vieti!". "Adica vreti sa traiti mai mult?" "Nu, nu, nu!" "Vreti sa traiti mai bine?" "Nu, nu, nu!" "Domnule Albulescu, vreau sa traiesc si alte vieti!"


Acum, uitandu-ma la dumneavoastra, inteleg ce a vrut sa spuna! Dumneavoastra doamnelor, dumneavoastra domnilor, bunii mei, iata sute, daca nu chiar mii de alte vieti care stau aici, asternute la picioarele dumneavoastra!"




Aleea Celebrităților (Walk of Fame) este un proiect cultural care găzduiește stelele celor mai cunoscuți artiști români în semn de prețuire a valorilor culturale din România.


"După Dumnezeu, vă mulţumesc dumneavoastră, celor care aţi venit aici, dar şi celor care nu sunteţi aici, pentru că datorită dumneavoastră eu am fost acrtriţă, şi m-am străduit din toată inima să vă bucur şi să vă susţin starea de bine. Dumnezeu mi-a dat talentul, aşa a fost scris, m-am pomenit făcându-mi datoria. Nu este meritul meu că am talent, este de la Dumnezeu, şi restul înseamnă muncă şi mai ales dragoste", a spus actriţa.


Mircea Albulescu, vizibil emoţionat, a spus că se bucură foarte mult că are ocazia de a se "aşterne preş la picioarele spectatorilor": "La 77 de ani câţi am acum, sunt foarte bucuros că încă mai pot să stau în picioare şi pot să încerc să merit mai departe faptul că am această stea, undeva aşternută la picioarele spectatorilor noştri. Mă bucur foarte mult că am şi eu ocazia să mă aştern preş la picioarele spectatorilor mei. Să le dea Dumnezeu sănătate, că fără dânşii nu am fi", a spus Albulescu, potrivit Mediafax.


La ceremonia din Piaţa Timpului a participat primarul Capitalei, Sorin Oprescu, care le-a înmânat celor doi actori Placheta Oraşului Bucureşti şi câte un buchet cu flori, dar şi Ion Toboşaru, care le-a fost profesor.


Aleea Celebrităţilor - Walk of Fame, din Piaţa Timpului din Bucureşti, este un proiect cultural care găzduieşte stelele celor mai cunoscuţi artişti români din lumea filmului şi a teatrului, în semn de preţuire a valorilor culturale din România, citeaz din Jurnalul.ro




Pe Aleea Celebritatilor din Piata Timpului stralucesc deja stelele altor mari personalitati:
Florin Piersic
Victor Rebengiuc
Radu Beligan
Amza Pellea (postum)
Maia Morgenstern
Alexandru Tocilescu
Tamara Buciuceanu-Botez
Ileana Stana Ionescu
Sebastian Papaiani

Draga Olteanu Matei (n. 24 octombrie 1933, București) este o apreciată actriță de comedie, ce a jucat pe scena Teatrului Național București, în numeroase filme și la televiziune. Reprezentantă a generației de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu Matei are un palmares foarte bogat. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru si 100 roluri în Televiziune.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" în 1956 .


A facut o cariera plină de succes și în Televiziune unde a avut apariții memorabile in programele de varietăți și de Revelion. A făcut un cuplu memorabil cu regretatul Amza Pellea jucand-o pe Veta, soția lui Nea Mărin, in numeroase show-uri TV și în filmul artistic "Nea Marin miliardar".
După pensionarea sa din Teatrul Național (2007) s-a retras la Piatra Neamț unde a înființat compania teatrală Teatrul Vostru.





Premii




Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră - 2010.
Premiul de Excelență al Revistei VIP - 2005.
Premiul UNITER pentru întreaga activitate - 2004.
Premiul TVR și PTWB (Prime Time World Broadcast) pentru Cea mai iubită actriță - 2003.
ACIN (pentru Ilustrate cu flori de cîmp și Filip cel bun) - 1975.

Mircea Albulescu (pe numele adevărat Iorgu Constantin V. Albulescu, n. 4 octombrie 1934, București) este un actor român, profesor universitar (Doctor în Arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor.


A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, iar în 1956 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București.







Mircea Albulescu, pe numele sau adevarat Albulescu Iorgu, s-a nascut in 4 octombrie 1934. Isi incepe cariera ca artist amator in echipa de teatru la Ateneul Popular “Ana Ipatescu”, iar in 1950 este angajat la Teatrul National ca actor de figuratie. Intre 1952 - 1956 devine student al I.A.T.C. la clasa Aurei Buzescu.


Intre anii 1956 - 1998 Mircea Albulescu este actor la Teatrul Municipal din Bucuresti, Teatrul de Comedie din Bucuresti si Teatrul National din Bucuresti.


In film Mircea Albulescu a interpretat peste 70 de roluri. Actorul este membru al Uniunii Ziaristilor si a colaborat multi ani cu reviste dedicate teatrului si cinematografiei. Mircea Albulescu este si autor de versuri si proza scurta.


Cariera lui Mircea Albulescu include roluri in filme precum "Dacii" (1967), "Aventurile lui Tom Sawyer" (1968), "Moartea lui Joe Indianul" (1968), "Prea mic pentru un razboi atat de mare" (1970), "Mihai Viteazul" (1970), "Bariera" (1972), "Lupul marilor" (1972), "Dincolo de nisipuri" (1974), "Actorul si salbaticii", "Cursa" (1975), "Zile fierbinti" (1975),  "Cel mai iubit dintre pamanteni" (1993) sau  "Craii de Curtea-veche" (1995).





Premii


Premiul Național pentru întreaga activitate artistică, acordat de Ministerul Culturii și Cultelor, 2003
Premiul pentru întreaga activitate, primit la Gala Premiilor UNITER 2005.
Premiul Academiei Române 2004 pentru cei 50 de ani de "creație interpretativă în arta teatrală și cinematografică", (19 decembrie 2006)
Premiul de excelență la cea de-a opta ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (6 iunie 2009)
Premiul VI-actorie, premiul publicului și declarea lui Mircea Albulescu ca Ambasador al Umanității.
Premiul de excelență în cadrul Galei de închidere a Festivalului Comediei Românești, festCO (15 - 22 mai 2010)

Dina Cocea

Dina Cocea (n. 27 noiembrie 1912, București - d. 28 octombrie 2008, București) a fost o actriță română. A desfășurat o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Național București și Teatrul Național Radiofonic, având apariții rare, dar memorabile, pe micul sau marele ecran.

Fiică a scriitorului N.D. Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille), Dina Cocea s-a născut la București la data de 27 noiembrie 1912. Sora ei se numește Tanți Cocea.

Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România și l-a făcut la Teatrul „Comedia” din București, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.
Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul La jeune fille d'une nuit[1]. Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul O noapte de pomină, după care au urmat apariții în filmele Neamul Șoimăreștilor, Ștefan cel Mare, Cantemir sau Iancu Jianu.
Între anii 1941-1949 a fost director la Teatrul Nostru și la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952-1962 a fost decan al Facultății de Teatru. Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO. Între anii 1979 și 1989 a fost președintele Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale.

De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate.
Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.



Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
A încetat din viață cu o lună înainte de a împlini vârsta de 96 de ani.

Filmografie

O noapte de pomină (1939)
Cartierul Veseliei (1964)
Neamul Șoimăreștilor (1964)
Ciprian Porumbescu (1972)
Dimitrie Cantemir (1973)
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1974)
Mușchetarul român (1975)
Aurel Vlaicu (1977)
Iancu nu iducul Manu (1980)
Cântec pentru fiul meu (1980)
Atac în bibliotecă (1992)


*** Portretul actritei Dina Cocea, nesemnat ***
Acelasi mormant este insa impodobit si cu acest bronz semnat Oscar Spaethe:


Actrita Dina Cocea (27.11.1912-28.10. 2008), Alexandru Stark , 1973

Ernest Maftei (n. 6 martie 1920, Prăjeşti, judeţul Bacău - d. 19 octombrie 2006, Bucureşti) a fost un actor român, epigramist şi adept al Mişcării Legionare.

S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjeşti, lângă Bacău. La şcoala normală (şcoala de învăţători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi.

OLGA TUDORACHE SI ERNEST MAFTEI IN FILMUL DE MARE SUCCES..TUSEA SI JUNGHIUL..DUPA ION CREANGA 

Deşi a fost un preţuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. Fiul său Gheorghe (Gheorghiţă) Maftei este un artist plastic cunoscut.

Ernest Matei îşi începe cariera politică în Mişcarea Legionară unde a ocupat un rol important în judeţul Bacău. La 17 ani aderă la mişcarea legionară „Frăţia de Cruce”. În dosarele de la Securitate era numit chiar al treilea cel mai periculos om pentru comunismul român. După decapitarea Mişcării Legionare de către regimul Carlist rămâne printre puţinii supravietuiţori din zonă, astfel că în momentul în care este alungat Carol al II-lea şi instaurată Legiunea Arhanghelului Mihail la putere este desemnat responsabil pe 4 judeţe, în principal din cauza lipsei de cadre superioare, el având doar 21 de ani la data respectivă.




 În momentul în care primeşte ordine de la Bucureşti să ridice 136 de evrei suspectaţi de activităţi comuniste şi subversive, el preia pe toţi cei din listă şi îi ascunde la Prăjeşti unde îi angajează la cariera de piatră care aparţinea tatălui său. În urma acestei acţiuni tatăl său este arestat mai târziu şi încarcerat.

Despre asasinarea lui Nicolae Iorga el spune că în acele momente se afla cu Horia Sima în aceeaşi maşină şi că au ajuns prea târziu la Vălenii de Munte, şi că erau informaţi că viaţa acestuia era în pericol.

A fost judecat de către comunişti de mai multe ori însă a fost achitat tot timpul din cauza intervenţiilor evreilor salvaţi de el şi care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul.

A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în faţa demonstranţilor cu un steag fără stemă (nedecupat) şi a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor. A participat la protestele din iunie şi a fost bătut şi lăsat inconştient pe malul Dâmboviţei fiind salvat ulterior de un trecător.

Cariera artistică

A devenit unul dintre monştrii sacri ai filmului românesc şi unul dintre cei mai populari actori români.

Alături de Colea Răutu şi alţi actori, a înfiinţat Uniunea Cineaştilor din România.

A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viaţa rurală şi agricultură, transmisă pe canalul TVR 2.

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase şi suferise în închisori.

Filmografie

Păcală se întoarce (2006)

Modigliani (2004)

Kínai védelem („Apărarea chineză”) (1999)

Triunghiul morţii (1999)

Trenul vieţii (1998)

A trăda(„Trahir”) (1993)

Drumul câinilor (1991)

Tusea şi junghiul (1991)

Căutătorii de aur (1986)

Căsătorie cu repetiţie (1985)

Cireşarii (1984)

Sosesc păsările călătoare (1984)

Convoiul (1981)

Burebista (1980)

Drumul oaselor (1980)

Dumbrava minunată (1980)

Cumpăna (1979)

Mihail, câine de circ (1979)

Vlad Ţepeş (1979)

Ultima noapte de dragoste (1979)

Buzduganul cu trei peceţi (1978)

Drumuri în cumpănă (1978)

Iarba verde de acasă (1977)

Fair Play (1977)

Accident (1977)

Mere roşii (1976)

Misterul lui Herodot (1976)

Osânda (1976)

Mastodontul (1975)

Prin cenuşa imperiului (1975)

Duhul aurului (1974)

Ştefan cel Mare - Vaslui 1475 (1974)

Departe de Tipperary (1973)

Despre o anumită fericire (1973)

Dincolo de nisipuri (1973)

Ultimul cartuş (1973)

Viforniţa (1973)

Conspiraţia (1972)

Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971)

Pădurea pierdută (1971)

Puterea şi adevărul (1971)

Aşteptarea (1970)

Prieteni fără grai (1969)

Baltagul (1969)

Căldura (1969)

Prea mic pentru un război atât de mare (1969)

Răzbunarea haiducilor (1968)

Reconstituirea (1968)

Meandre (1966)

Neamul Şoimăreştilor (1965)

Răscoala (1965)

Merii sălbatici (1964)

Tudor (1962)

Omul de lângă tine (1961)

Când primăvara e fierbinte (1960)

Valurile Dunării (1959)

Desfăşurarea (1954)

Nepoţii gornistului (1953)

1929 - S-a născut actriţa Tamara Buciuceanu, cu o bogată activitate în teatrul dramatic (“O dimineaţă pierdută”, „Aşteptând la Arlechin”) şi de operetă. Este o prezenţă frecventă în emisiunile de teatru şi în varietăţile TV. La 5 aprilie 2004 i-a fost decernat premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar la 14 aprilie 2004 a fost distinsă cu titlul onorific de „Societar de onoare al Teatrului Naţional Bucureşti” (filme: “De ce trag clopotele, Mitică?”,“Punct şi de la capăt”, “Liceenii”).

La multi ani,  Tamara Buciuceanu ! Tamara Buciuceanu (alternativ Tamara Buciuceanu-Botez) (n. 10 august 1929, Tighina) este o actriţă română de teatru şi film. Între 1948-1951 frecventează Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iaşi, însă în anul IV de studii se transferă la Bucureşti, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică la clasa profesorului Ion Bălţăţeanu (asistentă Sorana Coroamă). Absolvă în 1952. Este una din reprezentantele generaţiei de aur a teatrului românesc. Este supranumită "Doamna comediei româneşti", fiind una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie. A jucat în peste 25 de filme, personajul său emblematic fiind profesoara Isoscel din seria "Liceenii". În anul 2009 a împlinit venerabila vârstă de 80 de ani şi 56 de ani de cariera impresionantă în teatru şi film. A jucat pe scenele marilor teatre ale capitalei precum: Giuleşti, Bulandra, Naţional, Teatrul de comedie etc. A interpretat-o pe Coana Chiriţa pe scena Teatrului Naţional din Iaşi. A avut roluri importante în teatru în piese precum "Coana Chiriţa", "Romeo şi Julieta la început de noiembrie", "Scaunele", "Cumetrele", "Doctor fără voie", "Nepotul", "Aşteptând la arlechin", "Domnişoara Nastasia", "Mamouret" etc. Cartea de vizită a carierei sale rămâne fără îndoială personajul Vicăi Delcă din piesa "Dimineaţă pierdută" după Gabriela Adameşteanu. De asemenea Tamara Buciuceanu a făcut o cariera impresionantă şi în Televiziune, memorabile fiind cupletele sale din programele de Revelion. TVR Media a lansat în 2006 DVD-ul "Tamara Buciuceanu" ce cuprinde o selecţie din apariţiile sale memorabile în programele de divertisment ale Televiziunii Române. Filmografie (selectiv) Titanic vals (1964) Anecdota (1972) - film TV Scorpia (1973) -film TV Vegetarian (1973) La spațiul locativ (1975) - film TV Doctor fără voie (1976) - film TV Ma-ma (1976) Ultimele zile ale verii (1976) Domnișoara Nastasia (1976) - film TV Premiera (1976) Serenadă pentru etajul XII (1976) Vis de ianuarie (1978) Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979) - Maria Herdelea Cântec pentru fiul meu (1980) Alo, aterizează străbunica! (1981) De ce trag clopotele, Mitică? (1981) Grăbește-te încet (1981) Înghițitorul de săbii (1981) Șantaj (1981) Prea tineri pentru riduri (1982) Chirita in provincie (1982) - teatru TV Sfantul Mitica Blajinu (1982) - teatru TV Bocet vesel (1983) Declarație de dragoste (1985) - Isoscel Primăvara bobocilor (1985) Cuibul de viespi (1986)- adaptare cinematografica dupa piesa "Gaitele" Punct și de la capăt (1987) Extemporal la dirigenție (1987) - Isoscel Liceenii (1987) - Isoscel Dimineața pierdută (1990) - teatru TV Liceenii Rock 'n' Roll (1992) - Isoscel Titanic vals (1993) - film TV Liceenii în alertă (1993) Paradisul în direct (1994) Sexy Harem Ada-Kaleh (2001) Agenția matrimonială (2005) - serial TV Cuscrele (2005) - serial TV Nunta muta (2008) Photo:http://www.cinemarx.ro/ Karina