S-a întâmplat în 28 noiembrie...
- 1520: Magellan descoperă Oceanul Pacific.
- 1632: S-a născut Jean-Baptiste Lully, compozitor francez de origine italiană (d. 1687) Jean-Baptiste Lully (născut Giovanni Battista Lulli la 28 noiembrie 1632, Florenţa - d. 22 martie 1687, Paris) a fost un compozitor de origine italiană, care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii la curtea regelui Ludovic al XIV-lea la Franţei. În 1661 a devenit cetăţean francez. Lully a fost unul dintre puţinii oameni de la curtea lui Ludovic care a izbutit să-l impresioneze pe rege. Fiind un pasionat al dansului, regele a făcut din Lully favoritul său şi astfel Lully şi-a început cariera uriaşă în slujba Regelui Soare. Spre sfârşitul vietii, era unicul administrator al tuturor evenimentelor culturale din Franţa.
- 1680: A murit Gian Lorenzo Bernini, arhitect, sculptor si pictor italian (n. 1598).
- 1757: S-a născut William Blake, poet, pictor si tipograf englez (d. 1827.
- 1789: Doctorul Joseph Guillotin prezinta deputatilor Adunarii Constituante din Franta o noua masina care va fi folosita la executarea condamnatilor la moarte: ghilotina .
- 1812: Bătălia de la Berezina, cu înfrângerea trupelor lui Napoleon.Bătălia de la Berezina face parte din războaiele napoleoniene, având loc la data de 26 - 28 noiembrie 1812 şi soldându-se cu o înfrângere a armatei franceze în timpul retragerii ei din Rusia. În ciuda înfrângerii, 50.000 de oameni din armata franceză, mai ales Garda Imperială, au reuşit să traverseze râul Berezina şi să se salveze.
- 1812: S-a născut Iacob Mureşianu, poet, publicist (a contribuit la apariţia "Gazetei de Transilvania" şi a "Foii pentru minte, inimă şi literatură") şi om politic (susţinută activitate în vederea emancipării naţionale a românilor transilvăneni); membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1877 (m. 1887)
- 1820: S-a născut Friederich Engels, filosof şi om politic german; întemeietor, împreună cu Karl Marx, al "socialismului ştiinţific"; a elaborat (în 1848), împreună cu acesta, Manifestul Partidului Comunist (programul mişcării comuniste) (m. 1895) Engels s-a născut în Barmen-Elberfeld (acum Wuppertal), primul fiu al al unui industriaş german din domeniul textilelor. Tatăl şi-a trimis fiul, încă tânăr, în Anglia să ajute la conducerea fabricii de bumbac a familiei din Manchester. Şocat de sărăcia larg răspândită şi de exploatarea nemiloasă a muncitorilor englezi, el a început să scrie un raport care a fost publicat în 1845 sub numele de Condiţia clasei muncitoare în Anglia în 1844.În 1847, Engels şi Marx au început să scrie împreună o broşură. Era bazată pe lucrarea lui Engels Principiile Comunismului. Broşura de 12.000 de cuvinte a fost scrisă în şase săptămâni şi era astfel concepută încât să facă teoria comunismului accesibilă unui public cât mai larg. A fost numit Manifestul Comunist şi a fost publicat în februarie 1848.Engels a editat mai multe volume din Das Kapital (Capitalul), după moartea lui Marx. Totodată, a fundamentat teoria socialismului ştiinţific, sub denumirea de materialism dialectic, prin cea mai relevantă dintre scrierile sale, Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă 1880
- 1829: S-a născut Anton Grigorievici Rubinstein, pianist, compozitor şi dirijor rus (m. 1894)
- 1837: S-a născut John Wesley Hyatt, inventator american, posesor a peste 200 de inventii, printre care si fabricarea bilelor de biliard din celuloid (d.10.04.1920)
- 1859: A murit scriitorul american Washington Irving, unul dintre pionierii prozei umoristice americane şi maestru al prozei scurte (n. 1783)
- 1863: S-a născut Eremia Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863 Golăşei, lângă Târgu Bujor- d. 21 iulie 1919 Bucureşti), general de artilerie, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărăşeşti, ministru de război (d. 1919).
- 1865: S-a născut atletul american James Connoly, câştigător al primei medalii de aur la Jocurile Olimpice Moderne din 1896 (de la Atena) (m. 1957)
- 1866: S-a născut Henry Bacon, arhitect american, cunoscut ca designer al clădirii "Lincoln Memorial” in Washington D.C. (d.17.02.1924)
- 1870: S-a născut inginerul Nicolae Vasilescu-Karpen; importante lucrări în domeniul electrotehnicii, hidromecanicii şi al construcţiilor; membru al Academiei Române, vicepreşedinte al acestui for (1929-1932; 1942-1944) (m. 1964)
- 1870: A murit Frédéric Bazille, pictor francez.Frédéric Bazille s-a născut în Montpellier, Hérault, Languedoc-Roussillon, Franţa. El a devenit interesat de pictura dupa ce a vazut unele lucrari de Eugène Delacroix. Familia lui a fost de acord să îl lase să studieze pictura, dar numai în cazul în care studiaza si medicina.Bazille a început să studieze medicina în 1859, şi s-a mutat la Paris în 1862 să-şi continue studiile. Acolo a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir si Alfred Sisley, a fost atras de pictură impresionistă, şi a început să ia lectii în clasa Charles Gleyrestudio’s. După eşecul său la examenul medical în 1864, el a inceput sa picteze full-time. Prietenii sai apropiaţi au fost Claude Monet, Alfred Sisley, şi Édouard Manet. Bazille a fost generos si a oferit spaţiu în studioul său şi materiale, prietenilor sai.Bazille avea doar douăzeci şi trei de ani când a pictat cele mai multe din lucrarile sale cunoscute, inclusiv Pink Dress (cca. 1864, Musée d'Orsay, Paris). El a fost ucis 06 decembrie 1841, la vârsta de 29, în bătălia de la Beaune-la-Rolande. Prima expozitie impresionista, cand mai multe dintre tablouri ale sale vor fi expuse, va avea loc în 1874, la patru ani după moartea sa.
- 1874: S-a născut prozatorul Jean Bart (pseudonimul lui Eugeniu P. Botez).
- 1876: A murit Gheorghe Costa-Foru, om politic, jurist şi profesor; primul rector al Universităţii Bucureşti (1864-1872) (n. 1820)
- 1877, 28.XI / 10.XII: După încercarea nereuşită de a sparge încercuirea de la Plevna printr-un atac masiv, generalul Osman Paşa se predă generalului român Mihail Cerchez şi semnează capitularea armatei turce; căderea Plevnei, la care contribuţia Armatei române a fost de prim ordin, a avut urmări decisive asupra desfăşurării ulterioare a războiului
- 1880, 28.XI / 9.XII: A murit Iosif Hodoş, istoric şi om politic; unul dintre fruntaşii mişcării naţionale a românilor transilvăneni; a militat pentru promovarea în şcoli şi în administraţie a limbii române; s-a numărat printre fondatorii ASTREI; membru fondator al Societăţii Academice Române (1866) (n. 1829)
- 1880: S-a născut Andrei Rădulescu, jurist şi istoric; întemeietorul şcolii de cercetare în domeniul dreptului românesc; membru al Academiei Române, vicepreşedinte (în mai multe rânduri) şi preşedinte al acestui for (1944-1948) (m. 1959)
- 1881: S-a născut Stefan Zweig, poet, scriitor austriac (romane “Simturi ratacite”, eseuri biografice despre Balzac, Dostoievski, biografii romantate “Maria Stuart”) (d.22.02.1942)
- 1884: S-a născut muzicologul I.[oan] D. Petrescu (m. 1970)
-1893: S-a născut Nicolae Colan, mitropolit ortodox al Ardealului, membru al Academiei Române (d. 1967)Nicolae Colan (n. 28 noiembrie 1893, Arpătac, azi Araci, Covasna - d. 15 aprilie 1967, Sibiu) a fost un mitropolit român, membru (1942) al Academiei Române.Între anii 1936-1957 a fost episcop al Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. În data de 23 mai 1957 a fost ales arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului. A păstorit Mitropolia Ardealului până la sfârşitul vieţii.
- 1893: Apare, săptămânal (până la 28.I.1896), la Bucureşti, revista literară "Viaţa", sub conducerea lui Al. Vlahuţă şi V.A.Urechia
- 1893: S-a născut Nicolae Gheorghe Caranfil, inginer şi om politic.
- 1903: S-a născut Tudor Ciortea, compozitor şi pedagog (m. 1982)
- 1903: S-a născut Nicolae Kirculescu, compozitor român
- 1907: S-a născut Alberto Moravia, scriitor italian (d. 1990).
- 1908: S-a născut Claude Lévi-Strauss, antropolog francez (m. 2009)Claude Lévi-Strauss (n. 28 noiembrie 1908, Bruxelles - d. 30 octombrie 2009, Paris) a fost un antropolog francez, teoretician al structuralismului (orientare teoretică şi metodologică interdisciplinară care studiază structura, funcţiile şi sistemele de relaţii ce caracterizează obiectele şi procesele în ştiinţele contemporane, punând în prim plan totalitatea în raport cu individul şi sincronicitatea faptelor în raport cu evoluţia.) etnologic. A fost membru al Academiei Franceze.
- 1912: S-a născut actorul Colea Răutu (Colea Rutkovschi) (m. 2008)
- 1915: A murit Neculai Culianu, matematician şi astronom; s-a numărat printre membrii fondatori ai revistei "Recreaţii ştiinţifice", prima revistă românească ce s-a preocupat în principal cu răspândirea cunoştinţelor de matematică; membru corespondent al Academiei Române (n. 1832)
- 1918: La Cernauti, Congresul General al Bucovinei, constituit din reprezentanti ai românilor, polonezilor, germanilor, rutenilor, a votat cu majoritate zdrobitoare "unirea neconditionata, pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu regatul României"
- 1919: S-a născut Cornel Regman, critic şi istoric literar (m. 1999)
- 1919: A fost aleasa prima femeie în Parlamentul englez (Lady Astor)
- 1919: România semnează la Washington o serie de acorduri internaţionale cu privire la stabilirea zilei de lucru de 8 ore şi a săptămânii de lucru de 48 de ore în stabilimentele industriale, vârsta minima de admitere a copiilor în muncile industriale, lucrul de noapte al femeilor şi copiilor, munca femeilor înainte şi după naştere
- 1920: A apărut la Bucureşti săptămânalul "Adevărul literar şi artistic", continuator al "Adevărului ilustrat", fondat de Al. V. Beldiman, C. Mille, Emil Fagure (1920-28.05.1939)
- 1923: S-a născut Dan Tărchilă, medic, dramaturg şi prozator.Urmează Liceul „Sf. Petru şi Pavel" din Ploieşti (1934-1942) şi Facultatea de Medicină din Bucureşti (1942-1948). Lucrează ca medic la Institutul de Cercetări de Pediatrie (1949-1960) şi la Spitalul de Pediatrie „Grigore Alexandrescu" (1960-1969). Ulterior este redactor-şef al revistei „Astra" (1972-1974), director al Teatrului Dramatic din Braşov (1974-1976) şi secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Braşov (1970-1979). Debutează în 1942, la „Curierul liceului", cu versuri, iar editorial în 1959, cu piesa într-un act Gara mică (câştigătoare a Concursului Naţional de Dramaturgie). O parte a numeroaselor sale piese de teatru, majoritatea într-un act, se află răspândită în broşuri, antologii etc. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Jurnalul de vise (2001).
- 1939: A murit James Naismith, profesor canadian de sport, creatorul (1891) jocului de baschet, în prezent unul dintre cele mai populare jocuri sportive din lume (n. 1861)
- 1941: S-a născut Eugen Negrici, critic şi istoric literar, specialist în literatura română veche, profesor universitar („Introducere în poezia contemporană”)
- 1943: Premierul britanic Winston Churchill, preşedintele american Franklin Delano Roosevelt şi dictatorul sovietic Stalin s-au întrunit la Teheran (Iran), unde s-au adoptat hotărâri importante privind cursul celui de-al Doilea Război Mondial
- 1945: A murit Dwight F. Davis, om politic republican american; în tinereţe, jucător de tenis de câmp, creatorul turneului ce-i poartă numele ("Cupa Davis", 1899) (n. 1879)
- 1947: Adunarea Naţională a votat Legea pentru organizarea judecătorească (prezentată de Lucreţiu Pătrăşcanu), care suprima inamovibilitatea magistraţilor şi instituia sistemul asesorilor populari (iniţial aceştia au funcţionat numai în instanţele penale, din 1948 extinzându-se şi la instanţele civile); Legea a intrat în vigoare la 1.III.1948; justiţia era astfel supusă complet controlului PCR
- 1948: S-a născut soprana Mariana Nicolesco..
- 1948: S-a născut Agnieszka Holland, regizoare şi scenaristă de film de origine poloneză
- 1949: S-a născut Corneliu Vadim Tudor, scriitor şi publicist; om politic, fondator şi preşedinte al Partidului România Mare (1991); reales în funcţie în data de 30 octombrie 2010, în cadrul celui de-al V-lea Congres al partidului; senator din 1992 până în 2008; europarlamentar după alegerile din iunie 2009
- 1950: S-a născut Russell Alan Hulse, fizician american.Russell Alan Hulse (n. 28 noiembrie 1950, New York, SUA) este un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1993 împreună cu Joseph Taylor pentru descoperirea unui nou tip de pulsar, descoperire ce a deschis noi perspective în studiul gravitaţiei
- 1950: S-a nascut actorul, scenaristul si regizorul american Ed Harris, a jucat in filmele "A Beautiful Mind", "A History of Violence", "Gravity"
- 1954: S-a născut scriitorul şi poetul Traian T. Coşovei (fiul lui Traian Coşovei), reprezentant al Generaţiei 80 (volumele de poezie “Ninsoare electrică”, “În aşteptarea cometei”; Marele Premiu „Nichita Stănescu” în anul 2000)
- 1954, 28/29: A murit Enrico Fermi, fizician american de origine italiană; unul dintre pionierii fizicii atomice, descoperitorul fisiunii nucleare; în 1939 se stabileşte în SUA, fiind cooptat în Proiectul Manhattan, care a condus la construirea primei bombe nucleare; contribuţii şi în domeniul radioactivităţii şi în mecanica cuantică; în 1942 a condus lucrările de construcţie a primului reactor nuclear (la Universitatea din Chicago) şi a realizat, împreună cu fizicianul ungar Leo Szilard, prime reacţie nucleară în lanţ controlată (2.XII.1942); Premiul Nobel pentru Fizică pe 1938 (n. 1901)
- 1957: S-a născut sculptorul Titi Ceară
-1964: Lansarea sondei spatiale americane Mariner 4.
Mariner 4 a fost lansata pe 28 noiembrie 1964, intr-o misiune de 228 de zile catre planeta Marte. Aceasta a fost si a patra dintr-o serie de nave spatiale utilizate pentru explorarea planetei. A fost proiectata pentru a efectua observatii stiintifice si a transmite aceste observatii pe Pamant.
- 1969: The Rolling Stones îşi lansează albumul "Let It Bleed"
- 1971: A murit poetul Dimitrie Stelaru (n. 1917).
- 1973: A murit Martha Bibescu, scriitoare de limbă franceză de origine română.
- 1981: A murit Eugen Pora, zoolog ecofiziolog (cercetări de fiziologie animală comparată şi ecologică) şi oceanograf; membru al Academiei Române (n. 1909)
- 1989: A murit ieromonahul Arsenie Boca (prenumele la naştere: Zian), renumit duhovnic, pictor bisericesc.
- 1989: Cancelarul vest-german, Helmut Kohl, a prezentat în Bundestag un plan structurat în trei etape, în care erau analizate perspectivele unificarii Germaniei; la 8.12.1989, la Strassbourg, cancelarul vest-german se pronunta pentru demararea procesului de uniune economica si monetara a celor doua Germanii
- 1999: A murit actriţa şi scriitoarea americană Bethel Leslie (n. 1929)
- 2002: A murit actorul Dan Tufaru (n. 1944)
- 2004: A murit prozatoarea Ioana Postelnicu (n. 1910).
- 2005: A murit Aurel Cojan, pictor ( n.03.03.1914, comuna Beceni, jud. Buzau)Aurel Cojan a fost un pictor si artist decorator roman. A urmat in perioada 1932-1934 cursurile Academiei de Arte Frumoase Bucuresti, sectia pictura, avandu-i ca profesori pe Francisc Sirato si Camil Ressu. In 1969 a parasit Romania si nu a mai revenit niciodata in tara.
- 2006: Se desfăşoară Summitul NATO de la Riga, capitala Letoniei. Evenimentul are loc, pentru prima dată, într-o ţară post-sovietică şi are pe agenda de lucru eventuala extindere a Alianţei după 2008 şi reorganizarea politică şi militară a NATO, în noua configuraţie geopolitică
- 2010: A murit Leslie Nielsen, actor de film canadian (n. 1926)
- 2010: Site-ul WikiLeaks a început publicarea a 251.287 de telegrame diplomatice americane, punând într-o situaţie incomodă numeroase ţări. Deşi majoritatea telegramelor se referă la relaţiile diplomatice dintre SUA şi ţările din Orientul Mijlociu, aproape nici un stat nu a scăpat fără să fie pomenit în aceste documente, inclusiv România
- 2013: Cometa ISON, cu un diametru de aproximativ 5 kilometri, trece foarte aproape de Soare, la aproximativ la 1.100.000 km de suprafaţa acestuia,
  28 noiembrie 1989: A murit ieromonahul Arsenie Boca (prenumele la naştere: Zian), renumit duhovnic, pictor bisericesc; în 1939 intră în viaţa monahală (până în 1948 la Mănăstirea Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop, până în 1959); din 1945 intră în vizorul Securităţii, fiind arestat prima oară în 1948, acuzat că i-a ajutat pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului (invocându-se pretinse legături ale acestuia cu mişcarea legionară, nesusţinute de nicio dovadă); în 1952 a fost dus un an la Canal; în 1959 i se stabileşte domiciliu forţat la Bucureştri şi din 1969 la aşezământul mănăstiresc de la Sinaia, unde şi moare (n. 1910) Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, d. 28 noiembrie 1989), părinte ieromonah, teolog şi artist român, a fost stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalităţii sale veneau mii şi mii de credincioşi, fapt pentru care a fost hărţuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Braşov, dus la Canal, închis la Jilava, Bucureşti, Timişoara şi la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de Bucureşti), supranumită Capela Sixtină a Orientului.După ocuparea ţării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, dus la Bucureşti şi eliberat pe 30 iulie 1945 pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina a-i fi ajutat creştineşte cu hrană pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Atât pentru aceste bănuieli, cât şi datorită notorietăţii sale printre credincioşii creştini, este schingiuit o lună şi jumătate, silit să dea repetate declaraţii, fiind apoi eliberat (v. G.Enache, Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice, Ed.Partener, Galaţi, 2009). Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine protosinghel şi stareţ, iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare

Sursa: https://www.facebook.com/nicolae.uszkai/posts/860555190642693

Parintele Arsenie Boca - Povestea cescutei

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”

Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Parintele Arsenie Boca - Cuvinte Vii
http://www.librex.ro/arsenie-boca-cuvinte-vii

Parintele Arsenie Boca - Povestea cescutei

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”

Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Parintele Arsenie Boca - Cuvinte Vii
http://www.librex.ro/arsenie-boca-cuvinte-vii

Părintele Arsenie Boca, 24 de ani de la trecerea la cele veşnice

Sursa: https://www.facebook.com/arsenie.boca?fref=ts

Postare by Părintele Arsenie Boca.

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca

Părintele Ioan Peană în biserica în care slujeşte, la Gura Râului

 

Mărturia preotului Ioan Peană, din Gura Râului

"Să fii lângă el şi când are neputinţe"

Născut în 18 februarie 1945 la Gura Râului, în Mărginimea Sibiului, părintele Ioan Pea­nă slujeşte din 1990 chiar în comuna sa na­tală, după ce a fost preot timp de 15 ani în localitatea vecină, Orlat. La Gura Râului, pe valea Cibinului, la poa­lele Munţilor Cindrel, încă vezi duminica, la biseri­că, oameni în straie româneşti. În satul căruia Lucian Blaga i-a închinat poezia intitulată Boca del Rio, pentru cinstirea strămoşilor care au creat şi au purtat acel frumos costum în alb şi negru, în prima duminică după praznicul "Adormirii Maicii Domnului" din 15 august, are loc Sărbătoarea portului românesc.
Viaţa Părintelui Ioan Peană este adânc marcată de cei opt ani petrecuţi alături de Înalt Preasfinţitul Nico­lae Mladin, Mitropolitul Ardealului (1967-1981), al cărui şofer şi împreună-slujitor a fost, şi de întâlnirile cu Părintele Arsenie Boca. A fost omul de legătură între vlădica de la Sibiu, care în tinereţe, în 1947, fu­sese tuns în monahism la Mânăstirea Brânco­veanu şi marele duhovnic de la Sâmbăta, care în anii '70 ai veacului trecut picta biserica "Sfântul Nicolae" din satul Drăgănescu, în apropierea Bu­cureştilor.

Întâlnirea cu Părintele Arsenie

Pe Părintele Arsenie l-am cunoscut printr-o împrejurare fericită, prin legătura de frăţietate pe care o avea cu Mitropolitul Nicolae Mladin, de când amândoi au fost la Mânăstirea Brânco­veanu, în perioada 1939-1948. La Sâmbăta, pri­mii vieţuitori au fost diaconii Arsenie Boca, Nicolae Mladin şi Serafim Popescu: tineri, dor­nici de a lucra, de a face ceva pentru Dumnezeu şi pentru ţară.
Părintele Nicolae Mladin a absolvit Faculta­tea de Teologie din Bucureşti în 1938, a făcut studii de specializare la Viena (1941-1943), tri­mis cu o bursă de către Mitropolitul Nicolae Bălan, şi a fost profesor de morală şi mistică la Academia Teologică "Andreiană" din Sibiu. Din 1967, a devenit Mitropolitul Ardealului. Înainte de ultimul meu an de facultate la "Teologia" din Sibiu, în vara lui 1972, fusesem angajat ca şofer la Mitropolia Ardealu­lui. Chiar dacă erau mulţi cei care voiau acel post, am fost preferat, pentru că aveam carnet de şofer pentru mai multe categorii de maşini. A contat şi că urma să fiu absolvent de "Teologie". Când m-a văzut Înaltul Nicolae mai subţirel, mai mic, m-a întrebat:
- Mă, da' tu poţi conduce maşina?
- Da, Înalt Preasfinţite.
La început, am fost şoferul consilie­rilor de la Mi­tropolie, apoi al episco­pilor vicari Visarion Aştileanu şi Emi­lian Birdaş şi, din 1975, al Înalt Prea­sfinţitului Ni­colae Mladin. Conduceam o maşină Volga.

Arsenie Boca

 

În 1973, la prima mea înfăţişare în faţa Părintelui Arsenie, am fost cu Pă­rintele Nicodim Zaharie (1915-1996). Ne-a trimis, împreună, Mitropolitul Nicolae. Părintele Nicodim era atunci duhovnicul Părintelui Arsenie. În tine­reţe fusese frate de mânăstire la Sâm­băta. Părintele Arsenie l-a luat la Pris­lop, pentru că se pricepea la tâmplărie şi cânta bine la strană. În 1949, a fost primul călugăr tuns în monahism la Prislop, după ce mânăstirea a fost retro­cedată ortodocşilor, în 1948, când gre­co-catolicii au revenit la ortodoxie. Du­pă 1976, când a fost redeschisă Mânăs­tirea Prislop, a fost preot şi duhovnic acolo. Are mor­mântul chiar în spatele mormântului Părintelui Arsenie.
Părintele Nicodim m-a dus la Părintele Arsenie în Bucureşti, în cartierul Cotroceni, pe strada Dr. Petrini, cu un mesaj din partea Mitropo­litu­lui Nicolae Mladin, care greu mai putea lua legătura direct cu Părintele Arsenie, din cauza conjuncturii politi­ce. A avut atâta încredere în mine, încât să-mi încredinţeze o misiune, nişte secrete pe care să le dezvălui Părintelui Arsenie şi să-i ceară, astfel, sfatul. N-aveau posibilitatea să vor­beas­că faţă către faţă sau la telefon. Atunci nu erau telefoane mobile, iar telefoanele fixe erau ascultate de Securitate. Prima dată când m-a văzut, a dat mâna cu mine şi mi-a zis:
- Tu eşti omul lui Mladin?
- Da.
- Mă, să nu faci ceva, să-l compromiţi vreodată!
- Mă străduiesc, Părinte.
Nu ştiam prea multe despre Pă­rin­tele Arsenie. Cine bănuia că va ajunge o personalitate duhovnicească atât de cunoscută şi de iubită!? Îl ştiau cei de aici, din Mărginimea Sibiului şi, mai ales, cei din partea Făgă­raşului, care mergeau la el, îl căutau. Sunt azi mulţi care spun că l-au cunoscut, dar nu ştiu în ce măsură l-au cunoscut cu adevărat. Atunci trăia retras.

Laptele se mănâncă

După acea primă întâlnire, am început să merg des la Părintele Arsenie. Mai întâi, cu trenul. Din Gara de Nord, cu tramvaiul 2, până la capul liniei, dacă mer­geam la Drăgănescu. Mergeam şi la Bucureşti, pe Dr. Petrini. Cu mare grijă, pentru că era sub observaţia Securităţii casa din Bucureşti. Uneori mă plimbam pe stradă, aşteptând să vină Părintele. Nu stăteam în faţa casei, ca să nu dau de bănuit. Ştiam că după-amiaza venea uneori de la Drăgănescu sau din oraş. Îmi amin­tesc cum, odată, a apărut cu două plase în mână. Venea de la piaţă.
De câte ori mergeam, puneam într-o traistă ceva pentru Părintele Arsenie, de la Mitropolitul Nicolae: o pâine bună de aici, din Mărginimea Sibiului, lapte de la vaca noastră, cinci litri de vin. În casă, mă invita să bem împreună un ceai sau un lapte. Odată, cum i-am adus laptele, mi-a zis:
- Hai să bem o cană cu lapte!... Eu am înghiţit laptele imediat.
- Tu nu ştii că laptele se mănâncă, nu se bea?!... - mi-a spus.
De la Părintele Arsenie am învăţat că laptele nu se dă duşcă pe gât, ci se ţine cât mai mult în gură, ca di­ges­tia să se facă în gură. Altfel, nu te foloseşti nutritiv de el. Mi-a explicat ce se întâmplă în stomac când dai laptele repede pe gât.

Încredere maximă

Pă­rin­tele Arsenie Boca (lângă cruce, în alb) şi diaconul Nicolae Mladin (tot în alb), alături de părintele Dumitru Stăniloae şi alţi preoti şi monahi, la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sambăta, probabil în 1945

 

Aveam şi mesaje de transmis. Îmi spunea Mi­tro­politul: "Vezi ce zice Arsenie", într-o chestiune sau alta! Părintele Arsenie răspundea clar şi pe scurt: "Mă, să-i spui Părintelui Mitropolit aşa", şi zicea ce să-i spun. Erau lucruri legate mai puţin de administraţie sau de viaţa duhovnicească, ci mai mult de grija pe care s-o aibă Mitropolitul faţă de autorităţile comuniste, faţă de condu­cerea politică din vremea aceea. Îl sfătuia cum să procedeze. Era o încredere maximă între ei. Părin­tele Arsenie îmi zicea: "Ai grijă să nu te prindă!"... O singură persoană mai ştia că eu sunt un om de legătură între ei: Părintele Gheorghe Şpan. Era preot la Gura Râului şi-mi era duhovnic. Şi el îmi spunea: "Ai grijă, On! Să nu ai probleme!"... Nu-mi era frică. Despre ceea ce-mi spunea Mitropolitul să întreb pe Părintele Arsenie nu spuneam nimănui. În casa de pe strada Dr. Petrini sunt convins că nu erau instalate microfoane, pentru că acolo totdea­una Părintele Arsenie discuta liber, despre orice, nu avea niciun fel de reţinere.
De mai multe ori, de la Bucureşti am plecat împre­ună la Drăgănescu. Mergeam cu tram­vaiul 12, de la începutul Căii Rahovei, până la capătul liniei, pe şo­seaua Alexandriei. De aco­lo, luam un autobuz până la podul peste râul Argeş, unde ne dădeam jos şi mergeam la Drăgă­nescu. Pe vremea aceea nu era construit ba­rajul peste Argeş, aşa că nu era nici lacul care azi vine până aproape de bise­rica din Drăgănescu.
Când mergeam cu tramvaiul şi autobuzul, Părintele nu vorbea. Stăteam unul lângă altul ca şi când nu ne cu­noşteam. Părintele privea lumea, se uita tăcut pe geam. Purta nişte ochelari cu rame aurii, subţiri. Avea o ţinută dreaptă. Stătea în picioare. Rar şedea. Dacă erau locuri libere, ne aşezam unul lângă altul, dar nu discutam nimic. Nu­mai după ce coboram din autobuz vorbeam, dar foarte puţin. Mergând spre Drăgănescu, se oprea uneori admirând natura şi spunea: "Ia uite ce frumos!".
De obicei, ne duceam la Părintele Savian Bunescu, parohul bisericii "Sfântul Nicolae" din Drăgănescu, un om primitor. A avut Părintele Arsenie o binecuvântare de la Dumnezeu cu Părintele Bunescu. Pe aceşti patru oa­meni - Părintele Arsenie Boca, Părin­tele Savian Bunescu, Părintele Mitro­po­lit Nicolae Mladin şi Părintele Se­ra­fim Popescu - nu i-am văzut vreo­dată trişti. Aveau mereu o privire se­nină.
Uneori mergeam la Drăgănescu pe ascuns, printre trestii şi sălcii, pe o vale, urcam printr-o grădină şi ieşeam la biserică. N-o luam pe şosea, pentru că erau perioade când Părintele Arsenie era foarte ur­mărit.

Călugărie sau căsătorie?

La un moment dat, Mitropolitul Nicolae Mladin - fie iertat, pentru mine e ca un sfânt - mi-a zis:
- Mă, ce bine ar fi să te călugăreşti!... Cât va vrea Dumnezeu, vom fi împreună şi va fi un lucru frumos.
- Gata, Înalt Preasfinţite, mă călugăresc!
- Hai să-l întrebăm şi pe Arsenie.
Mi-a surâs foarte mult propunerea. Peste câteva zile, Înaltul Nicolae a avut drum la Bu­cureşti, la Patriarhie, şi eu m-am dus la Părin­tele Arsenie şi i-am zis ce sugestie are pentru mine vlădica Nicolae. Cu darul cunoaşterii omului, pe care-l avea de la Dumnezeu, mi-a zis:
- Tu, nu! Nu sunt vremuri de călugărie. Biserica va trece printr-o criză şi mai mare şi are nevoie şi de preoţi. De preoţi de mir. Du-te şi fă-ţi o familie. Poate vreunul dintre copiii sau nepoţii tăi va fi călugăr. Dar tu, nu! Şi să faci ce zice mama.

ÎPS Nicolae Mladin la Bucureşti, în anii '70

 

În sinea mea am fost un pic mâhnit. Doar era vorba de călugărie, de o viaţă îngerească. I-am spus Înaltului Nicolae Mladin ce a zis Părin­tele Arsenie:
- Mă, dac-a zis Arsenie aşa, facem cum a zis Arsenie. Ascultă, că-i bine! Mamei tale i-ai zis?
- Nu i-am spus.
- Du-te şi spunei şi lui mamă-ta.
Când i-am spus mamei de gândul călugă­riei a înce­put să plângă, deşi era foarte credin­cioasă. Ţărăncile noastre, mamele noas­tre, au fost foarte credincioase. Nu pu­tem face compa­raţie între cei de atunci şi cei de astăzi. A zis mama, care rămăsese vă­duvă:
- E grea singurătatea. Eu nu m-am recă­sătorit, pentru tine. Şi tu acum să n-ai co­pii?! Însoară-te!
S-a dus la Părintele Gheorghe Şpan şi i-a spus despre intenţia mea. Părintele Şpan a zis şi el:
- Fă ce a zis Părintele Arsenie!
Când m-am dus din nou la Părintele Arsenie, mi-a spus:
- Când te hotărăşti să te însori, să vii cu ea la mine!

După câteva luni, m-am dus cu o fată. Ea nu ştia de ce mergem la Părin­tele Arse­nie. Când am intrat amândoi în biserica de la Drăgănescu, de cum ne-a văzut, Părin­tele a zis:
- Nu!... Nu! Sunteţi două pietri tari. Vă fărâmiţaţi una pe alta şi nu faceţi nimic. Nu!
Fata nu ştia despre intenţia mea de a o cere în căsă­torie, dar eu am înţeles despre ce era vorba. Alt dialog pe tema asta n-am avut. Am încheiat relaţiile cu fata aceea imediat.
După un timp, m-am dus cu altă fată şi mi-a zis iarăşi:
- Nu!... Şi să nu tot aduci aici pe oricine, după cum visezi. Mie să-mi vii când eşti hotărât să te însori!
A treia oară m-am dus cu cea care a devenit preo­tea­sa mea, cu Ioana. E tot din Gura Râului. Părintele Arsenie a prins-o de umeri şi a zgâlţâit-o tare. Viitoarea mea soţie s-a speriat când a zgâlţâit-o aşa tare. Părintele i-a zis:
- Tu, uite aici, îţi pun trei probleme!
În primul rând: să aveţi copii!
În al doilea rând: să fii în stare să faci rugăciune lângă el!
Şi în al treilea rând: să îl urmezi şi să fii lângă el şi când are neputinţe!
Dacă eşti de acord şi crezi că faci faţă, bine, dacă nu, lasă-l în pace, nu-l mai încurca.
Aceste trei lucruri le cerea Părintele Arsenie viitoarei preotese. Către mine a zis:
- Dacă sunteţi hotărâţi, nu mai aşteptaţi şi vă căsă­to­riţi. Ai grijă, că dacă nu te grăbeşti, tu scapi trenul.
Am venit acasă şi după o lună de zile ne-am cununat. Am înţeles şi despre ce tren era vorba: viaţa mamei mele. Duminică am făcut nunta şi în următoarea sâmbătă mama a murit. Mama era bol­navă când m-am căsătorit. Eu îi spusesem viitoarei soţii:
- Dacă se întâmplă ceva cu mama, eu nu mă mai însor. Pe ea a durut-o şi mi-a zis mai târziu:
- Deci tu te însurai numai ca să te-nsori!
Am avut bucuria că m-a văzut şi mama însu­rat. Înaltul Nicolae Mladin mi-a făcut cadou de nuntă un rând de veşminte preoţeşti, pentru că urma să fiu hirotonit preot. Maicile de la Mitro­polie, care au făcut mâncarea la nuntă - n-am făcut petrecere, ci numai o masă în cerc restrâns - mi-au zis, împreună cu Înaltul Nicolae:
- Hai, îmbracă-te cu hainele preoţeşti, să te vadă şi mama îmbrăcat ca preot!...
A plâns mama când m-a văzut. Acele veş­min­te preoţeşti le am şi azi şi cu ele vreau să fiu în­mor­­mân­tat.
În 1975, m-am căsătorit. O vreme am locuit la Sibiu, apoi ne-am mutat la Gura Râului, în casa mea părintească. Mergeam la Sibiu când îmi telefona Înal­tul Nicolae, când avea nevoie de mine. Aveam un telefon cu manivelă şi legătura se făcea prin centrală. Tot în 1975, după ce am fost hirotonit, am ajuns preot la Orlat. Aveam parohie la Orlat, cu normă întreagă, şi la mitropolie lucram cu ora. În acest sat erau două parohii, dar o singură biserică şi eram doi preoţi. La Orlat, în perioada aceea, slujeam mai rar. Aproape în fiecare duminică era câte o sfinţire de biserică sau o hirotonire de preot şi eu trebuia să-l însoţesc pe Mi­tropolit.

Taina Mărturisirii

 

Am continuat să merg la Părintele Arsenie. De câ­teva ori, m-am mărturisit la Părintele Arsenie, în altar, fără patrahir. Din 1959, fără nici un temei, i se interzi­sese să mai poarte haine preoţeşti, deşi nu fusese ex­clus din cler, nu fusese caterisit. Îmi punea mâna pe cap şi-mi dădea sfaturile de care aveam nevoie. Era foarte sever. Nu era cu jumătăţi de măsură. Îmi amin­tesc că mi-a zis:
- Uite care-i canonul: când îţi faci rugăciunea, să stai în genunchi. Când citeşti din cartea de rugăciuni, să stai în genunchi. Şi când mergi pe drum sau când lucri, spui în gând rugăciunea: "Doamne Iisuse Hris­toase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacu­ratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, miluieş­te-mă pe mine păcătosul şi mă mântuieşte".
Asta le-am spus şi eu credincioşilor mei. Să ne rugăm neîncetat. "Ora et labora!". Roagă-te şi mun­ceşte! Şi, dacă eşti singur, fă o rugăciune, că e de folos. Şi pe Mitropolitul Nicolae Mladin l-a spovedit Părin­tele Arsenie de două ori, în biserica "Sfântul Nicolae" din Drăgănescu. Când a ieşit de la mărturisire, mi-a zis Mitropolitul:
- Sunt un om nou!
Pe Înaltul Nicolae, o dată pe an, în postul Paştilor, îl duceam la Mânăstirea Sihăstria, la Părintele Cleopa Ilie, ca să se spovedească. Şi totdeauna, după Spove­danie, ieşea cu faţa senină şi zicea:
- Mă, sunt un om nou!...
Ce eliberare, ce uşurare! Atât era de fericit când ieşea de la Spovedanie! Aşa le spun şi credin­cioşilor:
- Mă, trebuie să ieşiţi îmbunătăţiţi de la mărturi­sire.
Spovedania să nu fie făcută în grabă, pe bandă ru­lan­tă, că se ajunge la o bagatelizare a acestei Sfinte Taine. Greşim în tot ceasul. Dacă nu cu fapta, greşim cu cuvântul, dacă nu cu cuvântul, cu gândul. Toate trebuie luate în considerare, ca să păstrăm valoarea nepreţuitei Taine a Îm­părtăşirii.

Canonul tăcerii

Câteodată, erau mulţi oameni în biserica de la Drăgănescu. Părintele Arsenie dădea câte un sfat vreunei femei, pe care îl auzeau toţi. Se mai întorcea către altul şi zicea:
- Şi tu să ai grijă, că şi ţie-ţi spun asta!...
Era intransigent. Nu lăsa loc de a mai ocoli problema pe care o aveai. Toţi cei care au avut contact cu Părin­tele Arsenie s-au folosit. Eram preot la Orlat şi mai luam cu mine câte un cre­dincios care avea probleme. Am mers odată cu o femeie al cărei bărbat obişnuia să bea. Şi i-a zis Părintele:
- Tu eşti de vină! Din cauza ta bea!... Şi a fă­cut-o cu ou şi cu oţet. Adică, prin felul ei de a fi, egoist, prin absenţa iubirii, îl făcuse pe soţ să bea. Când am ieşit de-aco­lo, mi-a zis:
- Vai, părinte, la cine m-aţi adus?! N-aţi văzut ce tare m-a luat?!
- Tu, dacă ăsta-i adevărul!
- Cum ăsta-i adevărul?
- Tu, Părintele Arsenie ştie mai bine decât tine şi mai bine decât mine.
Nu-i convenea ce-a auzit. Adevărul e greu de acceptat, de multe ori. Părintele a cioplit-o bine. Spunea ce avea de spus în faţă. Nu te menaja.
Părintele Arsenie avea intervale de timp când îşi lua un canon şi nu vorbea deloc. Lucra sus, pe schelă, în biserica de la Dră­gănescu şi nu vorbea cu nimeni. În acele perioade, fie că durau o zi, o săptă­mână, o lună, chiar dacă se adunau oameni în bise­rică, dornici să le dea un sfat, nu vorbea nimic. Avea puterea de a se aduna. Oame­nii îi spuneau ce aveau de spus, îi asculta, dar nu răspundea nimic. Ziceai că e mut. Unora le răs­pundea scriind pe o bucată de hârtie. N-am îndrăz­nit să-l întreb de ce îşi lua acest canon.

Ocrotit de Dumnezeu

Odată, când am mers la Drăgănescu, biserica era deschisă, dar înăuntru nu era nimeni. M-am dus pe cealaltă parte a drumului, la casa parohială. Am găsit poarta de la curte descuiată şi am intrat. Părintele Bunescu avea doi câini mari. Am văzut dulăii, dar am crezut că sunt legaţi. Părintele Arsenie era la o cană cu lapte. Când am intrat în casa parohială, Părintele Bu­nescu m-a întrebat mirat:
- Pe unde ai venit?
- Pe unde să vin, pe poartă?!... S-a speriat. Câinii erau dezlegaţi şi erau nişte dulăi foarte răi.
- Cum de nu te-au simţit câinii?
- Da, i-am văzut. S-au uitat la mine.
- Mă, cum să-l muşte, că a venit cu treabă, la mine, cum să-l muşte?! - a zis Părintele Arsenie.
Pe Părintele Arsenie îl căutau mulţi preoţi. Multe necazuri au preoţii cu oamenii din parohie, uneori chiar şi în familia lor. La Drăgănescu, m-am întâlnit de mai multe ori cu Părintele Petru Vamvulescu. Atunci era preot la Ocna Sibiului. Ca să nu uite, îşi nota în­tr-un carneţel problemele pe care i le ridicaseră credin­cioşii. Şi-l întreba pe Părintele Arsenie cum să procedeze. Când îl vedea, Părin­tele Arsenie, îi zicea zâmbind:

 

- Petre, iar ai venit cu carneţelul!?
Părintele Petru Vamvulescu a publicat recent o cărticică intitulată: Părintele Arsenie Boca. Măr­turia mea. Părintele Arsenie mi-a zis, când îmi dădea sfaturi:
- Mai notează unele lucruri.
- Nu notez, Părinte, că le ţin minte.
Bine ar fi fost să scriu.
Ceea ce am învăţat de la Părintele Arsenie e că nu poţi să mergi cu jumătăţi de măsură ca preot sau ca om care vrei să faci un bine pentru cineva. Mergi până la capăt, te lupţi. Dumnezeu a învred­nicit România de un asemenea om! Noi, cei care am avut tangenţe cu Părintele Arsenie în acele vre­muri, ştim ce ocrotitor a avut ţara noas­tră, ca rugă­tor pentru poporul nostru. Şi azi pri­meş­te Dumne­zeu rugăciunile Părintelui Arsenie pentru noi, cei care l-am cunoscut, şi pentru toţi ceilalţi!

 

Sursa:
 http://www.formula-as.ro/2013/1060/spiritualitate-39/pe-urmele-parintelui-arsenie-boca-16187

Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
Parintele Arsenie Boca

Este creștinul un om bucuros?




Părintele Arsenie Boca spunea că un creștin trist este precum o mașină care merge cu farurile stinse prin întuneric. De ce oare spunea părintele așa ceva? Se poate oare să fim bucuroși tot timpul? Este oare bucuria o stare ce trebuie să caracterizeze creștinul din zilele noastre?

Voi pleca prin a vă mărturisi o experiență personală: În timpul adolescenței și al studenției, eram o persoană destul de închisă în mine, cu multe răni sufletești, care mă făceau să fiu permanent neîncrezător în propriile puteri și poate că mai ales preocupat de situația mea interioară, sufletească. Îmi vedeam lipsurile, doream mai mult, dar nu puteam face nimic spre a-mi implini visurile... iar mai presus de toate, eram trist.

Dorința cea mai mare era însă aceea de a-i sluji lui Dumnezeu, însă vedeam împlinirea acelei dorințe, din ce în ce mai depărtată, motiv pentru care iarăși mă descurajam.

După îndelungi așteptări, am fost hirotonit preot și am început misiunea, în parohia încredințată. Ca preot însă, te confrunți tot timpul cu cazuri în care este nevoie de ajutorul tău, chiar dacă se rezumă numai la o vorbă bună sau un cuvânt de îmbărbătare.

Ceea ce m-a uimit însă cel mai mult, a fost faptul că începând să mă ocup cu problemele altora, am uitat de ale mele. Am uitat că înainte eram trist, îngândurat, lipsit de viață. A trebuit să dau altora ceea ce eu nu aveam, însă, ceea ce îi prisosea lui Dumnezeu. Prin puterea Lui creștinii se foloseau sufletește, iar eu mă umpleam cu "viață".

De ce v-am spus acest lucru? Pentru că cea mai bună soluție pentru a scăpa de problemele personale, de tristețea care ne înconjoară, de atâtea și atâtea neputințe ale noastre sau ale celorlalți, este să dăm - ceea ce nu avem (la inceput), dar Dumnezeu are. În timp, vom vedea cum ajutând pe alții, ne ajutăm pe noi înșine. Mângâind pe alții, ne mângâie Dumnezeu pe noi.

Pare greu de crezut?

Omul este făcut pentru iubire și comuniune, iar păcatul, egoismul personal, ne închide în noi. Devenim imuni la problemele celorlalți, iar tristețea ne apasă. Dar este imposibil să fii trist sau îngândurat atunci când ajuți pe cineva, când arăți dragoste, iubire, compasiune unei persoane. Nu ai de unde să dai? Încearcă numai, căci ceea ce faci, faci în numele lui Dumnezeu, iar El va plini neputința ta, vindecându-te și pe tine însuți.

Sursa bucuriei este la Dumnezeu, iar atunci când noi înșine apelăm la El pentru semenii noștri, ne vom afla noi înșine schimbați.

Incercați și veți vedea....

(Pr. Alexandru Nicodim)

Im memoriam Parintelui Arsenie Boca !

DRAGII MEI ! ASTAZI SE IMPLINESC 23 DE ANI DE LA MOARTEA PARINTELUI ARSENIE BOCA !!! La mormantul lui, ARSENIE BOCA. Parintele a lasat cu limba de moarte ca nimeni sa nu se atinga de osemintele lui “pana la a doua venire a lui Hristos” Sf antul Ardealului, Soarele si Luna ortodoxiei romanesti, s-a stins la 28 noiembrie 1989 in chilia sa de la metocul manastirii Prislop (asezamant din orasul Sinaia). Oficial, decesul Parintelui a survenit in urma unor probleme de sanatate, dar cauzele mortii sale sunt inca invaluite in mis ter. Se spune ca Parintele ar fi fost chemat de Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-ar fi spus acestuia: “Vezi ce faci, ca nu este bine, da-le mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine”. Dupa ce a iesit de acolo, l-a urmarit Securitatea si la iesirea din Bucuresti au fost somati sa se opreasca. Soferul nu voia, dar Parintele i-a spus: “Opreste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu ramane nimic in urma”. Si atunci soferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din masina, l-au mutat intr-o alta, ulterior fiind predat fara suflare maicutelor la Sinaia, conform marturiilor aparute dupa caderea comunismului. Cum a decurs maltratarea parintelui nu se stie exact, dar cu siguranta a fost supus unor torturi ingrozitoare, spune Dan Lucinescu in cartea sa “Parintele Arsenie Boca, un sfant al zilelor noastre”. “Degetele mainilor i-au fost distruse. Aratatorul de la mana dreapta a fost singurul scos din patrafir, in sicriul Parintelui, pentru a fi sarutat. In mod normal, mai ales in cazul unui duhovnic atat de iubit de credinciosii lui, se scoate intreaga mana. Pe figura Parintelui, al carui corp era asezat in sicriu, la Manastirea Prislop unde a fost ingropat, se vedeau pe pometii obrazului arsuri circulare, in diametru de cca doi cm, iar pielea fetei avea urmele unor traumatisme” (sursa citata). Inmormantarea a avut loc pe 4 decembrie 1989. Parintele era imbracat in haine preotesti, vesminte pe care nu le mai purtase din 1959, cand i s-au inscenat niste nereguli financiare pentru a fi scos din monahism si indepartat de la altar. Ucenicul sau, Presfintitul Daniil Stoenescu, acum episcop in Varsetul Voivodinei (Serbia), isi aminteste ca la ultima lor intalnire de la Prislop, din decembrie 1988, Parintele a plans si a profetit: „Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum începe timpul mucenicilor”. Dar Parintele continua sa ne vorbeasca prin profetiile si predicile scrise pe zidurile bisericutei Sfantul Nicolae de la Draganescu. Tot acolo se afla si profetirea mortii domniei sale, atat de subtil (si totusi atat de limpede) formulata prin zugravirea mortii martirice a Sfantului Stefan cel Nou, praznuit tot la 28 noiembrie si al carui destin semana izbitor cu cel al lui Arsenie Boca. Lacrimi si sfinti la Manastirea Prislop Fotografie: DRAGII MEI ! ASTAZI SE IMPLINESC 23 DE ANI DE LA MOARTEA PARINTELUI ARSENIE BOCA !!! La mormantul lui, ARSENIE BOCA. Parintele a lasat cu limba de moarte ca nimeni sa nu se atinga de osemintele lui “pana la a doua venire a lui Hristos” Sfantul Ardealului, Soarele si Luna ortodoxiei romanesti, s-a stins la 28 noiembrie 1989 in chilia sa de la metocul manastirii Prislop (asezamant din orasul Sinaia). Oficial, decesul Parintelui a survenit in urma unor probleme de sanatate, dar cauzele mortii sale sunt inca invaluite in mis ter. Se spune ca Parintele ar fi fost chemat de Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-ar fi spus acestuia: “Vezi ce faci, ca nu este bine, da-le mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine”. Dupa ce a iesit de acolo, l-a urmarit Securitatea si la iesirea din Bucuresti au fost somati sa se opreasca. Soferul nu voia, dar Parintele i-a spus: “Opreste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu ramane nimic in urma”. Si atunci soferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din masina, l-au mutat intr-o alta, ulterior fiind predat fara suflare maicutelor la Sinaia, conform marturiilor aparute dupa caderea comunismului. Cum a decurs maltratarea parintelui nu se stie exact, dar cu siguranta a fost supus unor torturi ingrozitoare, spune Dan Lucinescu in cartea sa “Parintele Arsenie Boca, un sfant al zilelor noastre”. “Degetele mainilor i-au fost distruse. Aratatorul de la mana dreapta a fost singurul scos din patrafir, in sicriul Parintelui, pentru a fi sarutat. In mod normal, mai ales in cazul unui duhovnic atat de iubit de credinciosii lui, se scoate intreaga mana. Pe figura Parintelui, al carui corp era asezat in sicriu, la Manastirea Prislop unde a fost ingropat, se vedeau pe pometii obrazului arsuri circulare, in diametru de cca doi cm, iar pielea fetei avea urmele unor traumatisme” (sursa citata). Inmormantarea a avut loc pe 4 decembrie 1989. Parintele era imbracat in haine preotesti, vesminte pe care nu le mai purtase din 1959, cand i s-au inscenat niste nereguli financiare pentru a fi scos din monahism si indepartat de la altar. Ucenicul sau, Presfintitul Daniil Stoenescu, acum episcop in Varsetul Voivodinei (Serbia), isi aminteste ca la ultima lor intalnire de la Prislop, din decembrie 1988, Parintele a plans si a profetit: „Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum începe timpul mucenicilor”. Dar Parintele continua sa ne vorbeasca prin profetiile si predicile scrise pe zidurile bisericutei Sfantul Nicolae de la Draganescu. Tot acolo se afla si profetirea mortii domniei sale, atat de subtil (si totusi atat de limpede) formulata prin zugravirea mortii martirice a Sfantului Stefan cel Nou, praznuit tot la 28 noiembrie si al carui destin semana izbitor cu cel al lui Arsenie Boca. Lacrimi si sfinti la Manastirea Prislop Lacrimi si sfinti la Manastirea Prislop Fotografie: DRAGII MEI ! ASTAZI SE IMPLINESC 23 DE ANI DE LA MOARTEA PARINTELUI ARSENIE BOCA !!! La mormantul lui, ARSENIE BOCA. Parintele a lasat cu limba de moarte ca nimeni sa nu se atinga de osemintele lui “pana la a doua venire a lui Hristos” Sfantul Ardealului, Soarele si Luna ortodoxiei romanesti, s-a stins la 28 noiembrie 1989 in chilia sa de la metocul manastirii Prislop (asezamant din orasul Sinaia). Oficial, decesul Parintelui a survenit in urma unor probleme de sanatate, dar cauzele mortii sale sunt inca invaluite in mis ter. Se spune ca Parintele ar fi fost chemat de Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-ar fi spus acestuia: “Vezi ce faci, ca nu este bine, da-le mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine”. Dupa ce a iesit de acolo, l-a urmarit Securitatea si la iesirea din Bucuresti au fost somati sa se opreasca. Soferul nu voia, dar Parintele i-a spus: “Opreste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu ramane nimic in urma”. Si atunci soferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din masina, l-au mutat intr-o alta, ulterior fiind predat fara suflare maicutelor la Sinaia, conform marturiilor aparute dupa caderea comunismului. Cum a decurs maltratarea parintelui nu se stie exact, dar cu siguranta a fost supus unor torturi ingrozitoare, spune Dan Lucinescu in cartea sa “Parintele Arsenie Boca, un sfant al zilelor noastre”. “Degetele mainilor i-au fost distruse. Aratatorul de la mana dreapta a fost singurul scos din patrafir, in sicriul Parintelui, pentru a fi sarutat. In mod normal, mai ales in cazul unui duhovnic atat de iubit de credinciosii lui, se scoate intreaga mana. Pe figura Parintelui, al carui corp era asezat in sicriu, la Manastirea Prislop unde a fost ingropat, se vedeau pe pometii obrazului arsuri circulare, in diametru de cca doi cm, iar pielea fetei avea urmele unor traumatisme” (sursa citata). Inmormantarea a avut loc pe 4 decembrie 1989. Parintele era imbracat in haine preotesti, vesminte pe care nu le mai purtase din 1959, cand i s-au inscenat niste nereguli financiare pentru a fi scos din monahism si indepartat de la altar. Ucenicul sau, Presfintitul Daniil Stoenescu, acum episcop in Varsetul Voivodinei (Serbia), isi aminteste ca la ultima lor intalnire de la Prislop, din decembrie 1988, Parintele a plans si a profetit: „Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum începe timpul mucenicilor”. Dar Parintele continua sa ne vorbeasca prin profetiile si predicile scrise pe zidurile bisericutei Sfantul Nicolae de la Draganescu. Tot acolo se afla si profetirea mortii domniei sale, atat de subtil (si totusi atat de limpede) formulata prin zugravirea mortii martirice a Sfantului Stefan cel Nou, praznuit tot la 28 noiembrie si al carui destin semana izbitor cu cel al lui Arsenie Boca. Lacrimi si sfinti la Manastirea Prislop