A venit şcoala

Marius Tucă

Şi eu încă mă mai ţin ca în prima zi de mâna mamei
Când geamurile şcolii erau topite de lumina toamnei
Iar eu eram subţire ca un fum purtat de vânt
Când lumea toată încăpea în ghiozdanul prins în spate
Şi în mintea mea zâmbetul mamei era singurul meu gând.

A venit şcoala
Iar eu încă mai simt sufletul mamei cum respiră în mine
Cum inima mea bate tare în pieptul ei
De parcă m-ar fi născut acolo, în curtea şcolii
A doua oară, cu toţi copiii şi învăţătorii de faţă
Tocmai când clopoţelul anunţa intrarea la clasă.

A venit şcoala
Şi eu încă mai sunt în prima ei zi
Uitându-mă prin toţi şi prin toate
Uitându-mă la mama ca la o icoană
Pictată pe peretele şcolii
Veghindu-mi timiditatea şi fragilitatea de fetiţă într-un băiat.

A venit şcoala
Şi în fiecare an mă întorc în curtea ei
Să mă văd tremurând în zborul păsărilor călătoare
Când aş fi vrut să mă întorc în burta mamei
De teamă că lumea se termina la capătul străzii
Şi câmpia, duzii, viile, nucii nu se mai întorc niciodată.

A venit şcoala
Şi eu încă mă mai ţin ca în prima zi de mâna mamei
Când geamurile şcolii erau topite de lumina toamnei
Şi inimile copiilor erau ascunse în penar
Temătoare că stau la un loc cu vârful peniţei
Şi va trebui să scrie pe ele prima zi de şcoală
Aşa cum s-a şi întâmplat de fapt.

Marius Tucă

Ce mai faci prin septembrie?

mai faci prin septembrie? Desenezi conturul mării pe frunze, pe ferestre, pe cer, pe vene? Şi asculţi valurile în căuşul palmei? Ce mai faci prin septembrie? Eşti prinsă în pânza de păianjen a răsăritului, a asfinţitului ,a dorului de timp de vamă ? Ce mai faci prin septembrie?Îţi muţi inima într-o frunză rară cu gândul la iubirea de-astă vară? Mă mai adori, o să mai doară? Ce mai faci prin septembrie? Prinzi clipa în chihlimbar?Te aştept, orele 20.00, secolul XXI ,cu sufletul într-un ram. Ce mai faci prin septembrie? " 

Marius Tucă

Gala FOLK YOU! FLORIAN PITTIȘ București va avea loc în Piața George Enescu, în zilele de vineri, 4 septembrie 2015 și sâmbătă, 5 septembrie 2015. Intrarea este liberă.

MariusTuca.ro a adăugat 3 fotografii noi.

Programul Galei FOLK YOU! FLORIAN PITTIȘ București 2015

Vineri, 4 septembrie, începând cu ora 17
■ Folk Frate
■ Cosmin Vaman, Alexandra Andrei & Trupa Spam
■ Dinu Olărașu
■ Alina Manole
■ Antract
■ Nicu Alifantis & Zan
■ Iris

Sâmbătă, 5 septembrie, începând cu ora 17
■ Teodora Buciu
■ Hara
■ Andrei Păunescu, Totuși și Maria Maria
■ Taxi
■ Pasărea Rock
■ Kempes

"Mă tem că je t'aime" - în emisiunea Nocturne, la TVR1

"Mă tem că je t'aime" - în emisiunea Nocturne, la TVR1
Posted by MariusTuca.ro on 2 Aprilie 2013

A apărut cartea de poezie "Un tren numit dorință".

Ea poate fi comandată accesând următorul link:
http://www.editura-art.ro/carte/un-tren-numit-dorinta

____________________

Fotografie: Ion Paciu
Copertă: Mona Petre

Îmbrațișarea de la Vama Veche

Marius Tucă

I-am găsit pe plajă.
Îmbrățișați,
într-un sac de dormit desfăcut. 
Niciunul din ei n-avea mai mult de 20 de ani.
Amândoi subțiri, ea îmbrăcată într-o pereche de blugi,
un tricou cu mânecă lungă, cu pantofi sport, ciorapi roșii flaușați,
el îmbrăcat doar într-un șort și tricou.
Probabil că toată noaptea dormiseră acolo,
poate doar răsăritul să-i fi trezit,
pentru ca apoi să se scufunde iar
într-o îmbrățișare adâncă.
Nu erau deranjați de oamenii care ajunseseră la acea oră pe plajă.
De fapt, nici nu-i vedeau.
Epava de la Vama Veche, aflată aproape de țărm,
era singurul martor al unei nopți
de care încă nu puteau să se despartă.
S-au ridicat ușor în picioare și, încet-încet,
îmbrățișările tandre de mai devreme s-au transformat dintr-o dată
în îmbrățișări lungi, aproape sălbatice.
Mă uitam la ei și parcă nu mai aveau greutate.
Se îmbrățișau de li se topeau oasele,
cu ochii închiși,
unul peste umărul celuilalt.
Când și când se sărutau,
pentru a putea să-și ducă mai departe îmbrățișarea.
Care se transforma acum,
după ce toată noaptea fusese o îmbrățișare a fericirii, a extazului,
într-una plină de suferință.
Era o îmbrățișare nepământeană,
care făcea ca timpul să stea pe loc,
iar Vama Veche să se scufunde sub greutatea ei.
Privindu-i, îmi plăcea să cred
că în noaptea care trecuse peste trupurile lor,
nu gustaseră plăcerea dragostei.
Doar o adulmecaseră până la nebunie,
până când hainele, așa îmbrăcate,
nu mai putuseră să-i oprească
să simtă împlinirea.
Nu se iubiseră goi,
de teamă că nu vor putea duce această povară
prea mare pentru sufletul lor.
Mai bine să trăiască regretul decât povara.
Povara care se duce mai mult cu sufletul decât cu mintea.
Continuau să se îmbrățișeze straniu,
aproape nemișcați.
Forfota din jur îi făcea și mai mult rupți de realitatea murdară,
o realitate pe care ei o abandonaseră demult.
Mi-aș fi dorit atât de tare ca îmbrățișarea lor
să nu se mai termine,
să se eternizeze
ca un model de iubire a despărțirii,
de despărțire a iubirii.
Imaginea lor avea ceva de prima și ultima noapte de dragoste.
Viața le dăruise această stare supremă,
și ei o mușcaseră până la sânge.
Deja începuse să-i doară,
ar fi plecat pe mare,
ar fi plecat oriunde,
ar fi plecat nicăieri,
măcar până le va fi trecut imensa durere din piept.
Și avuseseră nevoie doar de o bucățică de țărm,
de o epavă, de Vama Veche
pentru a trăi o poveste
care să le sfâșie sufletele de bucurie
și de durere, totodată.
Începuseră să mă doară ochii, privindu-i.
M-am uitat o clipă spre mare
și, când mi-am întors privirea spre ei,
plecaseră.
De-acum se amestecau în mulțime,
trăindu-și unul fără celălalt durerea, suferința.
Deveniseră pământeni…

Femeile

Marius Tuca 

Mămoase. Copilăroase.
Răsfăţate. Victimizate.
Pregătite (de orice).
Orgolioase (până la Dumnezeu).
Sensibile (şi înapoi).
Cicălitoare (zi şi noapte).
Spirituale.
Bârfitoare (mai tot timpul).
Discrete (numai când au interesul).
Serioase. Graţioase!
Slabe (cu dietă).
Rubensiene (fără dietă).
Feminine.
Maliţioase (zi şi noapte).
Sufletiste (ziua).
Gânditoare (noaptea).
Profunde (de sărbători).
Veninoase (arareori).
Pline de compasiune.
Cu simţul umorului.
Cinice (niciodată prea mult).
Sarcastice (după nuntă).
Grijulii (după botez).
Resemnate (după al doilea divorţ).
Împlinite (după primul sau al doilea copil).
Distruse (după primul avort).
Renăscute (după prima zi de şcoală a copilului).
Mature (la datorie).
Luminate (după primul nepot).
Sfârşite (după o despărţire).
Mâncăcioase (de la un ruj).
Copilăroase (de la un zâmbet).
Timide (de la o privire).
Roşii în obrăjori (de la un gând ascuns).
Perverse (de la te miri ce).
Senzuale (de la un sărut).
Acre (din nimic).
Şarmante (de la cercei).
Răpitoare (e de la ei sau de la ea).
Fericite (din mai nimic).
Misterioase (din copilărie).
Mistuite (din dragoste).
Mironosiţe (din rochiţe sau fustiţe).
Măgulite (din auzite).
Nepăsătoare (după moft).
Martire (din fire).
Dulci (cu suflet din vată de zahăr ars).
Războinice (în filme).
Diafane (Primăvara şi Toamna).
Translucide (tot pe atunci).
Răzvrătite (de câte ori au chef).
Transparente (de la suferinţă).
Opace (de la indiferenţă).
Uşoare (de la bijuterii).
Grele (de la ele).
Subţiri (de la carte).
Avute (de la parte).
Sofisticate (din toate câte puţin).
Alambicate (din curiozitate).
Complexate (din nedreptate).
Neîmpăcate (din păcate).
Puternice (din credinţă).
Senine (de la ochi).
Fragile (de la glezne).
Vulnerabile (de la sâni).
Şoptite (de la buze).
Supuse (de la genunchi).
Plutitoare (de la păr).
Sălbatice (de la natură).
Fabuloase (pline de dor şi dorinţă).
Icoane (pentru copiii lor).
Femeile (ca un joc de cuvinte şi de viaţă).
Femeile...

Marius Tucă: De la eu la tu 

13 Iun 2014 - 21:32

De la eu la tu
niciodată nu
De la eu la tu
întotdeauna va
De la eu la tu
dintotdeauna fi
De la eu la tu
întotdeauna rost
De la eu la tu
niciodată fost
De la eu la tu
întotdeauna noi
De la eu la tu
niciodată goi
De la eu la tu
dintotdeauna dor
De la eu la tu
niciodată nor
De la eu la tu
întotdeauna da
De la eu la tu
niciodată ba
De la eu la tu
dintotdeauna zi
De la eu la tu
niciodată gri
De la eu la tu
întodeauna doi
De la eu la tu
dintotdeauna a
De la eu la tu
niciodată za
De la eu la tu
întotdeauna va
De la eu la tu
niciodată nu
De la eu la tu
De la tu la eu
Eu de la tu
Tu de la eu
Eu de tu
Tu de eu
Eu tu
Tu eu
Eu
Tu.
_____________

■ "De la eu la tu" face parte din cartea de poezie "Pe tine te" - carte de Buna Vestire
SURSA
 http://jurnalul.ro/special-jurnalul/marius-tuca-de-la-eu-la-tu-670488.html

Ană, ninge tot oraşul

E iarnă şi pe afară ninge tot,
Ninge tot oraşul
Ninge toate păsările,
Prin fereastra deschisă
Pătrunde cerul şi intră în casă
Ninge şi cearceafurile de mătasă,
Şi ard şi ninge,
Lumina se ascunde de noi,
Miroase a zăpadă şi amor
Scaunele, masa, uşa tac
Se aude cum ninge doar,
Nu mai avem timp, greutate
Şi ninge peste noi cu noapte
Fulgii de nea şi întunericul tac
Ninge şi miroase a covrigi cu mac
Miroase a tu şi a alb
Miroase a eu şi a dalb,
Colorăm florile de gheaţă
Din fereastră
Cu respiraţia ta, cu a mea,
Cu a noastră
E iarnă şi pe afară ninge tot,
Ninge tot oraşul.

Marius Tucă
_____________
■ "Ană, ninge tot oraşul" face parte din volumul "Am să te iubesc până la sfârşitul lumii" - carte de poezie.

A-nceput sa ninga- versuri si interpretare Felicia Feldiorean

Asculta mai multe audio traditionala

Iubirea mea prin sms

Pentru tine am inventat poemul din sms
Softurile au devenit mai bune
Ca să-ţi înţeleagă tandreţea,
Am complotat cu diacrticele
Ca să-ţi satisfac toate capriciile,
Am căutat prin dicţionarul inimii
Toate cuvintele scurte
Ce vor putea să-ţi descrie frumuseţea
Şi, mai ales, am înţeles
Că fără sângele meu
Sms-urile trimise ţie nu vor putea
Să ajungă niciodată
La culoarea ochilor tăi.

Nu mai are loc nimic în mesagerie
Acolo eşti numai tu
După cum tot tu eşti singura opţiune,
Sufletul meu e prins în setările viselor tale,
Expediez doar spre numărul tău
Galeria mea e plină de tu
Singura ei fiinţă sălbătică,
La mesaje memorate e dorul meu de tine,
Iubirea mea prin sms,
Dragostea mea ca un text nou
Activează-ţi mms-ul, WhatsApp-ul, altfel vom părea
Doi îndrăgostiţi demodaţi.

Marius Tucă

Era prin dragostea noastră

Marius Tucă

Era prin dragostea noastră
Când pereţii erau atât de subţiri
Că îţi auzeam inima bătând prin ei,
Aveam doar ferestre şi libertate
Şi ne aveam pe noi, pe nemâncate,
Lumea ne făcea loc să trecem prin ea
Fără să-i pese că timpul stătea pe loc.

Era prin dragostea noastră
Când doar amorul ne ţinea în picioare
Fără să ne prăbuşim la primul răsărit
Iar tu mă străbăteai cu salopeta verde
Având mereu mâinile-n buzunare,
Cine ne ţinea, cine ne iubea?
În afară de tot ce era această dragoste mare?

Era prin dragostea noastră
Când exista doar drumul de la unul la altul
Şi troleibuze, şi tramvaie, şi ploi,
Cum stătea ascuns patul în tine şi-n mine
Peste tot pe unde voiam amândoi,
Ce fraged era totul şi ce bun
Când sufletele noastre respirau parfum.

Era prin dragostea noastră
Când ne hrăneam cu lumina de la prânz
Şi viaţa semăna atât de mult cu coama unui mânz
Scuturându-se de absolut tot ce era în plus
Transparentă, translucidă, fără zăbală
Muşca din noi până la os, fără teamă
Când eram pierduţi între lumi şi sublim.

Era prin dragostea noastră
Când veneai de la şcoală cu lecţii la geografie
Iar eu îţi predam ce făceam noi doi, poezie
Şi te scoteam la tablă şi la cer
Îmi împărtăşeai stele mici, galaxii, casiopei
Când eu îmi notam pe genunchii tăi idei
Despre cum e aşa de aşa, despre cum e atât de atât.

Eram prin dragostea noastră
Ca două flori subţiri într-o glastră.

Marius Tucă
_____________

■ "Era prin dragostea noastră" face parte din volumul "Am să te iubesc până la sfârşitul lumii" - carte de poezie.

Ană, ninge tot oraşul

E iarnă şi pe afară ninge tot,
Ninge tot oraşul
Ninge toate păsările,
Prin fereastra deschisă
Pătrunde cerul şi intră în casă
Ninge şi cearceafurile de mătasă,
Şi ard şi ninge,
Lumina se ascunde de noi,
Miroase a zăpadă şi amor
Scaunele, masa, uşa tac
Se aude cum ninge doar,
Nu mai avem timp, greutate
Şi ninge peste noi cu noapte
Fulgii de nea şi întunericul tac
Ninge şi miroase a covrigi cu mac
Miroase a tu şi a alb
Miroase a eu şi a dalb,
Colorăm florile de gheaţă
Din fereastră
Cu respiraţia ta, cu a mea,
Cu a noastră
E iarnă şi pe afară ninge tot,
Ninge tot oraşul.

Marius Tucă

Niciodată să nu spui o dată Marius Tucă

Atât de fragil, timid şi tandru eram,
Mă pierdeam cu totul subţire,

Numai cu gândul dacă îndrăzneam
Să mă uit în ochii ei calzi şi necopţi
M-aş fi destrămat ca de la o pală de vânt
Şi-atunci, plăpând, cu sufletul tremurând
Îmi luam inima-n dinţi şi din nimic îi ceream,
Totul, deodată, o dată, o singură dată.

Obrazul ei alb, atât de alb, alb de alb
Puf de păpădie prins în flori de gheaţă
Ca la un semn devenea trandafiriu
Iar sângele meu albastru îngheţa
Albastru erotic, albastru de îngheţ,
Dorinţele se ascundeau ruşinate prin pori,
Iar chipul ei, ca o icoană cu capu-n nori
Căpăta albastrul de la Voroneţ.

Niciodată să nu spui o dată
Când ele aşteaptă de o sută de ori,
Niciodată să nu spui o dată
Când ele visează în mii de culori,
Niciodată să nu spui o dată
Când ele mimează de atâtea ori,
Niciodată să nu spui o dată
Când ele vor deseori,
Niciodată să nu spui o dată
Când ele se pierd arareori.

Bărbatul din mine era atât de departe
Pierdut prin câmpiile întinse ale copilăriei,
Curajul nebun se făcuse mic şi-mi tremura în piept
Uitasem dintr-odată toate rosturile vieţii, pe nedrept
Şi, mai ales, uitasem cine sunt şi de ce,
Cerusem cuminte o dată, ca niciodată
Amor, iubire, dragoste fără recurs,
Fără să ştiu că-mi semnasem sentinţa la nu.

Şi nu mai aveam aripi, şi nu mai aveam dor
Se terminase pământul, cerul se prăbuşise
Nu mai aveam aer, nu mai aveam greutate
Aş fi vrut să mă mai nasc încă o dată
Să uit pentru totdeauna amorul de o dată,
Se terminaseră toate drumurile care nu duceau nicăieri
Mă căutam între milă, durere şi silă
Ca un copil din flori cu mamă şi tată de prăsilă.

Niciodată să nu spui o dată
Când florile de câmp se risipesc prin curcubee,
Niciodată să nu spui o dată
Când florile de gheaţă se topesc în geam,
Niciodată să nu spui o dată,
Când florile de nu-mă-uita sunt prinse-n ierbar,
Niciodată să nu spui o dată
Când florile de tei se scutură pe ram,
Niciodată să nu spui o dată
Când niciodată eu n-am s-o am.

Marius Tucă
____________

■ "Niciodată să nu spui o dată" face parte din volumul "Am să te iubesc până la sfârşitul lumii" - carte de poezie.

Marius Tucă, carte de poezie. Lansarea sâmbătă, 12 octombrie

06 Oct 2013 - 23:03

Eu sunt poezie şi mă transform în carte. Tot de poezie.
Vă aştept sâmbătă, 12 octombrie 2013, ora 18.00, la teatrul Bulandra Sala Toma Caragiu (Grădina Icoanei). Intrarea este liberă.
Veniţi, da?
Marius Tucă

Marius Tucă: Îţi simt fragilitatea prin tot oraşul

 Îţi simt fragilitatea prin tot oraşul
Până şi-n ochii cerşetorilor o văd,
Ea colindă vitrinele, se afişează fără preţ,
Ce părere ai tu, Dragoste
Despre această frumoasă dezertare
A frumuseţii tale neauzite şi nevăzute,
Cum crezi că aş putea să mă împotrivesc ei?

Îţi simt fragilitatea prin tot oraşul
În răcoarea fântânilor arteziene,
Strecurându-se în adierile după-amiezelor
Răvăşind sufletele ce îţi ies în cale,
Dragoste, de ce ne înfiori
Fără să ne spui de unde vine această emoţie,
Îţi e teamă că am să dezvălui vinovatul?

Îţi simt fragilitatea prin tot oraşul,
Prin aripile vrăbiilor îmbăindu-se-n ţărână,
Zborul lor se reazemă pe ce-ul tău inefabil,
Dragoste, lasă-ne să-ţi desluşim
Rădăcinile acestui abandon al frumosului,
Nu ne ispiti la nesfârşit cu această graniţă
A echilibrului fin dintre a fi şi a nu fi.

Îţi simt fragilitatea prin tot oraşul
În somnul dulce de la prânz al copiilor
Cu visele lor cu feţi-frumoşi şi zei,
Ea este cea care le înalţă zmeele,
Cine eşti tu, Dragoste
A cui eşti de fapt, ce cauţi?
Cine te-a trimis să ne tulburi mersul lucrurilor?
_____________________________

Facebook: www.facebook.com/mariustuca.ro

Sursa:

http://jurnalul.ro

Zăpadă cu mere roșii

MariusTuca

 

Șoseaua se frânge,
culorile toamnei, pădurile roșii și galbene
se pierd dintr-o dată,
de parcă cineva s-a grăbit
și a schimbat greșit decorurile.
Toamna la munte a avut parte
de sărutul rece și alb al iernii,
un sărut venit pe nepregătite,
neașteptat, fără preludiu,
un sărut care a sfâșiat toate culorile ruginii,
acoperindu-le cu zăpadă.
Ca într-un tablou de toamnă la munte,
cu multe culori înconjurând verdele,
lăsat la îndemâna copiilor care au înmuiat pensula doar în alb,
jucându-se peste tot ce pictorul colorase până atunci.

Vineri dimineață m-am trezit într-un alt basm,
cu brazi încărcați de zăpadă,
cu copaci plini de frunze,
aplecându-se până la pământ sub greutatea zăpezii,
rupându-se chiar,
obișnuiți să primească iarna goi,
nu ca acum,
prea fragili pentru câtă zăpadă puteau să țină frunzele.

Îi trădase toamna și, odată cu ea, frunzele,
care însemnau de astă dată,
un fel de sinucidere colectivă.
În egoismul lor,
frunzele n-ar fi vrut să plece singure,
ar fi vrut să ia cu ele și copacii,
ca într-o răzvrătire în sânul naturii,
în care sensul existenței își pierdea rostul.
În tabloul acesta de iarnă,
dacă ai fi șters cu mâna albul orbitor,
ai fi descoperit dedesubt jarul toamnei,
zbătându-se și agonizând,
țipând dureros în culori nemaivăzute și nemaiauzite.

Pe un drum de țară care taie curțile oamenilor,
a nins mai devreme decât de obicei.
De câte ori voi trece pe acest drum de țară,
se va răsuci în mine și mă va sfâșia
ca acum
imaginea merelor roșii
strălucind deasupra mantiei de zăpadă,
de parcă ar fi fost niște globuri din copilărie
agățate în pomul de iarnă…

Îmi potrivesc ceasul după tine

Marius Tucă

 Te rog să-ţi faci timp pentru mine,
Ai putea să începi cu o secundă în fiecare zi,
O secundă în care să taci şi tu, să tac şi eu,
O secundă în care să mă priveşti tu, să te privesc şi eu,
O secundă în care să respiri şi tu, să respir şi eu,
O secundă în care să uiţi tu, să uit şi eu,
Pentru că eu îmi potrivesc ceasul după tine.

Te rog să-ţi faci timp pentru mine,
Poţi continua cu două secunde,
O secundă în care să taci tu şi o secundă să tac eu,
O secundă în care să mă priveşti tu şi o secundă în care să te privesc eu,
O secundă în care să respiri tu şi o secundă în care să respir eu
O secundă în care să uiţi tu şi o secundă în care să uit eu,
Pentru că eu îmi potrivesc ceasul după tine.

Te rog să-ţi faci timp pentru mine,
Să-ţi dai ceasul cu o secundă înapoi,
Ca mecanismele trupurilor noastre să se întâlnească la fix,
Nici cu o secundă mai devreme, nici cu una mai târziu
Într-o armonie perfectă a sutimilor de secundă şi orgasm
A miimilor de secundă risipindu-se în fiecare picătură de sânge
Pentru că eu îmi potrivesc ceasul după tine.

Şi-n definitiv nu cred că trebuie să-ţi faci timp pentru mine
Când există atâta alchimie între noi, până la chimie,
Ce mai contează o secundă în care să taci şi tu, să tac şi eu,
O secundă în care să respiri tu şi o secundă în care să respir şi eu
Dacă pe acelaşi cadran al lumii şi al timpului,
Istoria bing-bangului va consemna în cartea sa,
Avem acelaşi puls şi aceeaşi oră
Ca două secunde într-o secundă,
Ca două ceasuri într-un ceas,
Pentru că eu îmi potrivesc viaţa după tine.

Eu sunt poezie
Când tu te porţi în ie,
Eu sunt poezie
Când tu eşti reverie.
 Marius Tucă

Marius Tucă: Şterge-mă din telefonul tău

27 Aug 2013 - 17:55

Şterge-mă din telefonul tău,
Acolo unde eram pune o liniuţă
Sau poate un semn de întrebare
Pentru toate întrebările la care
Nu ţi-am răspuns sau n-am vrut
Sau mai bine pune un punct
Un punct şi de la capăt cu altul,
Şterge-mă din telefonul tău,
Iar dacă printr-o întâmplare
Te-aş suna, pune-l să tacă
Să tacă frumos, deplin şi îndelung
Să nici nu ştii că te-am sunat
Aşa am să devin un apel ratat
Fără sunet, fără melodie,
Şterge-mă din telefonul tău
Şi aşa nu mai sunt demult acolo
Rămăsesem un număr şi atât
S-a dus vremea, a trecut
Când odată cu numele meu
Ţi se aprindea sufletul
Şi aveai lumea la picioare,
Şterge-mă din telefonul tău
Nu pentru azi, pentru totdeauna
N-am ce să mai caut pe-acolo
Ca un număr rătăcit şi rătăcitor
Un număr al tuturor şi al nimănui
De parcă nu ţi-aş fi spus
Că eu sunt numărul tău,
Şterge-mă din telefonul tău,
Lasă un loc liber, fără nimic
Ca un spaţiu gol, necompletat
Şi atunci când îţi va fi greu
Selectează-l şi apasă pe el
O să sune într-una, la nesfârşit,
Numărul tău l-am divertat
Spre o planetă pustie, ca şi sufletul tău.

Am să te iubesc prin sms

11 iunie

MariusTuca.ro

Am să te iubesc prin sms
Departe de ochii lumii
Şi de reţelele de socializare,
Curat şi intens, cu emoticoane
Fără să ne atingem, fără să ne vorbim,
Cu litere mari, de-o şchioapă
Fără semne de întrebare, cu puncte-puncte.

Am să te iubesc prin sms
N-o să ne ştie nici cerul, nici pământul,
Singurii martori vor fi Vodafone
Şi, eventual, serviciile secrete
Dacă dragostea noastră va depăşi graniţele
Şi-n cele din urmă, definitiv şi irevocabil
Va încălca siguranţa naţională.

Am să te iubesc prin sms
Fără să apărem o clipa în lumina reflectoarelor
Cutreierând nepăsători reţelele digitale
Din antenă în antenă, din văzduh în văzduh
Din inimă în inimă, fără mesagerie vocală,
Aşa o să şi intrăm în istoria telefoniei mobile
Iar apoi, concret, în istoria literaturii române.

Am să te iubesc prin sms
Literă cu literă, cuvânt cu cuvânt,
Cu fluturi în stomac, din telefon în telefon
Poate doar operatorii şi fibrele optice
Să le simtă zborul şi aripile,
Vibraţiile lor vor rătăci prin toată lumea
Prin gând, prin suflet şi prin roaming.

Tu ai tăcut cel mai frumos din lume

Marius Tucă

Nu te mai caut demult,
De fapt nu ştiu dacă
Te-am căutat vreodată.
Acum douăzeci şi cinci de ani
Am învăţat de la tine marea
Şi tot atunci, în vara aceea
Am învăţat să tac.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume
Şi eu am ştiut să te ascult.
Te-am ascultat câteva zile şi nopţi,
Am colindat lumea
Unul în ochii celuilalt
Printr-un Costineşti romantic
Tot un răsărit şi un apus.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Acesta era numele tău
Şi aş vrea să mai fie,
Aşa cum am visat de-atâtea ori
Că într-o zi am să fiu pacientul tău
Dacă atunci ai luat la medicină,
Şi ai să-mi taci la capul patului cu acelaşi surâs.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Iar de atunci şi până acum
Au tăcut şi buzele mele
Cu gustul mării, cu gustul tău
Rătăcind împreună prin ţărmuri
Căutându-se, negăsindu-se
Plimbându-ne dintr-un asfinţit în altul.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
De atâtea ori pe umerii mei, pe sufletul meu
Când ne priveam până la pierderea echilibrului
Până la destrămarea orizontului

Până la risipirea tu-ului şi eu-lui
Plimbându-ne prin noapte şi luminând
Unul din ochii celuilalt.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Şi eu am ştiut să te ascult
Iubindu-ne pentru fiecare fir de nisip
Fără să facem dragoste
Dar făcând atât de mult amor
Tandru, fără timp, fără materie
Cu marea la picioare, aproape tăcută şi ea.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Aşa cum ai tăcut şi-n ultima zi
Acolo, pe peron, acum douăzeci şi cinci de ani,
Când nu ne-am lăsat unul altuia
Niciun număr de telefon, nicio adresă, niciun indiciu
Niciun semn, tu din Bucureşti, eu dintr-un oraş al minunilor.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume, Cole
Şi la ultima îmbrăţişare
Când s-a topit pământul sub noi
Iar eu m-am urcat în tren şi de atunci
Nu ne-am mai văzut niciodată.
Şi acum, după douăzeci şi cinci de ani,
Îmi e dor de tine.
Tu ai tăcut cel mai frumos din lume
Şi mai taci şi astăzi în mine.