Femeia – parfumul discret al Creaţiei
Thinkstock
“Iar te-ai cufundat în stele/ Şi în nori şi-n ceruri nalte/ De nu m-ai
uita încalte/ Sufletul vieţii mele”, sună versul eminescian. Creaţie
divină, plămădită din zâmbetele dimineţilor de primăvară, din căldura
leneşă a amiezilor verii şi din apusurile romantice ale serilor de
toamnă, mamă, soră, soţie, prezentă în toate anotimpurile noastre
pământene, ea, femeia, este supremul dar ceresc, fără de care ar fi fost
în zadar Facerea Lumii. Gingaşă, duioasă, calină, dar şi protectoare,
hotărâtă, cu mare putere de sacrificiu, trece prin timp, la braţ cu
eternitatea, lăsând în urmă-i dâra de lumină a vieţii însăşi. Vechii
înţelepţi (bărbaţi, desigur!) spuneau că nu poţi trăi nici cu ea, nici
fără ea, uitând să adauge că numai lângă ea poţi să conjugi cu adevărat,
după bătăile inimii, verbul a trăi, că numai lângă ea simţi forţa
vindicativă din agonia lumii întregi. Nu e cel puţin curios faptul că,
întrebate ce vor să se facă atunci când vor fi mari, fetiţele răspund
aproape invariabil: doctoriţe? Realizaţi câtă dorinţă de vindecare a
maladiilor trupeşti, sufleteşti şi ale spiritului e sădită în răspunsul
lor inocent? La ceasul Judecăţii de Apoi a omenirii, femeile vor fi
chemate să dea socoteală pentru tot ce e omenesc, nu bărbaţii!
“Iubesc femeia/ De dor nebună...”. Asta e femeia: cântec şoptit la porţile albastre ale infinitului!
De
aceea, numai şi pentru faptul de-a fi femeie şi numai femeie, Jurnalul
Naţional o declară Omul zilei pe EA, FEMEIA, parfumul discret al
creaţiei divine.
Sursa:
http://jurnalul.ro
.jpg)
