.jpg)
Ionela van Rees-Zota (I.v.R.-Z.): Cine este Elena Cesar von Sachse? Ne puteți spune câte ceva pentru cei care nu vă cunosc?
Elena Cesar von Sachse ( E.C.v.S.): Ce aș putea să spun despre mine, ca să mă prezit celor care doresc să mă cunoască. Sunt o femeie optimistă, veselă, om de acțiune. Nu-mi lipsește entuziasmul atunci când sunt provocată într-o acțiune interesantă, am inițiativă, sunt o bună organizatoare, atunci când cineva mi-o cere, și mă implic cu trup și suflet în ceea ce fac. Am o fire practică, realistă pe de o parte, iar pe de altă parte, una romantică, sentimentală, sensibilă. Muncesc cu plăcere, deoarece cel mai mare dușman al meu e plictiseala. Nu-mi place să muncesc de „mântuială“, sau cum se spune „să-mi văd urechea plătită“, ci sunt conștiincioasă, chiar mă simt răspunzătoare pentru ceea ce las în urma mea. Iubesc verdele naturii, florile și în special copacii. Mă fascinează miile de stele de pe cer, din miezul verii. Îmi place soarele, lumina, tot ce-i strălucitor. Desigur muzica, poezia, pictura, romanele clasice, tot ce ține de artă. În aceiași măsură mă atrag romanele polițiste sau istorice, unde existră acțiune, luptă, în care e preamărit curajul, tenacitatea, corectitudinea, un caracter măreț. Nu-mi plac brutalitatea, tristețea, răutatea, minciuna. Mi-e frică de întuneric.
Îmi place să cânt și să dansez...dansul a fost de când mă știu o mare bucurie pentru mine. Am fost și sunt mulțumită de viața mea, chiar și în momentele mai grele, nu mi-am pierdut speranța și nici încrederea în propriile mele puteri. Într-un cuvânt m-am simțit mereu un om mulțumit, iubit, fericit.
I.v.R.-Z.: Sunteți mereu un copil, prin cărțile pe care le scrieți. Cum este să fii mereu în această lume?
E.C.v.S.: Să trăiesc într-o lume de vis, să-mi făuresc vise frumoase, asta face parte din viața mea. De când mă știu am trăit concomitent șiPARALEL
, doua vieți. Cea reală, viața de zi cu zi, și cealaltă a viselor cu care sunt într-un continuu dialog. Îmi vin fel și fel de gânduri și idei. Îmi imaginez fel și fel de întâmplări frumoase. Cred că acest fel de-a fi, a ținut vie fantezia și acel suflet de copil, de care am nevoie spre a scrie basme.
, doua vieți. Cea reală, viața de zi cu zi, și cealaltă a viselor cu care sunt într-un continuu dialog. Îmi vin fel și fel de gânduri și idei. Îmi imaginez fel și fel de întâmplări frumoase. Cred că acest fel de-a fi, a ținut vie fantezia și acel suflet de copil, de care am nevoie spre a scrie basme.
I.v.R.-Z.: De unde vă vine imaginația și fantezia?
E.C.v.S.: Aici aș răspunde cu un citat din povesetea „Inorogul din vis” apărută în acest an la Editura Avalon din Cluj-Napoca, editura doamnei Amalia Lumei:
-„Vrei să zici că povestitorul s-a inspirat din viața oamenilor adevărați? - întrebă nepotul, în continuare cu gândul de-a prelungi discuția cât mai mult.
- Exact!
- Numai că întâmplările din viața oamenilor nu sunt povești pentru copii – adăugă băiețelul, satisfăcut să o pună pe bunica în încurcătură.
- Ai dreptate. Dar ele pot deveni povești în momentul în care autorul se lasă purtat pe aripa fanteziei.
- Și unde-l duce fantezia?
- În imaginație.
- Oaaa…dar asta ce-o mai fi?
- Un fel de vrajă a minții, care-i cuprinde pe neașteptate pe acei oameni care au darul scrisului.“
Așa fac și eu. Îmi vine o idee. Mă proiectez eu însumi într-un personaj. Știu începutul și încerc să aflu sfârșitul, inventând fel și fel de acțiuni și întâmplări palpitante și neașteptate, care să mulțumească și să fie o surpriză pentru cititor. Sinceră să fiu, de multe ori am sentimentul că cineva mi-a dictat tot ce am scris. Acest lucru mi se pare foarte interesant, nu?
I.v.R.-Z.: Ați scris vreodată la cerere?
E.C.v.S.: Nu neapărat la cerere, ci la nemulțumirea fratelui meu, Pecican Ovidiu, și el scriitor, în legătură cu povestea lui „Șugubeață“. Pentru el povestea era reușită, dar prea scurtă. Am complectat-o și se vede cu folos. A fost editată de două edituri.
Dacă cineva mi-ar cere să-i scriu o poveste, aș face-o cu plăcere. Ar fi ca o provocare pentru mine . Îmi trebuie doar câteva elemente de care să țin seama.
I.v.R.-Z.: Ce cărți au apărut și cum sunt primite pe piață?
E.C.v.S.: În 10 ani au apărut destule cărți la diferite edituri.
De exemplu cartea mea de debut ȚARA FERICIRII conținea 14 povești în 408 pagini, a apărut la Editura Desire Cluj-Napoca. Mi-au trebuit 10 ani ca să reușesc să le ilustrez și apoi să le editez.
Câteva dintre poveștile mele au apărut și la Editura Anamarol din București, dar în format de Lux, A4 așa cum am dorit să le văd editate, am apărut la Editura Ecou Transilvan din Cluj- Napocaîntre 2013-2015. Aceste povești sunt: Rotofel, Țara Fericirii, Dragonul Roșu, Gâsca Uriasă, Povești de Iarnă, Poveste de paște.
Din poveștile mai vechii enumerez câteva:
Legendele Nurnbergului, În țara Poveeștilor Străbune, Morcovel și Morcoveață, Drăcușorul Alb și Hannes.
În 2009 povesea lui Șugubeață a apărut într- o antologie îngrijită de Irina Petraș și editată la Casa cărții de știință, în Cluj-Napoca.
Experinețele mele literare nu s-au oprit aici, ci în 2010 au apărut două povestiri în ANTOLOGIA PROZEI SCURTE TRANSILVANE ACTUALE, coordonată de Ovidiu Pecican.
În 2015 mi-au fost editate mai multe cărți la Editura AVALON din Cluj-Napoca editura doamnei Amalia Lumei și anume: Două povești, Grădina bunicului și Inorogul din vis. Apoi carțile de povestiri:CĂLĂTORIA și REȚETE CULINARE, PENTRU GUSTURI LITERARE.
În acest an, la aceeași editură, îmi va apărea primul meu roman de aventură fantezie intitulat CĂMAȘA PURPURIE
I.v.R.-Z.: Din amintirile copilăriei ați scris vreodată?
E.C.v.S.: Da, în „Rețete culinare pentru gusturi literare“ am scris șase povestioare înspirate din amintirile copilăriei.
I.v.R.-Z.: Care sunt personajele preferate din cărți?
E.C.v.S.: Toate presonajele create de mine îmi sunt dragi, totuși am și personaje preferate ca de exemplu prințesa Cezara, din „Țara Fericirii“, „Rotofel“, Bunica din povestea „Grădina bunicului“, Drăcușorul Șmecherici și Drăcușorul Alb și desigur micul inorog din povestea „Inorogul din vis“. Iar din romanul meu, „Cămașa Purpurie“, eroul principal al cărții, Mortes dar și cavalerul Ziga.
I.v.R.-Z.: Familia vă susține în acest hobby?
E.C.v.S.: Foarte mult. Toți mă susțin într-o formă sau alta, dar cel mai mult fratele meu mai mic Pecican Ovidiu, vărul meu Pecican Alexandru care m-au încurajat și m-au susținut mereu, atunci când uneori mai pierdeam din entuziasmul meu înăscut. În direcția muzicală, fratele meu mai mare Constantin Femmig.
Am uitat să spun că în afară de literatură, aproape de la început, am fost atrasă și de muzică...La început am compus la fiecare poveste, câte un cântecel cu text adecvat. Apoi am încercat cam toate genurile muzicale, cântece pentru copii, cântece de inspirație folclorică, cântece de dor de țară, muzică ușoară, cântece de Crăciun, muzică în stil de gess...
Am participat la Festivalul literar Liviu Rebreanu unde am luat cu cartea mea de debut ȚARA FERICIRII premiul juriului în anul 2005 în orașul Bistrița. Am participat și la Festivale de muzică pentru copii din Onești și din Nürnberg unde am luat mai multe premii locu I, locul II, și III, premiul juriului. Am colaborat foarte mult și am fost susținută și ajutată de profesorul Gherma Ioan din Turda, cu copiii căruia am participat la festivalul din Nürnberg.
Și ca să închei lista realizărilor muzicale, am compus și am scris textul la un Muzical intitulat DOR NESTINS inspirat din viața lui Ion Budai Delaanu, care va avea premiera în 2015 în luna Noiembrie cu ajutorul regizoarei INA HUDEA de la Conservatorul din Cluj Napoca.
Această realizare muzicală o consider cea mai mare realizare a mea, un fel de VIS ÎMPLINIT. Fară ajutorul fraților mei, a familiei mele, nu aș fi putut ajunge așa de departe.
I.v.R.-Z.: Dacă ar fi să vă întoarceți în timp, ce ați face și ce nu ați face?
E.C.v.S.: Sunt sigură că dacă m-aș întoarce în timp, dar aș avea aceleași sentimente, aceleași trări, dorințe și vise, aș fi exact așa cum sunt azi. Cu bune și rele, dar cu aceeași dorință nestrămutată „de-a lăsa ceva în urma mea“.
I.v.R.-Z.: Un gând pentru cititorii noștri.
E.C.v.S.: Le doresc tuturor să rămână activi, optimiști, veseli.
Ionela van Rees-Zota
Sursa:
http://www.asiiromani.com/exclusiv/26594-sincera-sa-fiu-de-multe-ori-am-sentimentul-ca-cineva-mi-a-dictat-tot-ce-am-scris.html
