.jpg)
După ce piesa “Cat de departe” a devenit una dintre cele mai îndrăgite piese românești ale anului 2012, băietii de la Holograf le-au pregatit fanilor o surpriză, oferindu-le două concerte cu același nume, în data de 22 și 23 Octombrie, la Sala Palatului pentru promovarea celui mai nou album al acestora, “Love Affair”.„Ne bucură enorm succesul piesei “ Cât de Departe ”, probabil simplitatea acesteia, a orchestrației cât și sinceritatea textului, a facut ca piesa să ajungă foarte, foarte repede ân sufletele oamenilor . E clar că oamenii sunt receptivi la sensibilitate, mai ales când e transmisă n “stare pura”, ne-a spus solistul trupei Holograf, Dan Bittman.
“Legat de cele două concerte pe care le pregătim, ne dorim să avem săli pline, să simțim că revine la noi în țară dorința de a merge la un spectacol cu bilete, în care cu siguranță se dovedește respectul, atât al artistului față de spectator, dar și al spectatorului față de cei de pe scenă” a adaugat Iulian Vrabete, basistul trupei Holograf.
Pe 22 și 23 octombrie, la Sala Palatului, spectacolul “Cât de departe” al trupei Holograf!
Sursa:
http://www.topromanesc.ro/concert-holograf-la-sala-palatului-la-final-de-octombrie/
Cat de departe sa-mi duc inima, ca sa nu se atinga de tine..Si cat de departe sa-mi duc dragostea, ca sa nu se intoarca la mine..Cat de departe sa colind pe pamant, fara liniste sau fara bine? Oricat de departe as fugii tot n-ar fi prea departe..Departe de tine! Cat de departe? (cat de departe..)Cat de departe? (cat de departe..)Oricat de departe sa-mi duc dragostea. Departe de tine...? Cat de departe(cat de departe..)Cat de departe(cat de departe..)Oricat de departe as fugii pe pamant, m'as intoarce la tine...Si cat de departe sa-mi duc sufletul, sa nu-mi aminteasca de tine? Si cat de adanc sa-mi ingrop inima ca sa nu se mai zbata in mine? Marea intreaga n-ar putea scufunda, toata dragostea asta, stii bine..Oricat de departe as fugii tot n'ar fi prea departe...departe de tineCat de departe? (cat de departe..)Cat de departe? (cat de departe..)Cat de departe sa'mi duc dragostea departe de tine..? Cat de departe? (muult...)Cat de departe? (cat de departe...)Oricat de departe as fugii pe pamant....m-as intoarce la tïne!
În lunile toride de vară s-au născut mulţi artişti valoroşi, zodia Racului fiind parcă hărăzită de Apollo, zeul artelor, favoriţilor săi pământeni. Dintre vedetele născute sub acest semn se numără Isabelle Adjani, Pierre Cardin, Nelson Mandela, Lady Diana, Tom Cruise, Tom Hanks, Harrison Ford, Robin Williams şi lista poate continua. Revenind pe tărâmuri mioritice, am ales să vă creionăm povestea vieţii a două vedete care au văzut lumina zilei în zodia Racului, la 9 iulie. Este vorba despre două doamne ale muzicii uşoare româneşti, artiste inegalabile al căror nume stă sub semnul eleganţei şi profesionalismului: Margareta Pâslaru şi Mirabela Dauer. „La mulţi ani frumoşi, dragele noastre!”
A povesti despre Margareta Pâslaru poate părea o misiune foarte dificilă, dar nu este aşa. Dimpotrivă. Despre Pâslăriţa noastră vorbesc alţii, dar şi realizările sale. În mod fericit, anul acesta se împletesc într-o frumoasă simbioză două aniversări: împlinirea unei frumoase vârste şi 50 de ani de carieră. Aşa că Margareta Pâslaru are un motiv dublu să sărbătorească. Despre sine nu vorbeşte mult. Îi place să lase pe alţii să spună ce cred, şi totuşi noi am provocat-o la un dialog deschis. Minunatele sale destăinuiri vi le transmitem şi dumneavoastră.
Din dorinţa de a-şi diversifica paleta interpretativă, Margareta abordează şi un repertoriu internaţional. Prezintă melodiile fie în versiunea lor originală (cântă în 13 limbi la diferite festivaluri, turnee şi le înregistrează pe discuri), fie îşi scrie textele adaptându-le în limba română. Dar una dintre marile ei reuşite a fost aceea de a lansa melodiile compozitorilor noştri, în primă audiţie, la Festivalul Mamaia. Un risc pe care puţini şi-l asumă. Vorba maestrului Sile Dinicu: „Tată, e greu să faci succes cu o melodie necunoscută… poate fi prima şi ultima audiţie…” Margareta nu numai că a avut succes, dar melodiile ce i-au fost încredinţate au obţinut premii şi datorită interpretării sale originale.
Ea a dat glas privighetorii lui Macedonski. Glasul profund, amplu, cu un ambitus deosebit a scris istorie în muzica uşoară românească. Puţini ştiu că versurile celebrului cântec „Mulţumesc, iubită mamă” sunt scrise de Corneliu Vadim Tudor. Nu mulţi şi l-ar închipui pe înverşunatul politician de astăzi un om aplecat spre poezie. Şi totuşi, Mirabela Dauer sau Mira, după cum îi spun prietenii, îi datorează o parte din nemurirea ei. A avut un parcurs tumultuos. Nu a putut realiza nimic fără o muncă asiduă şi tenace. Nimic nu i-a venit de-a gata. A trebuit să se lupte pentru fiecare bucăţică de succes. Şi totuşi, cumva, undeva, ursitoarele i-au hărăzit făpturii aceleia mici cu suflet şi voce mare un destin strălucitor.
Pe când era elevă, în vacanţe, a început să cânte în restaurante. Se farda cu mină de creion şi cânta piese din repertoriul Ritei Pavone şi al Ivei Zanicchi. De fiecare dată era punctuală: „Mă întorceam acasă la ora 21:00 şi nimeni nu ştia că am cântat pe terasa vreunui restaurant.” Parcursul urmat a fost unul firesc: „Am cântat în formaţia Roşu şi Negru, cu Nancy Brandes, apoi, mai târziu, m-am înscris la Şcoala Populară de Artă, la clasa Floricăi Orăscu.” Dacă a existat însă o piesă care i-a schimbat destinul, aceasta a fost „Te aştept să vii”, cunoscută marelui public sub numele „Fotoliul din odaie”. Într-o zi, un tânăr compozitor pe atunci, Ionel Tudor, i-a încredinţat această piesă, iar versurile erau scrise de soţia sa, Andreea Andrei. În scurt timp, piesa a devenit şlagăr, era fredonată, se afla pe buzele tuturor, de la pitici până la bunici. De altfel, crezul Mirabelei, exprimat în nenumărate rânduri, este acela că nu interpretează nicio piesă dacă aceasta nu-i trezeşte o emoţie specială ei şi publicului. Fiecare piesă preluată de Mirabela este asemenea unui diamant neşlefuit. Ea îi dă strălucirea şi culoarea de care are nevoie ca să fie admirată.
Am ajuns la Havana pe 2 iulie şi pe 9 era ziua mea. A fost superb. O orchestră de 50-60 de persoane şi 15.000 de spectatori s-au ridicat în picioare şi mi-au cântat „Happy Birthday”, iar pe scenă am primit un coş imens, cât un sfert din scenă, cu mariposa, floarea lor tradiţională, aşa cum sunt tuberozele la noi. Cea de-a doua aniversare de care îmi aduc aminte cu plăcere este aceea de acum trei ani, când stabilisem să îmi sărbătoresc ziua undeva după 11 noaptea, după spectacol. Nu am chemat pe nimeni, eu de obicei nu anunţ. Cine vrea să vină e binevenit. Am rugat-o pe o prietenă de-a mea, care era director de hotel şi care făcuse o terasă special pentru noi, artiştii, să pregătească totul. Când am ajuns de la spectacol, pe la 11:30 noaptea, erau adunaţi acolo toţi prietenii mei. Nu ştiu cum au ajuns şi cine i-a chemat. Copleşitoare a fost şi surpriza pe care mi-o făcuse prietena mea, Cornelia Catanga, venind special de la Bucureşti cu soţul său. A fost o noapte de vis, ce mai! Am chefuit până la 7 dimineaţa.”
