Alexandru Jula: Cei tineri trebuie să știe că muzica nu a început și nu se va sfârși cu ei…
Realizator
a 15 albume muzicale, deținătorul mai multor trofee de excelență și
Discul de aur 2008, cetățean de onoare al municipiului Galați, astăzi,
artistul Alexandru Jula a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu
pentru prietenii și admiratorii săi.
Rep. De la dumneavoastră am învățat că este important să
fii cunoscut și în orașul în care te-ai născut, în care trăiești, de
oamenii cu care te întâlnești zilnic la școală, în autobuz , pe stradă
Și aici, aș vrea să ne vorbiți despre emisiunea – “Jula și prietenii”, emisiune pe care o moderați de câțiva ani neobosit….
A.J. Cum să nu, draga mea. În primul rând vreau să te felicit pentru
ceea ce faci și după aceea să-ți răspund la întrebare. Această
emisiune se adresează în general acelora care stau foarte mult în fața
televizorului, în general publicului care e foarte atent la televiziune
pentru că, dacă tu ai observat, în acestă emisiune nu aduc decât valori.
Și tu ai fost la mine în emisiune de câteva ori, de aceea eu te
consider și pe tine o valoare. Aceasta emisiune se adresează celor care
au nevoie să vadă și la Galați, oameni importanți din divertismentul
românesc precum și pe cei care au însoțit drumul muzicii ușoare cu
pasiune și dăruire. Și aici vreau să-l salut pe prietenul meu, Titus
Andrei și Octavian Ursulescu, amandoi fiind invitați speciali în
emisiunea mea.
Rep. Știu că pe 25 octombrie 2012, ați avut lansarea cărții
biografice apărută în colecția Patrimoniul Muzical de la Editura
Biblioteca Bucuresti . Cum priviți această frumoasa realizare?
A.J. Uite-o întrebare foarte importantă care îmi face și plăcere…Este o
carte-document draga mea, o carte care povestește cam tot ce-am făcut
eu într-o perioada de cinzeci și opt de ani de scenă. Și care
încununează această activitate a mea. E o mare bucurie și o mare onoare
acesta carte și, ca să fiu sincer până la capăt îmi pare bine că mi-ai
pus așa o întrebare.
Rep Aș mai mai vrea să vă întreb ceva care vine din suflet.
Și eu și dumneavoastră avem o legătură specială cu regretatul
compozitor, Aurel Manolache… Cum v-a influențat destinul acest mare om
de muzică?
A.J .Dumnezeu să-l odihnească pe Aurel Manolache și vreau să -ți spun
că toata cariera mea a fost hotărata de dânsul. Pentru că în 1954, când
nici părinții tăi nu erau născuți, dânsul mi-a deschis calea spre
această meserie. El a fost primul meu director la Teatrul de Estrada,
nou înființat în Galați. În concluzie, Aurel Manolache mi-a hotărât
destinul.
Rep. Vi se spune, și pe bună dreptate, că sunteti o legenda vie a
muzicii ușoare românesti. V-ați pus amprenta asupra a 300 de piese .
Cum priviți acest frumos bilanț?
A.J. Vreau să-ți spun că am imprimat foarte mult în viața mea, dar
probabil dacă aș fi locuit în București, aș fi avut posibilitatea de a
face mult mai mult. Foarte multe piese mi-au plăcut, au fost de mare
calitate, din păcate doar câteva au rămas în mintea și în sufletul
publicului, pentru că aici este un mare secret, pe care nu-l știe decât
publicul. Niciodată, și asta trebuie s-o stii si tu,orice ai face ,
orice ai imprima, oricat de draga ti-ar fi o piesa, nu stii cum va fiu
primită de public. Numai el hotărăște dacă acea piesa rămâne în
sufletul lor sau nu. Și aici e un mare secret pe care, crede-mă nici eu
nu-l știu și nu-l știe nimeni. Și ca să-ți pot exemplifica și ție și
celor care vor citi acest articol pe care tu îl faci, la un moment dat
eram la festivalul Mamaia cu mulți , mulți ani în urmă. Eu nu
participam, dar stateam de vorbă cu marele nostru compozitor de care tu
probabil ai auzit, Vasile Veselovski. Și în timp ce stateam de vorbă cu
dânsul , a venit un tânăr și i-a spus „
Maestre, vă rog frumos să-mi scrieți și mie un șlagăr…
La care Vasile Veselovski, care avea o experiență formidabilp, i-a
răspuns… Mai bpiete, dacă eu aș ști secretul șlagărului, aș fi cel mai
bogat om de pe planetă! Deci, secretul șlagărului nu-l știe nimeni,
poate doar publicul, și ai să te convingi în activitatea ta de acest
mare adevăr. Așa că eu care am imprimat foarte multe piese, am avut
surpriza să constat că “Soția prietenului meu”, a fost un șlagăr pe
care eu însumi nu l-am putut depăși niciodată și crede-mă că am avut
multe piese pe care le-am considerat mult mai bune. Vreau să-ti spun că
și acum când merg undeva să cânt, orice aș cânta ,oricât de frumos,
oricât de mult, dacă nu cânt piesa asta, am fost degeaba. Asta e,
puiule….
Rep. Ce le-ați transmite noilor generații de artiști?
A.J Da și asta e o întrebare foarte, foarte bună… în primul rând ei
trebuie să știe un lucru și anume că muzica și cântecul nu au început
cu ei și nu se va sfârși cu ei… asta e primul lucru și dupa aceea
foarte, foarte multa muncă. Să știi că în activitatea artistică poți
avea și neîmpliniri…trebuie să treci peste ele. Asta te privește și pe
tine pentru că deocamdată ai numai și numai glorie, dar să știi ca poți
avea și o neîmplinire si atunci trebuie sa stii să treci peste asta și
nu oricum, ci cu fruntea sus.
Rep. În final , alături de mulțumirile noastre pentru tot ce
ne-ați împărtășit, poate fi și un gând adresat site-ului Top Românesc?
A.J. Da, le transmit și eu mulțumirile mele pentru tot ceea ce
fac ei și le doresc din toată inima să aiba succes, să meargă mai
departe și așa cum îmi place mie să spun: Baftă la succese!
Autor: Maria Crăciun
Sursa:
http://www.topromanesc.ro/alexandru-jula-cei-tineri-trebuie-sa-stie-ca-muzica-nu-a-inceput-si-nu-se-va-sfarsi-cu-ei/
.jpg)
