La mulţi ani, Alexandru Arşinel şi Valentin Uritescu!

 

 

Astăzi este ziua ta, Valentin Uritescu

Autor: Loreta Popa 

VICTOR STROE/JURNALUL NATIONAL

În urmă cu multă vreme venea pe lume un personaj care a cucerit câteva generaţii cu sinceritatea lui dezarmantă, cu lumina şi căldura pe care le emana şi mai ales cu vocabularul nemaiîntâlnit până la el. Se numea sergentul Şaptefraţi, iar cel care i-a dat viaţă este nimeni altul decât Valentin Uritescu. Un Actor, un Om, un Spirit cum rar îţi este dat să întâlneşti, aşa că e bine să ţii cu dinţii de această experienţă dată oarecum de Sus. Vorbeşte cu o pasiune despre tot şi toate, dacă îl deranjează ceva spune imediat, te copleşeşte cu energia sa, dar cel mai tare te bucură pasiunea pe care o are pentru viaţă, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, cu lumini şi umbre. A lansat la 31 mai la BookFest, al doilea volum de memorii editat de Humanitas, numit “Să ai grijă de cel bun din tine”, ale cărui pagini pline de amintiri miros a prospeţime şi candoare. Valentin Uritescu a spus mereu ce i-a trecut prin cap, fără teamă, fără să încerce să ascundă ceva din ce simte, poate tocmai de aceea este atât de iubit de spectatori şi de colegii de breaslă. Cu şovăielnice temeri, cu speranţe şi dezamăgiri, actorul s-a înfăţişat aşa cum este cititorului. Autentic, firesc, zâmbind ştrengăreşte pe sub mustăţi. Astăzi, Valentin Uritescu împlineşte 72 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“M-aş retrage undeva la ţară să mă uit la o gâză, la un fir de iarbă...”
“Ziua de naştere pentru mine nu înseamnă o bucurie ieşită din comun. De altfel asta mă caracterizează, nu mă bucur niciodată prea mult şi nici nu disper prea mult. Ţin aşa un fel de linie mediană. La 31 mai am lansat la Romexpo, ajutat de Editura Humanitas, al doilea volum din memoriile mele numit «Să ai grijă de cel bun din tine». Un fel de autobiografie. A fost împlinirea unor eforturi, pe chestia asta că a coincis aproape cu ziua mea. A fost urarea mea de La mulţi ani! Bine venită. Am muncit mult la carte, pentru că în ultima vreme m-am retras din activitatea mea de actor. Dacă tot am ieşit la pensie am zis să scriu. Mai am de scris, vă asigur. Prima parte a fost copilăria până la terminarea celor cinci ani la Brăila, în care eu nu am făcut teatru, am avut treabă mai mult cu Balta Brăilei. Partea a doua, cea mai importantă a vieţii mele, a fost plecarea la Piatra Neamţ, unde am stat 13 ani, am devenit serios şi am muncit teribil ca să vin în Bucureşti. Mi-a mers din plin, făcând şi film şi teatru. Deci Brăila, Piatra Neamţ, Bulandra, Teatrul Naţional. Am avut o ascensiune incredibilă şi cu toată drama mea, cu boala care pe mine mă macină, am reuşit să stau drept şi să mă realizez în meserie. Asta înseamnă pentru mine aniversarea celor 72 de ani. Nici nu credeam că-i apuc vreodată, pentru că am făcut şi abuzuri. Am dat de trei ori examen, concurs în Bucureşti, de toate trei ori am reuşit, dar am picat la balotaj, ba că nu aveam casă, ba că nu aveam buletin. Când am dat la Bulandra, noroc că a fost Liviu Ciulei în sală, m-a văzut şi a spus: «Locul lui e la noi în teatru», atunci am intrat mai mulţi la Bulandra. Cam asta e. Ziua mea, deci, nu înseamnă altceva decât gânduri în legătură cu... Uite cu ce! Bunica mea îl tot certa pe moşu «Bă, Gheorghe, când repari tu coliba aia de la vie, din rândul al treilea, că mori şi coliba rămâne spartă la acoperiş şi nefăcută!»  El zicea «Am s-o fac şi eu pe lumea aialaltă».  Aşa şi eu. Mă gândesc la ce mai pot să fac ca să mor liniştit. Chestia cu moartea înseamnă pentru mine aventura cea mai mare. Datorită soţiei mele sunt mai puternic, ea este şpraiţul care mă ţine să nu cad. O femeie cu totul specială, am stat mult să mă gândesc dacă să mă căsătoresc cu ea. Faptul că era o laborantă, fără facultăţi şi bogăţii m-a ţinut pe mine s-o observ mai bine şi după vreo trei ani mi-am dat seama de caracterul ei. Am spus: «Ducă-se bogăţiile!» şi m-am căsătorit cu ea şi a fost cea mai mare noroc al vieţii mele. M-a ajutat să trec prin toate şi mă ajută şi acum. Am rămas cu mult în urmă, nu am treabă cu internetul, eu încă sunt pe vremea când roşiile aveau gust. Copilăria mea a fost fabuloasă, până a murit Stalin. Apoi a început colectivizarea şi s-a dus naiba totul. Atunci, ţăranii din care mă trag ştiau că sărbătoarea e sărbătoare, nu numai că e liber şi nu munceşti,  dar te primeneşti şi sufleteşte. Sunt multe lucruri care au dispărut astăzi. Talentul este socotit astăzi după cuceriri sau câţi bărbaţi ai avut în pat... Stai şi te uiţi la televizor şi te apucă disperarea! M-aş retrage undeva la ţară să mă uit la o gâză, la un fir de iarbă, să lucrez pe un scăunel la o viţă-de-vie şi să aştept senin să trec sub iarbă”.
Sursa:
 http://jurnalul.ro/calendar/astazi-este-ziua-ta-valentin-uritescu-644642.html

La multi ani , Valentin Uritescu !

Biografie Valentin Uritescu

Coleg de generatie cu Ştefan Iordache, cu care a fost şi prieten bun, Irina Petrescu, Sanda Ţăranu, Dionisie Vitcu....actorul s-a nascut la Vinerea/ jud. Alba pe 4 iunie 1941. A fost elev la liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie, unde după cum declara "...stăteam la internat. Am fost un nonconformist, un răzvrătit fără cauză, un fel de James Dean în cinematografie. Mă iritau comenzile,poruncile. Nu eram împotriva sistemului, eram un revoltat fără ţel. Mă revoltam din orice. Prima oară când am fost consemnat (în armată, când eşti consemnat te bagă la „bulău”, la arest; în liceu trebuia să fiu undeva izolat), pedagogul Bazil Lăzărescu m-a izolat în biblioteca liceului. A fost un lucru extraordinar pentru mine, deoarece în momentul în care m-am văzut înconjurat de cărţi am hotărât că o să fiu permanent în arest. În cei patru ani de liceu aproape tot timpul am fost acolo, până când s-au „prins” ei. Dar s-au prins târziu "

Tânărul Valentin Uritescu era un sportiv bun şi dorea să se înscrie la facultatea de sport ICEF. Însă tatăl lui, strungar de nădejde la Cugir, nu şi nu. "Bă, te faci actor, altceva nici nu vreau să aud." Fermecătorul Valentin Uritescu îşi aminteşte: "Tata, strungarul, se băgase într-o afacere cu aparate de proiecţie meşterirte şi de muncitorii de la Cugir. Eu, băiatul de 10 ani, le comercializam. Adesea nu pe bani, ci pe o găină şi o boccea cu ouă. Seara, mă aşezam în pat cu fratele meu, alături de mama, şi vedeam pe peretele casei filme cu Humphrey Bogart", si astfel se inscrie la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti si reuseste din prima incercare.

A absolvit în 1963 IATC-ul din București, la clasa profesorului Constantin Moruzan.

" În facultate eu am luat bursă „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, am fost socotit o mare speranţă. Nici unul dintre colegi nu a rămas în Bucureşti după facultate. Eu am refuzat o serie de oraşe uluitoare, precum Sibiul, Braşovul, am refuzat Ardealul. M-am dus la Brăila, pentru că aşa a vrut destinul. Toată viaţa mea a fost sub semnul destinului. Acolo, primul lucru pe care l-am făcut după ce am intrat în garsoniera mea a fost să scriu pe perete: „VREAU, TREBUIE, SUNT BUN, VOI REUŞI!”. Şi m-am ţinut de chestia asta. Am muncit foarte mult, dar m-a ajutat şi destinul."

Cariera de actor și-a început-o la Teatrul Maria Filotti din Brăila, unde Uritescu a jucat între 1963 și 1968. Apoi s-a mutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. În anul 1978, Valentin Uritescu a luat Premiul Special al Juriului la Festivalul Tineretului pentru rolul Giles Overreach din piesa „Răfuiala”, de Philip Massinger. Între 1981 și 1991 joacă la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București, cele mai importante roluri fiind Orgon din „Tartuffe”, de Moliere, Ion, țăranul vizionar din „A treia țeapă” de M. Sorescu, Groparul din „Hamlet”, de W. Shakespeare, Phil Hogan din „Luna dezmoșteniților” de Eugene O Neill. Din 1991 Uritescu este angajat al Teatrului Național I. L. Caragiale din București, unde are mai multe roluri importante: Popa Păcală în „Avram Iancu”, de L. Blaga, Jim Corey în „Vrăjitoarele din Salem”, de Arthur Miller, Tâmplarul din „Strigoii”, de Ibsen, Raspluev, în „Nunta lui Krecinski”, de A. V. Suhovo-Kobâlin.

 În același timp are o bogată carieră de actor de film. Iată câteva dintre rolurile memorabile pe care le-a făcut, de-a lungul vremii: Vasile, în „Concurs”, regia: Dan Pița- 1982, Locotenetul de miliție în „Faleze de nisip”, regia: Dan Pița-1983, Sergentul Șaptefrați în „Noi, cei din linia întâi”, regia: Sergiu Nicolaescu, Gică Hau-Hau, în „Domnișoara Aurica”, regia: Șerban Marinescu -1985, Bunicul din „De ce are vulpea coadă?”, regia: Cornel Diaconu, Vache în „Rămânerea”, regia: Laurențiu Damian -1990, K. Lintz, în „A unsprezecea poruncă”, regia: M. Daneliuc – 1991, Vali în „Turnul din Pisa”, regia: Șerban Marinescu – 2002, doctorul genial din „Cel mai iubit dintre pământeni”, regia: Șerban Marinescu. Actorul Valentin Uritescu a fost răsplătit cu numeroase premii de interpretare pentru rolurile din filmele „Noi, cei din linia întâi”, „Turnul din Pisa”, „A unsprezezea poruncă”, „Rămânerea” și „Domnișoara Aurica”.

Cum îşi petrece Valentin Uritescu o zi obişnuită? Pașnic, simplu, frumos, asa cum declara:… „Mă scol târziu, cam pe la ora 9. Împreună cu soţia mea ( Valeria) facem curat la animăluri. Toate activităţile zilei le realizăm ÎMPREUNĂ: cumpărături, curăţenie, mâncare, mâncăm de 45 de ani împreună, ne împărtăşim aproape toate alea, comunicăm, ne certăm, uităm, suntem aproape dependenţi unul de celălalt. Acum, de când m-am apucat de scris, bat la maşină cel puţin 5 ore, în fiecare zi. Îmi scriu memoriile. Și nu-mi place să stau! Tot timpul fac câte ceva. Nu mă plictisesc niciodată. Îmi place bucătăria franţuzească. Ador peştele. Și pescuitul. Vânat gâtesc mai rar, dar fac singur pâine şi pun murături.”...

De doi ani şi jumătate, Valentin Uritescu s-a retras din lumina reflectoarelor şi s-a dedicat scrisului. Anul trecut, maestrul a predat primul său volum unei edituri de foarte mare prestigiu care i-a publicat cartea: intitulată „Așa sunt eu, prost”, dar din nefericire, actorul Valentin Uritescu este nevoit să ia medicamente de 3 ori pe zi, din cauza unei boli cumplite de care suferă încă de acum 30 de ani, sindrom extrapiramidal bilateral, boa­lă ce se manifestă printr-un tremur vizibil al mâinilor, de multe ori al întregului corp si pentru a ţine sub control această afecţiune, actorul ia zilnic mai multe medicamente, încă din anul 1979.

„Mi se usucă cumplit gâtul de la atâtea medicamente, astfel că beau foarte multe lichide. Au trecut mai bine de 30 de ani de când iau pastile de 3 ori pe zi chiar, dimineaţa, la prânz şi seara", a declarat Valentin Uritescu.

Fiul său, Bogdan Uritescu este și el un actor foarte cunoscut și admirat ca și celebrul său tată.

Filmografie Valentin Uritescu

1. Viata mea sexuala (2010) .... Costache
2. O secunda de viata - One Second of Life (2009) .... The Old Man
3. Schimb valutar (2008) .... Socru
4. Margo (2006) ....
5. Amantul marii doamne Dracula (Serial TV) (2005) ....
6. Magnatul (2004) ....
7. Examen (2003) .... Nea Grigore
8. Ministerul comediei (Serial TV) (1999) ....
9. Atmosfera încarcata (1996) ....
10. Initiativa (1996) ....
11. Patul conjugal (1993) ....
12. Cel mai iubit dintre pamînteni (1993) ....
13. Balanta (1992) ....
14. Cum va place? (1992) ....
15. A unsprezecea porunca (1991) ....
16. Drumul câinilor (1991) ....
17. Cei care platesc cu viata (1991) ....
18. De-as fi Peter Pan (1991) .... The storyteller
19. Sobolanii rosii (1990) ....
20. Dreptatea (1989) ....
21. Fara lumini de pozitie (1989) .... Nea Pandele
22. Iacob (1988) ....
23. De ce are vulpea coada? (1988) ....
24. Flacari pe comori (1988) ....
25. Duminica în familie (1987) ....
26. Domnisoara Aurica (1985) ....
27. Eroii n-au varsta (1984) ....
28. Acordati circumstante atenuante? (1984) ....
29. Fapt divers (1984) ....
30. Al patrulea gard, langa debarcader (1984) ....
31. Faleze de nisip (1983) ....
32. Intoarcerea din iad (1983) ....
33. Lisca (1983) ....
34. Ochi de urs (1983) ....
35. Concurs (1982) ....
36. Intunericul alb (1982) ....
37. Angela merge mai departe (1981) .... 
38. Sursa:
39.  http://www.cinemarx.ro/persoane/Valentin-Uritescu-79499.html