.jpg)
ROMANIA MAIASTRA
Romania
Cind ma gindesc la Romania,ma gindesc la locul nasterii mele, a devenirii mele ca om si-mi dau seama ca am o identitate clara: Sunt romanca si sunt mandra de asta !...Da, sunt mandra ca provin dintrun popor atestat de milenii pe acest teritoriu numit, la inceputurile lui, Dacia...
Sunt mandra ca acest popor, desi a fost cotropit de mai toate popoarele barbare si chiar de Imperiul Roman, si-a pastrat identitatea si coloana vertebrala, asimilindu-i pe cei care au venit sa ne cotropeasca si nu invers...sunt mandra ca Burebista si Decebal au existat si ca si-au invins cotropitorii, chiar cu pretul vietii si ca n-a fost nevoie, ca NOI ROMANII, popor nou format din contopirea celor doua vechi civilizatii, Daca si Romana, sa plece cu desaga in spinare, ca sa-si gaseasca alte teritorii in care sa convietuiasca...
Mi se pare ca sunt batrina ca Marea Neagra, ce strajuieste vajnicul port Tomis si ca sunt semeata ca Muntii Carpati, asezati ca o rotunda cununa de lauri, pe crestetul falnic al tarii...si sunt aurie ca grinele care se unduiesc in Baragan, sau ca aurul din Rosia Montana, a muntilor Apuseni...
Sunt verde-albastra ca Dunarea cea lina, care ne tine-n bratele-i spumate, tocmai de la Portile de Fier pina la Marea cea Mare, trecind agale prin noul si mirificul colt de Rai romanesc, Delta...
Da, sunt mandra ca sunt romanca, pentru ca am colindat Tara de Sus, cu piciorul meu de tinara adolescenta...pentru ca am vazut muntii Rodnei cu ochii mei de copil, pentru ca Ceahlaul mi s-a scurs pe sub pasii apasati de drum greu si frumuseti ale locului...si pentru ca am vazut verdele de Voronet in realitate si-am trecut prin Humulestii lui Ion Creanga, amintindu-mi frinturi din Povestile si Povestirile lui din copilarie. Si-am vazut mandre minastiri, de la Ceahlau in sus, spre Suceava...si-am adastat putin, doar putin, sub Teiul lui Eminescu din dulcele Targ al Iesilor...
Si m-am intors pentru o vreme, in portul Tomis, acolo unde m-am nascut si unde a fost exilat pe viata, poetul roman, Ovidiu, ca s-o iau de la capat in peregrinarile mele, in anii ce-au venit...si ei au trecut peste mine, inexorabili ca timpul, dar am fost fericita sa vad alte si alte locuri istorice, care ne-au marcat identitatea noastra ca popor.
Desi eram in plin comunism, ne-am dus sa vedem castelul Bran, care dainuie de secole la hotarul dintre Transilvania si Tara Romaneasca...acum eram mai multi: eu, sotul si copilul meu si eram fericiti sa ne umplem sufletul si mintea de istoria acestui neam romanesc, care nu s-a plecat niciodata in fata popoarelor care ne-au cotropit.
Si chiar daca regalitatea era atit de hulita in acele vremi de trista amintire, ne-am ambitionat sa vizitam si Pelesul, stindard al regalitatii Romaniei Mari de la 1918. Am fost impresionati pina la lacrimi de somptuozitatea si frumusetea castelului Peles, a Pelisorului si a parcului imens care le inconjoara...si drumul pina acolo mi-a revelat o alta dimensiune a Romaniei: Romania frumoasa, Romania culta, Romania Maiastra...
Ma intreb cum ar fi fost daca Brancusi, gorjean de-al tatalui meu, ar fi creat toata viata, in Romania. Cum ar fi denumit el marea opera sculpturala, “Pasarea Maiastra”?... nu cumva, “Romania Maiastra”?
Dupa atitia ani de implinire spirituala, dupa zeci de peregrinari prin toate colturile acestui “colt de rai”, a venit o vreme de mare tristete, atit pentru mine, personal cit si pentru intregul popor roman...se asternuse tacerea, alienarea si inchistarea peste acest popor mandru, hatru, care facea intotdeauna haz de necaz. Din pacate, au fost citiva ani, in istoria acestei minunate tari, in care s-a lacrimat pe ascuns, in care ranile au devenit caverne, in care a curs singe dinlauntru si s-a clamat libertate din afara...si au fost multi...au fost destui...eram disperati, tristi si far' de speranta, de parca nu se mai termina calvarul, nu ne mai trezeam din acel cosmar in care ne adusesera comunistii si din care unii au scapat fugind, altii au murit prin diverse locuri sau pe niciunde, iar noi am rabdat, am sperat si ne-am hranit sufletele cu cultura.
In anii aceia “de restriste”, i-as numii eu, am citit cit pentru doua vieti, din autori universali dar, mai ales, din autori romani. Am inceput cu Ispirescu, Creanga, Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Calinescu...si am continuat cu Cella Serghi, Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu, Camil si Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, G.Bacovia, G.Topirceanu, G.Cosbuc, Otilia Cazimir, Marin Preda...si alti titani ai culturii romane. Aceste lecturi mi-au mangaiat sufletul, mi-au cicatrizat rani singerinde si ne-au tinut treji, ne-au format caracterul si personalitatea.
Nu era piesa de teatru,la care sa nu ma duc s-o vad, nu era film romanesc pe care sa nu-l vizionez cu drag!...Abia acum imi dau seama ca asta se numeste PATRIOTISM si REZISTENTA PRIN CULTURA. Atunci nu constientizam ca ne hraneam spiritul, ca ne luam seva de romanism din Cultura Romana.
Apoi a venit vremea Revolutiei...da, a revoltei acestui popor impotriva opresiunii comuniste...si am iesit in strada, cu mic cu mare, ca la 1907, care “cu furci si cu topoare” si l-am dat jos pe Dictator. A fost o efuziune nationala,o unire “In cuget si simtiri”, a acestui popor, din ce in ce mai oprimat si mai flamind.
Dar pina cind si pina unde, putea sa Rabde, acest minunat popor Roman, el care nu calcase in picioare nuciun alt teritoriu statal, care nu-si batuse joc de alte popoare?...Si a venit si vremea noastra, in 1989!...A venit Timpul Trezirii Nationale!!!
Si era chiar in decembrie...ca acum,cind va scriu aceste randuri si retraiesc acele momente de FERICIRE NATIONALA!!! Acela a fost momentul cind ne-am dezlegat din lanturile comuniste si ne-am luat zborul ca PASAREA MAIASTRA a lui Brancusi.
Si ne-am trezit si ne-am luptat pe strazile oraselor in care ne gaseam la vremea aceea...17 decembrie - Timisoara, a fost primul oras martir din Romania. Acolo s-a strigat pentru prima data LIBERTATE in Romania, in 1989. Acolo au murit primii oameni care au vrut sa fie liberi in tara noastra...da, acolo, in Piata Operei...
Apoi a urmat Bucurestiul, cu mortii lui de la Intercontinental, de pe Magheru, de la Televiziunea Romana si de la Otopeni, pe 21-22 decembrie...apoi Constanta, Cluj-Napoca, Tg.Mures si alte orase martir in care s-a murit pentru LIBERTATE...
Ne-am bucurat si ne-am intristat in egala masura, pentru libertatea ce va sa vie si pentru mortii tineri si mai putin tineri, care au cazut rapusi de tancuri, taburi si rafale de mitraliera. Unii au cazut cu elicopterul, altii au fost incarcerati, batuti, batjocoriti de catre autoritatile din acele vremuri tulburi...
Unii nu s-au mai intors, altii s-au intors mutilati sufleteste si ne-au povestit ororile prin care au trecut. A fost o ORGIE a patimilor, un IAD prin care a trebuit sa trecem ca sa ajungem la LUMINA...
Si am trecut si prin asta, cu lacrimi amare si singe nevinovat, varsat pe glia tarii numita Romania, care s-a vrut din timputi stravechi, mereu libera si independenta...
Apoi am inceput sa intram in oarecare normalitate si ne-am asezat pe treaba, fiecare in “bucatica” noastra de zi cu zi, incercind sa ne adaptam “capitalismului salbatic”, care ne-a invadat din ianuarie 1990 incoace...cu bune, cu rele, cu alte si alte “chinuri ale facerii” si probleme de tot felul.
Acum eram liberi ca PASAREA MAIASTRA, liberi sa cugetam, liberi sa ne exprimam opiniile, liberi sa calatorim, liberi sa ne contrazicem pe diverse teme: sociale, politice, culturale...si, din pacate,liberi sa plecam din tara si sa nu ne mai intoarcem decit in vacante...
Unii, multi dintre noi, au plecat sa-si caute norocul peste hotarele tarii si nu s-a mai intors deloc, altii au mai venit o vreme...
Unii nu s-au adaptat noii orinduiri, fiind invatati sa li se spuna ce trebuiau sa faca, altii “au luat mitza de coada” si s-au privatizat. Si bine au facut caci, in timp, s-a dovedit a fii cel mai inspirat lucru posibil, cu toate minusurile din noua legislatie.
Eu una, am ramas sa muncesc acolo unde muncisem si inainte, numai ca societatea s-a privatizat si odata cu ea, ne-am adaptat si noi. A trebuit sa ne adaptam si chiar am facut-o fara sa ne dam seama ca a trebuit sa invatam sa lucram cu computerul, sa negociem legislatie si salarii, etc...eh, dar v-am spus prea multe din punctul meu de vedere si stiti deja ca “sunt batrina ca marea” si poate ca,eu contez mai putin in povestea asta decit tinerii nostrii...
M-am bucurat sa-mi vad fiica libera de orice constringere, crescind dupa reguli democratice...m-am bucurat ca a terminat unul dintre cele mai bune licee din oras, ca a facut facultatea pe care si-a dorit-o si ca si-a luat zborul catre Vest, acolo unde traieste si munceste si astazi, chiar daca eu imi doresc din tot sufletul, sa vina inapoi in tara.
Romania a devenit o tara libera, o tara in care nu mai exista constringeri de niciun fel, o tara care te imbie sa ramai aici, prin traditiile ei populare, culinare, prin bunatatea si ospitalitatea acestui popor. Romania a devenit o tara unde si-au gasit linistea oameni veniti din alte parti ale globului, de pe alte continente sau tari, mult mai oropsite decit noi si sunt mandrii ca au devenit Romani.
Romania de azi, nu mai e considerata o tara marginala, o tarisoara asezata pe harta Europei, la “Portile Orientului”...azi e o tara importanta, membra NATO si UE...o tara care ne confera un milion de posibilitati de a trai mai fericiti si mai impliniti decit am fost vreodata, in istoria de milenii care s-au succedat de cind ne-am constituit ca popor de sine statator.
Ne mai trebuie ceva, insa...Mai trebuie sa VREM sa traim mai bine, pe aceste meleaguri blagoslovite de Dumnezeu si denumite generic”Gradina Maicii Domnului”!!!...mai trebuie sa invatam sau sa-i invatam pe cei tineri sa fie harnici, cumpatati, sa fie curajosi, responsabili si cu frica de Dumnezeu. Sa-i invatam calea cea dreapta, nu din punct de vedere religios ci, mai ales, social.
Trebuie sa ne asumam si bunele si relele pe care le avem, trebuie sa incercam sa depasim obstacolele de tot felul si sa fim mai BUNI!!!...mai buni in familie, in societate, la serviviu, pe strada, acasa, sau oriunde ne-am afla...
Sa fim mai buni, sa avem compasiune pentru cei mai slabi, pentru cei batrini, pentru cei bolnavi. Sa ne ajutam unii pe altii sa putem depasi greutatile vietii, caci greul inca nu a trecut...
Vom zbura ca Pasarea Maiastra a lui Brancusi, vom cinta ca Maria Tanase, cea care a inspirat aceasta capodopera a sculpturii universale, doar atunci cind vom fii mai BUNI, mai UNITI!!!
Avem oameni de valoare in aceasta tara, avem de unde invata. Dupa revolutie i-am descoperit pe Mircea Eliade, pe Eugen Ionesco, pe cei exilati si obligati sa traiasca pe alte meleaguri si sa scrie in alta limba decit cea materna...si i-am descoperit si pe cei care au rezistat cu stoicism opresiunii comuniste: Gabriel Liiceanu, Constantin Noica, Andrei Plesu, Ana Blandiana, Dinescu, Cartarescu si alti titani ai culturii romane si universale, in acelasi timp. EI, mai ales, au construit “Rezistenta prin cultura”, EI s-au chinuit sa ne faca sa intelegem lucruri nebanuite pina atunci, EI ne-au deschis noi orizonturi in cultura si arta!!!
Iar tinerii nostrii de astazi au de la cine invata sa fie OAMENI, au de la cine inva ta SA ZBOARE. Au precursori, au profesori buni in toate domeniile. Stiinta, arta, medicina, sunt domenii in care romanii au excelat dintotdeauna si exceleaza si acum.
Romania nu mai e o tara marginala sau marginalizata. Ea a dat multe dintre Valorile Universale ale Lumii Moderne, a exportat si inca mai exporta, multe “creiere” cu care altii se mindresc acum, inteletuali care iau premii de prestigiu oriunde in lume, cercetatori care ajuta omenirea sa evolueze.
De aceea sunt mandra ca sunt romanca si sunt sigura ca acest neam a renascut din propria-i cenusa, ca Pasarea Phoenix, iar opera lui Brancusi, as redenumi-o si i-as spune “ROMANIA MAIASTRA”.
Oricite incercari si feste ne-ar juca soarta, noi tot aici vom fii si vom dainui peste veacurile ce vor veni, prin copiii nostriii, prin nepotii si stranepotii nostrii!!!
Am sa parafrazez aici o replica a lui Stefan cel Mare din piesa “Apus de soare” a lui Barbu Delavrancea:
ROMANIA NU ESTE A MEA, NU ESTE A VOASTRA, CI A URMASILOR NOSTRII SI A URMASILOR, URMASILOR NOSTRII, IN VEACUL VECILOR,AMIN!!!
04,12,2013
ALMA JANE SIRBU
