La fereastra spre livadă

La fereastra spre livadă

La fereastra spre livadă

Din copită murgul bate,

Frâu de-argint să-i scot din ladă,

Scumpă şa să-i pun în spate,

Să pornim iar împreună

Peste văi şi peste plai,

Că s-a-ntors iar vremea bună

Stai, murgule, stai!

Murguleţ, coamă rotată,

Stai pân' iese luna nouă,

La mândruţa sprâncenată

Să trimit o slovă-două,

Ori pe soare, ori pe lună,

Ori pe nor, ori pe senin...

Ori să mergem împreună?

Lin, murgule, lin!

Murguleţ, fii bun şi-adastă

Să-mplinesc frumoasă slova,

C-a veni şi vremea noastră

Să ne ducem la Moldova.

La Moldova cea bătrână,

Unde ne-a-ngriji ca-n rai

Mândra mea şi-a ta stăpână...

Hai, murgule, hai!

poezie celebră de Şt.O. Iosif

29 aprilie 1975, la București, murea Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel) poet, dramaturg, eseist și gazetar român.

#Lumeapoeziilor #poezii #versuri Lumea Poeziilor

"Trăim puţin, se scurge lunga vreme
Pe lîngă noi, prin noi şi peste noi,
În rădăcini ne ducem şi-n poeme
Şi parcă ieri am fost abia altoi.
--------------------------------------------
Trăim puţin şi nu avem ce face
Şi zbuciumul e fără de folos.
Dar pînă ce vom reintra în pace
Deşi puţin, hai să trăim frumos."

Radu Zaharescu

Îmi place

Comentează

Distribuie

Omar Khayyam - Singuratatea omului

 Singuratatea omului

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.

Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.
O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,

Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.
Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.

Fulgii de nea...de Silvia Filip

Fulgii de nea   S-au ivit acum pe fugă Se grăbesc ca să ajungă Din înaltul cerului Pe pervazul caselor Iar copiii îi privesc Şi la geam se bulucesc Aşteptând să se depună Fulgii moi, purtaţi de nori…

Tăcerea ta...poezie de Octavian Goga

Gabriel Cotabiţă - Noapte albastră Tăcerea ta... Mai ţii tu minte noaptea-ntâie, O noapte umedă, albastră... În pacea ei înfiorată Vorbea numai tăcerea noastră... De-atunci atâtea nopţi trecură, Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte... Din câte-alături povestirăm Nimic nu-mi mai aduc aminte... Dar până-n clipa de pe urmă Fermecătoare-o să-mi rămâie Şi-o să-mi vorbească totdeuna Tăcerea ta din noaptea-ntâie... poezie de Octavian Goga

Cea fără nume...poezie de Sarah DeJar

Cea fără nume Spune-i pe nume adevărului tremurând, cu sinceritatea ochiului ce vede prin noapte. Chipul arătat lumii poartă semnele timpului, neatins de spaimă. Niciodată nu vor asculta arborii, căderea frunzelor. Văzduhul e un fel de copilărie, un tărâm fermecat unde vin mereu păsări. Spune-i toamnă clipei cu aripi sau frunză. Sarah DeJar

Minunată şi frumoasă Minunată şi frumoasă dimineaţă de Florii, tu ne-ai răsărit întâii mărţişori de bucurii! – Când atunci treceai, Iisuse, albul inimilor prag, curăţia şi lumina Te întâmpinau cu drag. Şi în ochii care limpezi străluceau, puteai să ştii cât de fericiţi, Iisuse, suntem toţi, văzând că vii. Astăzi, plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar, parcă numai vânzătorii Te aşteaptă să vii iar. Ţi se-aştern, Iisuse-n cale chiar şi astăzi mărţişori, dar privirea Ta acuma nu e cea de alte ori. Cât de bine vezi că astăzi cei ce-Ţi cântă nu Te ştiu, că n-au ochii strălucire şi că-n inimi e pustiu... Că nu-i milă, nici căinţă, nici dorinţa lor măcar, că iubirea se-ntâlneşte tot mai rece şi mai rar. Că-s în suflete păcate şi-s în inimi răutăţi, de aceea bucuria nu-i acum ca alte dăţi. Că-n păcate se scufundă omenirea mai afund, stricăciunea şi desfrâul nici măcar nu-şi mai ascund. Şi de-aceea, o, Iisuse, când la noi cobori Tu az', parcă faţa Ta e tristă, parc-ai lacrimi pe obraz. poezie de Traian Dorz

Sa inceapa magia sarbatorilor de iarna...

Mos Nicolae  An de an, in prag de iarna  La toti copilasii buni  Ajunge Mos Nicolae  Stiti sa-i spuneti rugaciuni? Dar o colinda frumoasa  Cati din voi ati invatat?  Mosul e batran, dar stie  Cand voi nu ati ascultat. Eu l-am intalnit aseara  Si mi-a spus ca i-a iertat  Si pe copilasii care  Uneori n-au ascultat. Dar asteapta sa promita  Ca vor fi buni si cuminti  Nu-I vor supara pe ingeri,  Vor asculta de parinti. O sa vina Sanicoara  Pe la fiecare casa.  Haideti, toti sa-l asteptam  Cu o colinda frumoasa.   Ai fost cuminte? Vine Mosul ma grabesc, Incaltari sa pregatesc, Pentru ca, precum se stie Il astept cu bucurie.   Am pus cizme si paslari Si papuci din cei mai mari Am gatit si doi galosi Si pantofi cat mai luciosi.   Ca in fiecare an Mi-am pus ghetele in geam. Si de n-ajung ghetele Mi-am pus si sosetele…   Dar o vorba imi sopteste: - Hai, acum trezeste-te! Si adu-ti aminte, Mai intai gandeste-te Dac-ai fost cuminte. sursa:univers de copil

Te duci copilarie...poezie de Radu Pietreanu

Te duci copilarie Motto : Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil Aș da orice pe lume să redevin copil Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci Te duci, copilărie, și nu te mai întorci Nu mai există basme, nici eu nu mai exist Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist S–au inventat claxoane, adio zurgălăi Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini Te duci, copilărie, și devenim haini Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei Te duci, copilărie, pe toate mi le iei Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera Te duci, copilărie, cu fericirea mea Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc Iar după bătălie mergeam să bem un suc Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi Te duci, copilărie, și devenim mai răi Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș Iar cel mai bun prieten era un cățeluș Eram atat de veseli fugind prin porumbiști Te duci, copilărie, si devenim mai triști... Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus Acum la doctor mergem, plecându-ne umili Te duci copilarie,si devenim fragili!

Roata timpului

Paula Seling - Timpul      Roata timpului Numai ceasul e de vină!  De când a coborât din perete  şi a ieşit din cerc  însăilându-se pe ecranul telefonului mobil,  toate firele vieţii s-au încurcat în limbile-i înveninate de Timp. poezie de Ioana Voicilă Dobre

Castane .....de Gabriela Purdel

Castane

Castane îmbrăcate în rouă
Rostogolesc parcul amorţit;
Trezind în mine toamna
Cochetă ca o damă.

de Gabriela Purdel

Pianul mut-poezie de Manuel Gabriel Danca

Voci de pian

Voci de pian iti soptesc o poveste
Culeasa de pe buzele clapelor triste si prafuite
De timpul care le-a abandonat reci si neinsufletite
Asteptand minunea de care acum sunt vrajite.
Voci de pian mute si fara speranta de a muri
Pe un alt taram, sub alte ceruri
Au dansat un dans surd prin aceste abisuri,
Dar acum ele curg prin alt fel de rauri
Spre un ocean castaniu dintr-o privire care
Mangaie vocea pianului si o face sclipitoare.
Si cad pe aceasta foaie ca recea despartire
A stropilor de ploaie ce parasesc cerul pentru vesnica nemurire.
Sunt voci de pian pe care doar tu le poti auzii
Si canta doar pentru tine, pentru ca doar tu le poti calauzi
Sa danseze in jurul tau ca niste fluturi confuzi
Daca au murit si sunt in rai, sau daca esti chiar tu raiul cand ii cuprinzi.

poezie de Manuel Gabriel Danca

Dimineti de duminica

Dimineti de duminica Dimineaţa, în straie de Duminică, Îngerul şterge lacrimile din ferestre. Leagănul cerului albastru de fluturii nopţii. Într-unul copil şi bătrân. Şi iatămă-s Doamne Scribul tău cel iubit! Nu de tot bun, Nu de tot cuminţit! Fiecare pas ar putea fi ultimul iar ultimul poate chiar primul şi orice oprire un mai mare avânt. La capătul Muntelui Îngerul surâde-n Cuvânt. poezie de Maria Eugenia Olaru

La 23 aprilie in Romania se sarbatoreste "Ziua Cartii"

Ex libris Carte frumoasă, cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaş cumpănită; Eşti ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis. Eşti ca vioara, singură, ce cântă lubirea toată pe un fir de păr, Şi paginile tale, adevăr, S-au tipărit cu litera cea sfântă. Un om de sânge ia din pisc noroi Şi zămlisleşte marea lui fantomă De reverie, umbră şi aromă, Şi o pogoară vie printre noi. Dar jertfa lui zadarnică se pare, Pe cât e ghiersul cărţii de frumos. Carte iubită, fără de folos, Tu nu răspunzi la nici o întrebare.

Vin Paștele... autor Nicolae Nicoară-Horia

Vin Paștele...

autor Nicolae Nicoară-Horia

Eu știu că înțelegi durerea mea

Și bucuria Învierii, iată,

Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea

Să vină pretutindeni și deodată!

Catolic, ortodox, baptist, oricine

Să înțeleagă adevărul sfânt,

Vin Paștele, precum Crăciunul vine

Și nașterea și moartea una sunt!

Și Iuda e același care-L vinde

Acolo în Grădină pe Iisus,

Cu lacrima din post mă rog fierbinte,

Mai multe învieri în lume nu-s!

Să nu mai fie ură pe pământ,

Nimeni Învierea să n-o spurce

Și Fiul Tău e Unul în cuvânt,

Cel osanat și pironit pe cruce.

Eu știu că înțelegi durerea mea

Și bucuria Învierii, Tată,

Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea

Să vină pretutindeni și deodată!

Sonetul primăverii-Ion Ionescu Bucov

sonetul primăverii

Renaște iar natura-n nemișcare,

Înfășurată-n șalul de zăpadă,

Un ghiocel începe să se vadă,

Ca un simbol înviorat de soare.

Se scutură din somnul ei gătită

Să-ntâmpine potopul de lumină,

Mijește mugur verde în grădină,

Și-apare falnică ca o ispită.

Se-aud cocorii cruciați în zare

Cum trec spre țara visurilor lor,

În dansul nupțial de madrigale.

Pe străzi apar dantelele cochete

În spleen al plimbărilor de seară,

Dansând în ritm duios de menuete.

Ion Ionescu Bucov