Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua!
Ascultati cele mai frumoase poezii recitate de sora mea Felicia Feldiorean :
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !
Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !
Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului !
Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM !
Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire !
Întindeţi mâinile pentru a primi
Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta
Mariana Stratulat Rogoz
Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu
Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!
Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !
Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa!
Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....
Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!
Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady
Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult
Adună-mă în palma ta, ca pe o lacrimă orfană!
M-am rătăcit pe-un câmp de nea, într-un oftat de genţiană.
Că ninge iar cu flori de măr, ca în povestea mea nocturnă,
Culeg poemele ce zac pe-un colţ de lună taciturnă.
Pe braţe ramuri înverzesc şi irişii-nfloresc sub gene,
Pe buze versuri poezesc în vise halucinogene.
Pe umeri lăstăresc cireşi, mă-ngenunchează primăvara;
Ce dragă-mi e, dar mă ucide cu frumuseţea ei, povara.
Şi sevele-s vâltori de ţipăt, spumoase lave de fiori,
Prin sângele-obosit-aleargă neîmblânziţii zburători.
Dar trupul şubrezit de vreme, întoarce viaţa înapoi
Şi o aşază-n amintirea jurnalului cu patru foi.
Un anotimp pe câte-o filă îngălbenită de uitări-
Adună-mă în palma ta, adună-mă din depărtări!
04.05.2017
luni, 27 martie 2017
de chinul vieţii nu scapă nimeni Violetta Petre
gol şi gol braţele mele ating neantul tăcerii liniştea intră-n carne atât de uşor nu scrie nicăieri interzis gândurile se încaieră să prindă loc în primele rânduri sub ghilotină s-au săturat de mine mă locuiesc de o viaţă şi ceva undeva la mansarda suportabilităţii nu le-am chemat eu cum nu chem acum primăvara nu de alta dar ar muri la intrare şi cum să ucid o primăvară înainte de înflorire
sunt ucigaş neplătit doar al femeilor din mine 27.03.2017
duminică, 11 octombrie 2015
Când peste mine toamna
Acolo, pe o stâncă am înnoptat cu marea Aşa, învolburată cum o pictezi în vers, Lovindu-mi glezna dreaptă, pe care-ai pus uitarea Un val, sărutul tainic, de-atâtea ori l-a şters...
Şi teama fără vlagă, pătrunde-n mine toată, Când stele stau să plece sub norii ce-ai lăsat; Ieri a murit o vară şi toamna iar mă poartă Pe-o barcă fără cârmă, spre ţărmu-abandonat...
Nu-i nimeni să oprească un geamăt din adâncuri Chiar de chemarea noastră se-aude peste zări, Iubirile se-neacă în valuri, sub pământuri Şi temerile noastre nu-şi mai găsesc cărări
Spre liniştea călcată-n picioare de-al tău pas Când peste mine toamna şi ploaia fac popas...
versuri - Violeta Petre
joi, 10 septembrie 2015
... si mor putin in fiecare vers pe care mana-mi trista il asterne pe trupul alb al unei flori de crin,
tu te imbraci in zbucium, eu suspin cand neuitarea peste inimi cerne instrainarea altui univers…
si mor tacut, tot mai insingurat in orice strofa, fara sa mai stiu, ca-n loc de flori la crestet mi se-astern
lacrimi de dor ca intr-un vers etern, ce-i pasa lumii daca mai sunt viu sau daca-n alte sfere am plecat…
nu-i pasa ei cum nu imi pasa mie caci voi trai mereu in poezie ! Mircea Moldovan ... eu te adun dintr-o silabă-n zbor pe care ai uitat-o-ntre hotare, să mi te am ca talisman-suspin
când la icoane, în genunchi mă-nchin şi lipsa ta scânceşte şi mă doare că, singură m-am învăţat să mor...
în fiecare strofă te găsesc eşti tot mai viu cu lacrima-tăcere pe care o aşterni cu un oftat
pe-nsingurarea ce te-a-ndepărtat. ţi-aş da poemul meu, de mi l-ai cere şi cu-n sonet aş vrea să te trezesc.
şi de nu-i pasă nimănui de tine eu te păstrez, cu versu-ţi lângă mine... Violetta Petre
Că nopţile pleacă cu fruntea plecată, Să-ţi lase lumina să intre-n cuvânt Când tu prea-curata şi nevinovată,
Cobori înspre lume să mângâi tăceri Cu blânda-ţi dojană din ochii de mamă Ce-adulmecă rana-necată-n dureri Şi-n suflet, tăcerea, uşor, se destramă.
Cu tălpile goale, prin spini alergând Cu braţele-ntinse spre dulcea povară Tu, stânca o-nvii şi-ntre ceruri plângând Din iarnă ne faci, când ne-atingi, primăvară.
E-atâta lumină şi-n mine pătrunzi Cu ruga pictată-n icoane de sare; Aşteaptă-n genunchi, în altar, muribunzi Cu-n ort să îi treci peste sacre hotare.
Marie, cu marea durere-n veşmânt Cernit, de o viaţă jertfită pe cruce, Ne-nvie nădejdea, când suntem mormânt Că tot lângă tine, spre viaţă, ne-om duce...
versuri - Vio Petre
joi, 9 octombrie 2014
De mă-ntunec, nu-i a ploaie Doar o toamnă mă îndoaie Mă-ngenunche şi mă frige Lacrima-ncepe să strige:
Dă-mi potecă spre lumină Nu mă încărca cu vină! Că-s doar efemer suspin Şi mi-e groază şi mi-e chin... Violetta Petre Foto personala
https://www.facebook.com/hoinarprinlume
luni, 2 septembrie 2013
Fire de nisip
Violetta Petre
Se-ntrezăreau prin fire de nisip Alunecând în aşteptări deşarte Înmuguriri străine într-un chip Ce amurgea cu lacrima spre moarte...
Pe-o clipă fără aripi, fără zbor Şi-n dansul umbrelor fără lumină Se-mpreunau atâtea şoapte-n dor Iar ziua se-ascundea în a mea vină...
Doar uneori, un ochi de cer uitat Într-un vezuviu plin de nebunie Mai căuta un vis nevinovat În mine, să mă afle, să mă ştie
În fiecare joi, când dinspre teamă Mai vine înc-o moarte şi mă cheamă...
Mă sperie un frig ce-mi curge peste vreme Când toamne vor clipi prin mine-n umbre dese Şi ierni vor ninge, iar uitări şi-n cer vor geme Toţi anii-nlăcrimaţi şi-o floare de mirese...
M-or îngropa furtuni şi amintiri vor plânge Şi nimeni nu va şti pe unde-oi fi. Şi dor Va vrea să cânte iar în lacrima din sânge Rămasă undeva, prin lutul florilor...
Când ramuri vor primi descântecu-nvierii Şi ploaia de lumină va înflori din nou Doar braţele s-or frânge şi-n amintirea serii Un vis şi-o primăvară vor mai stârni ecou...
Şi nu mă plângeţi, frunze şi muguri ne-nfloriţi Că-s o zvâcnire nouă, ascunsă-ntr-un destin! Noi nu rămânem singuri şi nemărturisiţi Niciunei morţi tăcute, niciunui tainic chin...
Doar în parfumul florilor de nea Mai umblă sufletul în drum spre tine Când noaptea sau în zori un vis mai vrea Să se dezbrace de adânci destine...
Dinspre amurg mai ţipă câte-o umbră Arome sângerând în drumul lor Spre apele din ceruri în penumbră Un asfinţit zâmbeşte-nfloritor...
O clipă mai ascunde luna toată În şoapta aripilor unui dor timid Şi cerul vrea să plângă, când pe roată Un car de stele s-a proptit în vid...
Eu îţi primesc şi floarea şi doinesc Pe-aceeaşi liră, pe sub flori de tei În gândul meu te-aştept şi e firesc Să freamăt iar, când îmi aprinzi scântei...
Şi pe sub cerul călărit de vrăjitoare Doar iele mai dansează pe sub nori, Amurgul ne aşează la picioare Un câmp de stele într-un vis de sori...
Şi mână-n mână rătăcind în doi Prin asfinţit, în îngerescul zbor Ne înfloreşte Raiul şi în noi Înmugureşte primăvara-n dor...
vineri, 15 martie 2013
În ochii mei te-ngropi
Violeta Petre
În dansul legănărilor astrale
Cu ramuri desfrunzite-n muguri goi
Pictăm tangouri-clipe matinale
Deşi zăpezile se-ascund în noi...
De-atâta aşteptare-n care taci
Eu uit să te mai mint şi neghicită
Păstrez un bob de rouă să îmi faci
Descântec la botez. Şi fericită
Privesc cum scotoceşti prin mine iar
Să te găseşti acolo printre rugi,
Eternitatea să mi-o dai în dar
Şi de o clipă albă, iarăşi fugi...
Când din plecările de ieri te-adun
Deşi îţi sunt aproape-n depărtări
În ochii mei te-ngropi ca un nebun
Să nu mă pierzi, să nu... în aşteptări...
miercuri, 6 februarie 2013
Unde m-am pierdut? (Cântecul lebedei)
Violeta Petre
ningea la mine-n suflet cu albul acela irizând albastru când mi-ai atins prima zăpadă am ştiut că paşii tăi vor aduce primăveri petale închise-n versul unei înserări albe-n visele unor îngeri cu aripile nedurute le-ai înflorit într-o poveste cu sfârşitul la început m-ai cântat vioară cu notele unei atingeri din altă dimensiune unde fluturii nu trăiesc numai o zi doar că la mine nu au ajuns decât urmele unui cântec restrâns într-o clipă de uitare când sărutul arde culorile speranţei într-o trădare de alb
ningea la mine-n suflet cu ferestrele deschise spre tine ţi-am nins prima zăpadă cu palmele ascunse de ruşinea ţipătului îl am şi acum chircit într-o iarnă fără sfârşit în care ninge fără alb
Vinde-mă tăcerii
Mi-s paşii îngropaţi în urmele de ceară
Ale tăcerii grele ce curge peste noi;
Mai cântă o albastră minune pe afară,
Afară dintre nuferi şi lacrimi de noroi.
Cu limbile ascunse într-un oftat nebun
O floare de lumină aruncă peste ape
O umbră germinată-n cuvinte care spun
Că din noroi şi tină săruturi pot să scape.
Pe lângă tine trece un dor de necuvinte
În care mă asemeni cu îngerii din cer;
Sunt doar o nemurire de taină ce te minte
Că-n mine sunt albastre regrete ce nu pier.
Şi prinde-mă de albul ce-n mine se topeşte
În valurile toamnei ce-mi stinge dimineţi!
Eu sunt minunea lumii ce plânge şi iubeşte
Nemărginirea nopţii din răstignite vieţi
În care mă mai naşte o rază de speranţă
Că ploile spăla-vor însemnele durerii;
Atinge-mă cu toamna pictată-n dezolanţă
Doar toamna lumii tale şi vinde-mă tăcerii...
poezie de Violetta Petre
Dragii mei , dragi! Am ajuns acasă dintr-o poveste, dintr-un vis, care a rămas pe retină şi în suflet...şi sper să nu plece foarte repede... Amintirea minunatei zile de 15 mai va rămâne mereu în inima mea le fel de vie ca în momentul petrecerii evenimentului pe care l-am visat o viaţă...În drum spre casă am avut o surpriză minunată...Şoferul , care a zărit în treacăt cărţile m-a atenţionat să nu le las la bagaje că se pot uda, sau deteriora în vreun fel ...şi să le iau în autocar cu mine....nici nu am apucat să mă aşez că lumea a început să întrebe ce am aşa de frumos ?...am spus că este cartea mea de la lansarea căreia vin...şi a fost de ajuns să vrea una dintre persoanele de acolo...toţi au luat...o doamnă a luat 5 exemplare...aşa am ajuns acasă cu numai câteva exemplare, vreo 20...toţi citeau poezii...am primit atâtea felicitări încât pot spune că am avut o a doua lansare ...vă daţi seama cât am fost de fericită! La Iaşi ziua a trecut aşteptat de repede...când totul este minunat timpul trece prea repede...Rodica şi Didina, ca de obicei au fost gazde perfecte...m-au sunat şi pe drum spre Iaşi , ca şi Mariana de altfel...O surpriză la care nu mă aşteptam mi-a făcut-o Viorel Sima cu care m-am întâlnit în maşina spre Iaşi... L a lansare au lipsit mulţi prieteni, dar lipsa lor a fost înlocuită de vizita a numeroşi elevi , aşa că a fost lume !!!!!! O altă surpriză am avut-o din partea unui băieţel care s-a apropiat de mine în curtea muzeului, a venit direct la mine şi mi s-a adresat...''buna ziua! sunt fiul doamnei Maria, mama nu a putut veni , îşi cere scuze... m-a trimis pe mine să vă felicit''...mi-au dat lacrimile...Maria e o prietenă de pe netlog...nu o cunoşteam , nu am vazut-o niciodată... Personalităţile care au participat mi-au făcut o reală plăcere...oameni modeşti deşi atât de preţioşi! Domnul Emilian Marcu care mi-a scris post-faţa a vorbit cu reală admiraţie despre cartea mea...munca celor două doamne dragi, Rodica şi Didina...a lansat chiar ideea că ar trebui ca asociaţia ar trebui să deţină şi o editură, idee la care subscriu şi doresc să se împlinească... exemplarul ''Poeme violete '' a stîrnit admiraţia tuturor...Dl Marcu a a afirmat chiar că este cea mai frumoasă carte pe care a lansat-o asociaţia...eu, ce să mai spun? ...cartea este o bijuterie, are o grafică deosebită realizată de draga Roxana, nepoata Didinei, o fată minunată şi talentată căreia îi doresc sănătate multă... Toţi aceşti oameni au făcut ca eu să mă simt ca o regină, pentru o zi şi nu le pot mulţumi îndeajuns...mi-aş fi dorit să fie la acest eveniment fetele de la Muncel..doar Daniela a venit...mi-aş fi dorit să fie şi Cristi alături de Viorel şi Mariana, un trio minunat şi drag mie , mi-aş fi dorit... Dar şi aşa Divinitatea mi-a dat destul...ziua a fost caldă...noaptea muzeelor a fost minunată, având ca ghid pe Liviu, un om de excepţie , citit şi încărcat de istorie , completat de simpaticul pictor şi prieten Florin...noaptea a culminat cu ospăţul cozonacului Didinei, care este cel mai bun cozonac pe care l-am mâncat vreodată...Mariana nu l-a lăudat degeaba...aşa este! A fost atât de minunată vizita mea scurtă la Iaşi, oraşul pe care-l iubesc, împreună cu oamenii dragi mie, încât mi-am încărcat bateriile pentru o vreme...prietenia este lucru mare! acolo m-au aşteptat prietenii...am simţit... Mulţumesc, prieteni dragi! Sunt mândră şi fericită că vă am! Cu dragoste, Violetta
Violetta Petre
Data de inscriere: 17/09/2009
Localizare: Constanta VIDEOCLIP DE LA LANSAREA VOLUMULUI DOAMNEI VIOLETTA PETRE
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
.jpg)
