La multi ani frumosi si numai bucurii si împliniri draga noastră Carmen Bunaciu !

La multi ani , Carmen Bunaciu !

"Astazi e ziua ta..." - Carmen Bunaciu

Legenda din bazin! Carmen Bunaciu, prima medaliată mondială la nataţie din România

Cu ea a început, practic, performanţa în nataţia românească. La 13 ani, Carmen Bunaciu a venit singură de la Sibiu la Bucureşti, un an mai târziu câştiga primul titlu la Balcaniada pentru seniori, pentru ca apogeul să vină odată cu titlurile de campioană mondială universitară şi, mai ales, cu bronzul mondial de la Guayaquil, din 1982, prima medalie din istoria înotului românesc la un Campionat Mondial.Colegii de generaţie, dar şi antrenorii anilor '70-'80, sunt de acord că, prin reuşitele sale, Carmen Bunaciu a fost locomotiva care a tras după ea toată nataţia românească. Au venit apoi - sau o dată cu ea - Irinel Pănulescu, Anca Pătrăşcoiu, Noemi Lung şi Tamara Costache, toate autoare ale unor curse memorabile şi titluri mondiale. Poate chiar ele au reprezentat modelul în urma căruia a apărut, mult mai târziu, Diana Mocanu!

Carmen a rămas la fel de modestă ca şi pe vremea când era sportivă activă. Spune că "medalia cea mai de preţ o reprezintă prieteniile legate de-a lungul anilor, nu neapărat performanţele din bazin, chiar dacă, până la urmă, numele meu este legat de titlurile cucerite". Admite că i-a trebuit un curaj nebun ca să lase Sibiul natal pentru Bucureşti, mai precis Dinamo, la doar 13 ani. "Trebuia să fac însă acest pas pentru progresul carierei mele. La Sibiu mă pregăteam într-un bazin de 20 de metri pe 8 metri şi, indiferent cât entuziasm aveam, era clar că nu puteam trece peste o limită. Nu mi-a fost uşor la Bucureşti, la început am stat în cămin, la Dinamo, la club, cu alte fete în cameră. Eu eram cea mai mică. Muncă multă, pentru că, pe lângă cele două antrenamente zilnice, mai era şi şcoala, de unde nu puteam lipsi".
În 4 ani a crescut 19 centimetri în înălţime, ajungând la 1,91 metri! "Talia e importantă în nataţie, dar fără muncă, dedicaţie şi fără talent n-ai cum să reuşeşti", spune fosta campioană, acum antrenoare de copii şi având grad de colonel în rezervă în Ministerul de Interne, după o viaţă petrecută ca sportivă şi ca tehnician la Dinamo.

"Şi atunci ploua prin tavanul bazinului, dar sportul era sprijinit"

Legat de diferenţa de valoare dintre înotătorii de acum 25-30 de ani şi cei de acum, Carmen e de părere că "nici aria de selecţie nu mai este aceeaşi. Sunt încă foarte mulţi copii care vin la înot, dar problemele apar când cresc, pentru că marea majoritate se pierd pe drum. Sunt foarte multe tentaţii, ceea ce, pe vremea mea, nu era cazul. Atunci, sportul chiar îţi oferea un viitor mai bun, astăzi la acest viitor mai bun se poate ajunge în mai multe moduri".

Legat de condiţii, fosta sportivă dezvăluie că "şi atunci mai erau bazine prin al căror tavan ploua sau bazine unde erau probleme cu aerisirea, dar exista mai multă pasiune din partea sportivilor şi mai mult ajutor şi interes din partea conducerii sportului. Stăteam câte două luni iarna la Sinaia, în cantonament, pe banii federaţiei. Credeţi că astăzi se mai poate aşa ceva? Să fim serioşi! A, astăzi premiile sunt cu siguranţă mai mari decât pe vremea noastră. Noi luam câteva mii de lei pentru un titlu mondial, acum se iau câteva zeci de mii de euro. Dacă îi iei! De exemplu, ştiu sportivi de la Dinamo cărora nici până acum clubul nu le-a dat banii pentru Beijing! Vorbim despre 2008, da!?".

"Nu regret nici un moment că am concurat acum 30 de ani şi nu în timpurile astea. Cu siguranţă aş fi câştigat mult mai mulţi bani, dar la fel de sigur este că n-ar mai fi fost acea atmosferă frumoasă pe care am trait-o cu colegii mei", Carmen Bunaciu, prima medaliată mondială la nataţie din România

27,54 secunde este recordul naţional la 50 metri fluture stabilit de Carmen Bunaciu pe 27 martie 1986 la Arad, la campionatele naţionale, record care rezistă şi astăzi

La 6:30 dimineaţa, în apă!

Carmen susţine că efortul depus de un înotător este greu comparabil cu cel al altor sportivi implicaţi în alte discipline. "E teribil, imposibil de descris în cuvinte. Stăteam câte zece luni pe an în cantonament, unde făceam câte două ore şi jumătate - trei de antrenament dimineaţa şi tot atât după-amiaza! Bazin plus forţă plus alergare. La 6 şi jumătate dimineaţa eram în apă, micul dejun îl luam abia la 9, după antrenament. Fără munca asta titanică n-aveai însă cum să ajungi la performanţe".

N-a vrut să fugă în SUA

Fosta campioană mondială universitară dezvăluie că, la începutul anilor 1980, a avut o ofertă de a concura pentru Universitatea Auburn, statul Alabama. "Eram la un concurs în Italia şi m-a contactat Rowdy Gaines, un prieten din State cu care mă mai întâlnisem pe la concursuri. El înota deja pentru respectiva universitate şi m-a întrebat dacă nu vreau să vin la ei. Mi-ar fi plăcut, de ce să zic nu, dar pentru asta ar fi trebuit să fug din România, pentru că legal nici nu se punea problema să fiu lăsată. Nu puteam pleca însă, tata lucra în MI, ai mei erau toţi aici, nu cred că aş fi putut îndura dorul de ei", explică Bunaciu.

Carmen Bunaciu
ª născută pe 15 septembrie 1961, la Sibiu
ª medalie de bronz la Mondialele din 1982, la 200 metri spate, prima din istoria nataţiei româneşti la un Campionat Mondial
ª cinci titluri de campioană mondială universitară, două la Ciudad de Mexico, în 1979, două la Bucureşti în 1981 şi unul la Kobe, în 1985, toate în probele de spate
ª 3 medalii de bronz la Campionatele Europene, în 1977 - 200 metri spate, 1981 - 100 metri spate şi 1983 - 100 metri spate
ª 3 locuri patru în probele de spate la Jocurile Olimpice din 1980 şi 1984
ª 70 de titluri de campioană naţională
ª peste 100 de recorduri naţionale

Articol scris de Ioan Viorel

Sursa:

http://www.prosport.ro/alte-sporturi/alte-sporturi/legenda-din-bazin-carmen-bunaciu-prima-medaliata-mondiala-la-natatie-din-romania-9179576

Carmen Bunaciu , La multi ani cu sanatate alaturi de cei dragi tie ! Dar impliniri sa ai in viata !

Carmen bunaciu: as vrea sa inot cu delfinii

Nascuta la Sibiu, Carmen Bunaciu avea sa devina prima mare campioana a Romaniei la inot. Absolventa a Institutului de Educatie Fizica si Sport, fosta mare glorie a sportului romanesc a castigat, in intreaga ei cariera, peste 270 de medalii, la absolut toate competitiile, fie ca a fost vorba de Olimpiade, campionate mondiale, europene, nationale sau Universiade. Nu s-a oprit, insa. Continua sa reprezinte Romania la competitiile pentru veterani, acolo unde castiga, inca, alte si alte medalii.

Dialogul cu doamna Bunaciu a fost vesel, alert, chiar daca amintirile trezeau nostalgii. Iar, veselia era cu atat mai mare, cu cat, chiar a doua zi, fosta mare sportiva avea sa isi serbeze ziua de nastere.
Principalul element in natura este apa
FDL: Doamna Carmen Bunaciu, purtam acest dialog la cateva zile dupa inceperea anului scolar, asa ca va propun sa incepem scolareste, intrebandu-va: Care este principalul element in natura?
Carmen Bunaciu (razand): Pentru mine, evident, este apa.
FDL: Ce da, omului, apa?
CB: Energie, putere, bucurie, viata.
FDL: Ce da apa omului care stie sa se foloseasca de ea?
CB: Multumire.
FDL: Va rugam sa definiti multumirea.
CB: Sanatate, fericire, prietenie, concurs, energie.
FDL: Dar toate acestea pe care le enumerati nu au venit de la sine. Dumneavoastra ati fost prima mare campioana a inotului romanesc. Cum a fost inceputul carierei in sport?
CB: Ei, nu chiar prima. Inainte de mine a mai fost aceea care avea sa-mi devina antrenoare, Diana ªopterian, care a castigat o medalie de bronz la Campionatele Europene din 1967, la proba de 100 de metri spate.
FDL: Facand documentarea, inainte de acest dialog, am bagat de seama ca mereu ati vorbit foarte frumos despre antrenorii pe care i-ati avut, doamna ªopterian si domnul Nicolae Dembinschi.
CB: Da, au fost cei doi profesori ai mei. In primul rand, domnul Dembinschi. El m-a descoperit si m-a antrenat in primii ani, la Sibiu, si apoi aceea care mi-a fost antrenoare la clubul Dinamo, Diana ªopterian.
FDL: Sunteti nascuta la Sibiu. Da rigoarea ardeleneasca un atu in plus, copilului care doreste sa faca performanta in sport?

CB: Cred ca si in sport, si in scoala, si in formarea mea ca om am avut acest atu, al rigorii. Daca tot am inceput ca la scoala acest interviu, nu pot sa nu-mi amintesc cum, de exemplu, profesorii aveau, cred eu, si un plus de caldura fata de elevi, dar si un plus de exigenta fata de ei. Numai si daca imi amintesc, daca m-am descurcat la matematica, dupa ce m-am mutat in Bucuresti, a fost pentru ca am avut profesori foarte buni in Sibiu.
FDL: Sa revenim la cei doi antrenori. In sporturile individuale se creeaza o legatura mai speciala intre profesor si sportiv. Cat a contat acest tip de relatie in cariera dumneavoastra?
CB: A contat foarte mult, pentru ca inotul e, totusi, un sport monoton. Te duci si te intorci ore in sir intre aceiasi pereti. Cel mult, nu vezi decat cerul, atunci cand inoti pe spate. Se mai schimba cate ceva, dincolo de geamul salii, daca bazinul e in interior, dar tot intre patru pereti inoti. Asa ca, fara sustinerea antrenorului, fara pasiunea pe care trebuie sa ti-o insufle, nu poti face fata. Nu spun ca au fost si momente foarte grele, cand am vrut sa renunt, si in copilarie, si cand eram senioara, si ei au fost aceia care m-au determinat sa continui, ei au fost aceia care m-au sprijinit.
FDL: Cand ati dorit sa renuntati, la vremea senioratului?
CB: Dupa Olimpiada de la Moscova, cand am fost foarte dezamagita de clasarea pe locul IV.
Un vis implinit
FDL: Dar stim ca aveti o medalie foarte draga, castigata in America Latina.
CB: Da, in Ecuador, in 1982. Imi e draga pentru ca venea dupa Moscova 1980, dar si dupa Universiada de la Bucuresti, unde, practic, atinsesem maturitatea sportiva. Asadar, medalia din Ecuador a fost ca un vis implinit, pentru ca, pe atunci, Campionatele Mondiale nu se desfasurau decat o data la patru ani. La editia precedenta, sosisem pe locul patru, dar in 1982 am atins succesul.
FDL: Care sunt principalele calitati, pentru a face inot de mare performanta?
CB: Inotul e un pic diferit de multe altele, dar se aseamana putin cu gimnastica, in sensul ca dureaza foarte mult sa formezi un sportiv. Uneori sunt necesari cinci, sapte, chiar zece ani. Desigur, intri in competitii dupa primul an de antrenamente, dar dureaza foarte mult pana te cizelezi, pana cand inveti corect toate procedeele, pana acumulezi toate cunostintele.
FDL: Dar din punct de vedere psihologic?
CB: Trebuie sa dai dovada de dorinta si tarie. Dar, eu si ceilalti din generatia mea am fost putin privilegiati, pentru ca beneficiam de pregatire psihologica. Din pacate, acum, aceasta parte a pregatirii sportive a cam fost data la o parte.
FDL: Ati putea spune ca, atunci, sportivii erau mai bine sprijiniti decat acum?
CB: Da. ªi la nivel organizatoric si strict personal, parca era mai usor.
FDL: Ce alte conditii trebuie sa indeplineasca un sportiv pentru a atinge marea performanta?
CB: Sa fie perseverent, muncitor, talentat, sa aiba calitati fizice si psihice. Dar nu exista un standard al campionului. ªi in inot exista diferite inaltimi, diferite greutati. Pe mine, inaltimea m-a si ajutat, m-a si dezavantajat.
As fi vrut sa fiu delfin
FDL: Care a fost stilul in care v-ati simtit cel mai bine?
CB: Procedeul spate.
FDL: Dar, care a fost proba care v-a placut cel mai mult?
CB: Pe final, mi-a placut foarte mult fluture.
FDL: E si cel mai greu.
CB: Dar e si cel mai spectaculos. Iti da o senzatie speciala. Parca te transformi, simti ca esti una cu apa si ca dansezi pe valuri.
FDL: V-ati dorit vreodata sa fiti peste? Ilie Stoian
Carmen Bunaciu: As vrea sa inot cu delfinii
Nascuta la Sibiu, Carmen Bunaciu avea sa devina prima mare campioana a Romaniei la inot. Absolventa a Institutului de Educatie Fizica si Sport, fosta mare glorie a sportului romanesc a castigat, in intreaga ei cariera, peste 270 de medalii, la absolut toate competitiile, fie ca a fost vorba de Olimpiade, campionate mondiale, europene, nationale sau Universiade. Nu s-a oprit, insa. Continua sa reprezinte Romania la competitiile pentru veterani, acolo unde castiga, inca, alte si alte medalii.
Dialogul cu doamna Bunaciu a fost vesel, alert, chiar daca amintirile trezeau nostalgii. Iar, veselia era cu atat mai mare, cu cat, chiar a doua zi, fosta mare sportiva avea sa isi serbeze ziua de nastere.
Principalul element in natura este apa
FDL: Doamna Carmen Bunaciu, purtam acest dialog la cateva zile dupa inceperea anului scolar, asa ca va propun sa incepem scolareste, intrebandu-va: Care este principalul element in natura?
Carmen Bunaciu (razand): Pentru mine, evident, este apa.
FDL: Ce da, omului, apa?
CB: Energie, putere, bucurie, viata.
FDL: Ce da apa omului care stie sa se foloseasca de ea?
CB: Multumire.
FDL: Va rugam sa definiti multumirea.
CB: Sanatate, fericire, prietenie, concurs, energie.
FDL: Dar toate acestea pe care le enumerati nu au venit de la sine. Dumneavoastra ati fost prima mare campioana a inotului romanesc. Cum a fost inceputul carierei in sport?
CB: Ei, nu chiar prima. Inainte de mine a mai fost aceea care avea sa-mi devina antrenoare, Diana ªopterian, care a castigat o medalie de bronz la Campionatele Europene din 1967, la proba de 100 de metri spate.
FDL: Facand documentarea, inainte de acest dialog, am bagat de seama ca mereu ati vorbit foarte frumos despre antrenorii pe care i-ati avut, doamna ªopterian si domnul Nicolae Dembinschi.
CB: Da, au fost cei doi profesori ai mei. In primul rand, domnul Dembinschi. El m-a descoperit si m-a antrenat in primii ani, la Sibiu, si apoi aceea care mi-a fost antrenoare la clubul Dinamo, Diana ªopterian.
FDL: Sunteti nascuta la Sibiu. Da rigoarea ardeleneasca un atu in plus, copilului care doreste sa faca performanta in sport?
CB: Cred ca si in sport, si in scoala, si in formarea mea ca om am avut acest atu, al rigorii. Daca tot am inceput ca la scoala acest interviu, nu pot sa nu-mi amintesc cum, de exemplu, profesorii aveau, cred eu, si un plus de caldura fata de elevi, dar si un plus de exigenta fata de ei. Numai si daca imi amintesc, daca m-am descurcat la matematica, dupa ce m-am mutat in Bucuresti, a fost pentru ca am avut profesori foarte buni in Sibiu.
FDL: Sa revenim la cei doi antrenori. In sporturile individuale se creeaza o legatura mai speciala intre profesor si sportiv. Cat a contat acest tip de relatie in cariera dumneavoastra?
CB: A contat foarte mult, pentru ca inotul e, totusi, un sport monoton. Te duci si te intorci ore in sir intre aceiasi pereti. Cel mult, nu vezi decat cerul, atunci cand inoti pe spate. Se mai schimba cate ceva, dincolo de geamul salii, daca bazinul e in interior, dar tot intre patru pereti inoti. Asa ca, fara sustinerea antrenorului, fara pasiunea pe care trebuie sa ti-o insufle, nu poti face fata. Nu spun ca au fost si momente foarte grele, cand am vrut sa renunt, si in copilarie, si cand eram senioara, si ei au fost aceia care m-au determinat sa continui, ei au fost aceia care m-au sprijinit.
FDL: Cand ati dorit sa renuntati, la vremea senioratului?
CB: Dupa Olimpiada de la Moscova, cand am fost foarte dezamagita de clasarea pe locul IV.
Un vis implinit
FDL: Dar stim ca aveti o medalie foarte draga, castigata in America Latina.
CB: Da, in Ecuador, in 1982. Imi e draga pentru ca venea dupa Moscova 1980, dar si dupa Universiada de la Bucuresti, unde, practic, atinsesem maturitatea sportiva. Asadar, medalia din Ecuador a fost ca un vis implinit, pentru ca, pe atunci, Campionatele Mondiale nu se desfasurau decat o data la patru ani. La editia precedenta, sosisem pe locul patru, dar in 1982 am atins succesul.
FDL: Care sunt principalele calitati, pentru a face inot de mare performanta?
CB: Inotul e un pic diferit de multe altele, dar se aseamana putin cu gimnastica, in sensul ca dureaza foarte mult sa formezi un sportiv. Uneori sunt necesari cinci, sapte, chiar zece ani. Desigur, intri in competitii dupa primul an de antrenamente, dar dureaza foarte mult pana te cizelezi, pana cand inveti corect toate procedeele, pana acumulezi toate cunostintele.
FDL: Dar din punct de vedere psihologic?
CB: Trebuie sa dai dovada de dorinta si tarie. Dar, eu si ceilalti din generatia mea am fost putin privilegiati, pentru ca beneficiam de pregatire psihologica. Din pacate, acum, aceasta parte a pregatirii sportive a cam fost data la o parte.
FDL: Ati putea spune ca, atunci, sportivii erau mai bine sprijiniti decat acum?
CB: Da. ªi la nivel organizatoric si strict personal, parca era mai usor.
FDL: Ce alte conditii trebuie sa indeplineasca un sportiv pentru a atinge marea performanta?
CB: Sa fie perseverent, muncitor, talentat, sa aiba calitati fizice si psihice. Dar nu exista un standard al campionului. ªi in inot exista diferite inaltimi, diferite greutati. Pe mine, inaltimea m-a si ajutat, m-a si dezavantajat.
As fi vrut sa fiu delfin
FDL: Care a fost stilul in care v-ati simtit cel mai bine?
CB: Procedeul spate.
FDL: Dar, care a fost proba care v-a placut cel mai mult?
CB: Pe final, mi-a placut foarte mult fluture.
FDL: E si cel mai greu.
CB: Dar e si cel mai spectaculos. Iti da o senzatie speciala. Parca te transformi, simti ca esti una cu apa si ca dansezi pe valuri.
FDL: V-ati dorit vreodata sa fiti peste?
CB: Aaaa, sigur ca da, delfin Delfinii sunt preferatii mei. Chiar imi propusesem sa ajung sa inot cu delfinii.
FDL: Ati putea gasi puncte comune intre un inotator si un delfin?
CB: Apa ne e prietena. Dar, cred ca si placerea jocului ne e comuna.
FDL: Inseamna ca inca va place sa va jucati?
CB: (zambind) Da, chiar imi place.
FDL: V-ati pastrat o mare doza de copilarie.
CB: Clar
FDL: V-ati putea desparti de joaca si de sentimentul acesta al copilariei?
CB: Nu, si nici nu vreau. Sunt un copil mai mare.
FDL: Care este jocul preferat, in afara inotului?
CB: Dansul si muzica, dar nu sa cant.
FDL: Ce dans va place cel mai mult?
CB: Rock.
FDL: ªi ce muzica va place?
CB (hotarat): Rock si folk
FDL: Ce nume din rock?
CB: Beatles, Satriani, Eagles, Queen, dar sunt multi, multi care imi plac. Oricum, toata muzica veche.
FDL: Muzica, dansul si sportul inseamna prietenie. Cati dintre sportivii cu care ati concurat v-au ramas prieteni?
CB: Multi, si din tara, si din strainatate. Ultima oara, m-am intalnit cu unii la Campionatele Europene. Oficialitatile au organizat o intalnire cu olimpicii de la Moscova si m-au invitat si pe mine. Am fost surprinsa sa vad cat de mult s-au schimbat. Oricum, fetele s-au schimbat mai mult decat baietii.
Mare amatoare de telemea si lapte
FDL: Ce ne puteti spune despre alimentatia specifica a sportivului de performanta?
CB: E clar ca un sportiv trebuie sa se hraneasca altfel decat ceilalti. In primul rand, trebuie sa se hraneasca sanatos si sa renunte la placerile momentului. E drept ca nu respectam totdeauna ce mi se spunea dar, in general, ma hraneam asa cum spunea nutritionistul. Mai ales la Centrul Olimpic National, in perioadele de pregatire, mesele erau gandite de nutritionisti. Insa, eu chiar am avut o problema, mai ales inaintea Olimpiadei de la Moscova. Eram sub greutate si a trebuit sa mananc mult, pentru a prinde putere. Asa ca, mai mereu primeam, ba o prajitura in plus, ba o friptura in plus, ba alune, ciocolata sau cateva felii de branza in plus.
FDL: Ce pondere o au lactatele in alimentatia sportivilor de performanta?
CB: Cam 20, 25%. Mie, oricum, imi plac la nebunie telemeaua si laptele.
Presiunea psihologica ma inhiba
FDL: Pana la urma, cum a fost la Moscova? Perceptia generala este aceea ca a fost o Olimpiada cu probleme pentru delegatia Romaniei.
CB: A fost, totusi, frumos, mai ales pentru stafeta Romaniei care s-a calificat in premiera in finala. Doar ca, de la mine toata lumea astepta o medalie. Chiar si la sedintele de dinainte mi se spunea mereu: Tu trebuie neaparat sa iei medalie, E de datoria ta sa castigi o medalie si cred ca acesta a fost motivul pentru care am ratat, venind doar pe IV. Presiunea aceasta m-a inhibat. Tot timpul am crezut ca este mai bine sa concurezi liber de aceste presiuni, pentru ca asa vei realiza mai mult. Cel putin, mie asa mi s-a intamplat. E extrem de important sa nu iti faci un plan, ci doar sa ai in minte ca trebuie sa depui tot efortul posibil, pentru a te autodepasi.
FDL: Acela a fost un moment neplacut. Dar, cu siguranta, au fost si mult mai multe momente placute in cariera dumneavoastra. Care au fost cele mai frumoase?
CB: A fost Universiada de la Bucuresti. In anii aceia, Universiada era o competitie de mare amploare. La ea participau si sportivi de mare performanta. La Bucuresti, au fost prezenti campioni mondiali, detinatori de recorduri mondiale si continentale, asa ca o medalie castigata la Universiada echivala, aproape, cu un titlu mondial, cu atat mai mult cu cat aceasta competitie se desfasura o data la patru ani, nu ca acum.
FDL: Daca ati rememora, care a fost cel mai vesel moment din cariera?
CB: Festivitatile de deschidere mi-au placut cel mai mult. La festivitati sunt toate sporturile, toata lumea e pe stadion, tribuna e plina, sunt artificii, steaguri care flutura, e un spectacol nemaipomenit.
FDL: Cum v-ati simtit ca antrenoare?
CB: A fost o trecere brusca, desi mi-am dorit sa antrenez. Nu am dorit sa stau departe de bazin. Poate ca, uneori, am fost prea severa. Dar, asta pentru ca sunt critica, perfectionista. ªi, cum vedeam ca sportivii mei aveau calitatile necesare, doream sa reuseasca.
FDL: Ce rezultate ati avut ca antrenoare?
CB: Am avut campion national, finalisti la Universiada precum Carmen Georgescu si Ionut Musat, medaliati la Europenele de juniori, sau Alexandru Ioanovici, care a luat bronz la Campionatele Mondiale din 1994 de la Lyon, cu stafeta de 4 X 100 liber.
FDL: Ce s-a ales de toti acesti sportivi?
CB: Unii au continuat, altii s-au retras, dar, ce ma bucura, e faptul ca multi dintre ei au devenit antrenori.
FDL: Ce pondere credeti ca ar trebui sa o aiba sportul in educatia unui copil?
CB: Desigur, pregatirea teoretica, specifica sau generala e foarte importanta, dar si sportul isi are rolul lui. In fond, sportul e parte a culturii unei tari.
FDL: Cum ati caracteriza inotul romanesc din momentul de fata?
Acum e o mare pauza in inotul romanesc
CB: Generatiile s-au schimbat. Multi dintre ei s-au retras. Continui sa cred ca Diana Mocanu ar mai fi putut concura cu succes. Singura ramasa pe baricade e Camelia Potec, dar si ea a anuntat ca se va retrage, dupa Olimpiada de la Londra. Mi-au placut mult Norbert Trandafir si Marius Agache dar, in rest, e pauza, desi avem destui medaliati la Campionatele Europene de juniori. Doar ca, nu stiu ce se intampla in momentul trecerii la seniorat, pentru ca se rupe firul performantei.
FDL: Credeti ca Federatia are capacitatea de a sustine sportivii pentru a face mare performanta?
CB: E un punct sensibil. Ideal ar fi ca Federatia sa fie deschisa spre cat mai multi sportivi. Dar, e pacat cand ajuti pe cineva si, la prima greseala il dai la o parte, mai ales cand stii ca un tanar obtine performante dupa ani de competitii. Ma uitam la Mondialele din China. Nu toata lumea poate sa obtina medalii. Pana la urma, sunt doar trei locuri pe podium. Dar, federatiile din celelalte tari isi sustin sportivii, ii duc la toate competitiile. Du-i acolo, sa fie prezenti, sa vada ce se intampla, sa invete. Sunt foarte buni, la juniori, si apoi? Iata, Norbert Trandafir a fost campion european acum cinci ani. L-au ajutat, a fost in lotul olimpic, dar, in 2008, la Olimpiada, nu putea sa faca mare lucru la 20 de ani, cand competitorii sai erau de 30 de ani A ales sa se pregateasca in Ungaria, a deranjat pe cineva aici si n-a mai fost sprijinit. Dar, iata, s-a pregatit de unul singur anul asta, fara niciun pic de ajutor din partea nimanui si a reusit sa progreseze si sa ia medalie la Universiada.
FDL: Se poate invoca lipsa banilor?
CB: Da, se poate, insa cand ajuti pe cineva, dar nu ajuti pe cine merita, nu mai poti pune problema banilor.
Tocmai am castigat o medalie
FDL: Mai inotati?
CB: Desigur, cam de patru ori pe saptamana, cate o ora. Dar, am si grupe de copii pe care le antrenez. Imi place foarte mult sa antrenez copiii, mai ales pe cei mici, care vin la bazin mai mult ca sa lipaie apa
FDL: Participati la competitiile pentru veterani?
CB: Da, chiar saptamana trecuta am fost la Ialta, la un concurs pentru veterani. Am luat si o medalie de bronz. Competitiile acestea sunt foarte frumoase, pentru ca toata lumea vine de placere. Anul trecut, in Franta, au fost 5.000 de sportivi veterani, la Campionatele Europene. Cea mai varstnica inotatoare a avut 97 de ani
FDL: Ce va doriti pentru viitor?
CB: Sa fiu sanatoasa, sa imi continui activitatea cu copiii si, desigur, sa inot cu delfinii.
FDL: Va uram la multi ani, va multumim si va uram succes
CB: Aaaa, sigur ca da, delfin Delfinii sunt preferatii mei. Chiar imi propusesem sa ajung sa inot cu delfinii.
FDL: Ati putea gasi puncte comune intre un inotator si un delfin?
CB: Apa ne e prietena. Dar, cred ca si placerea jocului ne e comuna.
FDL: Inseamna ca inca va place sa va jucati?
CB: (zambind) Da, chiar imi place.
FDL: V-ati pastrat o mare doza de copilarie.
CB: Clar
FDL: V-ati putea desparti de joaca si de sentimentul acesta al copilariei?
CB: Nu, si nici nu vreau. Sunt un copil mai mare.
FDL: Care este jocul preferat, in afara inotului?
CB: Dansul si muzica, dar nu sa cant.
FDL: Ce dans va place cel mai mult?
CB: Rock.
FDL: ªi ce muzica va place?
CB (hotarat): Rock si folk
FDL: Ce nume din rock?
CB: Beatles, Satriani, Eagles, Queen, dar sunt multi, multi care imi plac. Oricum, toata muzica veche.
FDL: Muzica, dansul si sportul inseamna prietenie. Cati dintre sportivii cu care ati concurat v-au ramas prieteni?
CB: Multi, si din tara, si din strainatate. Ultima oara, m-am intalnit cu unii la Campionatele Europene. Oficialitatile au organizat o intalnire cu olimpicii de la Moscova si m-au invitat si pe mine. Am fost surprinsa sa vad cat de mult s-au schimbat. Oricum, fetele s-au schimbat mai mult decat baietii.
Mare amatoare de telemea si lapte
FDL: Ce ne puteti spune despre alimentatia specifica a sportivului de performanta?
CB: E clar ca un sportiv trebuie sa se hraneasca altfel decat ceilalti. In primul rand, trebuie sa se hraneasca sanatos si sa renunte la placerile momentului. E drept ca nu respectam totdeauna ce mi se spunea dar, in general, ma hraneam asa cum spunea nutritionistul. Mai ales la Centrul Olimpic National, in perioadele de pregatire, mesele erau gandite de nutritionisti. Insa, eu chiar am avut o problema, mai ales inaintea Olimpiadei de la Moscova. Eram sub greutate si a trebuit sa mananc mult, pentru a prinde putere. Asa ca, mai mereu primeam, ba o prajitura in plus, ba o friptura in plus, ba alune, ciocolata sau cateva felii de branza in plus.
FDL: Ce pondere o au lactatele in alimentatia sportivilor de performanta?
CB: Cam 20, 25%. Mie, oricum, imi plac la nebunie telemeaua si laptele.
Presiunea psihologica ma inhiba
FDL: Pana la urma, cum a fost la Moscova? Perceptia generala este aceea ca a fost o Olimpiada cu probleme pentru delegatia Romaniei.
CB: A fost, totusi, frumos, mai ales pentru stafeta Romaniei care s-a calificat in premiera in finala. Doar ca, de la mine toata lumea astepta o medalie. Chiar si la sedintele de dinainte mi se spunea mereu: Tu trebuie neaparat sa iei medalie, E de datoria ta sa castigi o medalie si cred ca acesta a fost motivul pentru care am ratat, venind doar pe IV. Presiunea aceasta m-a inhibat. Tot timpul am crezut ca este mai bine sa concurezi liber de aceste presiuni, pentru ca asa vei realiza mai mult. Cel putin, mie asa mi s-a intamplat. E extrem de important sa nu iti faci un plan, ci doar sa ai in minte ca trebuie sa depui tot efortul posibil, pentru a te autodepasi.
FDL: Acela a fost un moment neplacut. Dar, cu siguranta, au fost si mult mai multe momente placute in cariera dumneavoastra. Care au fost cele mai frumoase?
CB: A fost Universiada de la Bucuresti. In anii aceia, Universiada era o competitie de mare amploare. La ea participau si sportivi de mare performanta. La Bucuresti, au fost prezenti campioni mondiali, detinatori de recorduri mondiale si continentale, asa ca o medalie castigata la Universiada echivala, aproape, cu un titlu mondial, cu atat mai mult cu cat aceasta competitie se desfasura o data la patru ani, nu ca acum.
FDL: Daca ati rememora, care a fost cel mai vesel moment din cariera?
CB: Festivitatile de deschidere mi-au placut cel mai mult. La festivitati sunt toate sporturile, toata lumea e pe stadion, tribuna e plina, sunt artificii, steaguri care flutura, e un spectacol nemaipomenit.
FDL: Cum v-ati simtit ca antrenoare?
CB: A fost o trecere brusca, desi mi-am dorit sa antrenez. Nu am dorit sa stau departe de bazin. Poate ca, uneori, am fost prea severa. Dar, asta pentru ca sunt critica, perfectionista. ªi, cum vedeam ca sportivii mei aveau calitatile necesare, doream sa reuseasca.
FDL: Ce rezultate ati avut ca antrenoare?
CB: Am avut campion national, finalisti la Universiada precum Carmen Georgescu si Ionut Musat, medaliati la Europenele de juniori, sau Alexandru Ioanovici, care a luat bronz la Campionatele Mondiale din 1994 de la Lyon, cu stafeta de 4 X 100 liber.
FDL: Ce s-a ales de toti acesti sportivi?
CB: Unii au continuat, altii s-au retras, dar, ce ma bucura, e faptul ca multi dintre ei au devenit antrenori.
FDL: Ce pondere credeti ca ar trebui sa o aiba sportul in educatia unui copil?
CB: Desigur, pregatirea teoretica, specifica sau generala e foarte importanta, dar si sportul isi are rolul lui. In fond, sportul e parte a culturii unei tari.
FDL: Cum ati caracteriza inotul romanesc din momentul de fata?
Acum e o mare pauza in inotul romanesc
CB: Generatiile s-au schimbat. Multi dintre ei s-au retras. Continui sa cred ca Diana Mocanu ar mai fi putut concura cu succes. Singura ramasa pe baricade e Camelia Potec, dar si ea a anuntat ca se va retrage, dupa Olimpiada de la Londra. Mi-au placut mult Norbert Trandafir si Marius Agache dar, in rest, e pauza, desi avem destui medaliati la Campionatele Europene de juniori. Doar ca, nu stiu ce se intampla in momentul trecerii la seniorat, pentru ca se rupe firul performantei.
FDL: Credeti ca Federatia are capacitatea de a sustine sportivii pentru a face mare performanta?
CB: E un punct sensibil. Ideal ar fi ca Federatia sa fie deschisa spre cat mai multi sportivi. Dar, e pacat cand ajuti pe cineva si, la prima greseala il dai la o parte, mai ales cand stii ca un tanar obtine performante dupa ani de competitii. Ma uitam la Mondialele din China. Nu toata lumea poate sa obtina medalii. Pana la urma, sunt doar trei locuri pe podium. Dar, federatiile din celelalte tari isi sustin sportivii, ii duc la toate competitiile. Du-i acolo, sa fie prezenti, sa vada ce se intampla, sa invete. Sunt foarte buni, la juniori, si apoi? Iata, Norbert Trandafir a fost campion european acum cinci ani. L-au ajutat, a fost in lotul olimpic, dar, in 2008, la Olimpiada, nu putea sa faca mare lucru la 20 de ani, cand competitorii sai erau de 30 de ani A ales sa se pregateasca in Ungaria, a deranjat pe cineva aici si n-a mai fost sprijinit. Dar, iata, s-a pregatit de unul singur anul asta, fara niciun pic de ajutor din partea nimanui si a reusit sa progreseze si sa ia medalie la Universiada.
FDL: Se poate invoca lipsa banilor?
CB: Da, se poate, insa cand ajuti pe cineva, dar nu ajuti pe cine merita, nu mai poti pune problema banilor.
Tocmai am castigat o medalie
FDL: Mai inotati?
CB: Desigur, cam de patru ori pe saptamana, cate o ora. Dar, am si grupe de copii pe care le antrenez. Imi place foarte mult sa antrenez copiii, mai ales pe cei mici, care vin la bazin mai mult ca sa lipaie apa
FDL: Participati la competitiile pentru veterani?
CB: Da, chiar saptamana trecuta am fost la Ialta, la un concurs pentru veterani. Am luat si o medalie de bronz. Competitiile acestea sunt foarte frumoase, pentru ca toata lumea vine de placere. Anul trecut, in Franta, au fost 5.000 de sportivi veterani, la Campionatele Europene. Cea mai varstnica inotatoare a avut 97 de ani
FDL: Ce va doriti pentru viitor?
CB: Sa fiu sanatoasa, sa imi continui activitatea cu copiii si, desigur, sa inot cu delfinii.
FDL: Va uram la multi ani, va multumim si va uram succes
Sursa:
 http://www.fabricadelapte.ro/carmen-bunaciu-as-vrea-sa-inot-cu-delfinii#

 

Interviu cu celebra noastră înotătoare, Carmen Bunaciu

Feb 8, 2013

Pe Carmen Bunaciu am cunoscut-o mai demult la un business-meeting spiritual. Adică între prieteni, la o şuetă. Dacă ar trebui să o descriu pe celebra noastră înotătoare în câteva cuvinte, aş putea spune că este un om modest, harnic, cu spiritul umorului şi plin de viată. Un om complex prin simplitate, exact genul de om pe care-l doreşti mereu prin preajmă! M-am simţit onorat şi m-am bucurat când a acceptat provocarea de a face următorul interviu cu ea.

Mai întâi, să o cunoaştem puţin mai bine pe Carmen:
- născută la Sibiu pe 15 sept 1961, unde a şi început înotul la 7 ani
cu prof. Nicolae Dembitchi
– la 13 ani a venit la Dinamo Bucureşti pentru a se pregăti cu antrenoarea
Cristina Sopterian- Balaban ( prima medaliată a
înotului românesc la Campionatele  Europene din 1966)
– în 1977 a câştigat la Jonkoping medalia de bronz la Campionatele  Europene de
seniori, la fel şi în 1981 la Split si Roma 1983
– dublă câştigătoare a Concursului Preolimpic de la Moscova 1979
– două locuri 4 la JO Moscova 1980, 1 loc 4 şi 1 loc VII în 1984 la Los Angeles
– 10 medalii la Jocurile mondiale Universitare (2 aur în 1979 în
Mexic, 2 aur, 1 argint şi 1 bronz în 1981 la Bucureşti,
2 de argint în 1983 la Edmonton, 1 aur şi 1 bronz în 1985 la Kobe în Japonia)
– medalia de bronz la Campionatele Mondiale din 1982 din Ecuador-
Guayaquil (prima medalie a înotului românesc la campionatele
mondiale)
– multiplă campioană naţională în probele de spate dar şi la fluture,
liber sau mixt- un total de 70 de titluri
(la 50 fluture deţine încă recordul naţional 27.53 stabilit in 1986,
la 100 liber în decembrie 1977 coboară în premieră, sub un minut)

Îţi voi mărturisi un secret şi sper să rămână între noi. Visul meu e să mă fac salvamar şi să exagerez cu grija faţă de sexul feminin. Orice femeie îşi doreşte un bărbat care să-i ofere siguranţă, nu? 
Dacă e secret, îţi spun şi eu unul: să ştii că multe fete sunt atrase de salvamari, extrem de atletici, veseli, bronzaţi, dar şi siguri pe ei mai ales în lupta cu valurile… Ar fi fost o placere şi pentru noi să te vedem în acţiune la malul mării. Poate în anii următori?
Am dezvoltat un plan, aşadar cine ştie, poate chiar vara asta!  Îmi poţi da, te rog, două-trei sfaturi legate de înot?
Sfaturi ? Să stăpâneşti bine două-trei din procedeele de înot, să fii în formă, cu o bună rezistenţă şi forţă suficientă pentru a interveni atunci când e nevoie, să te deplasezi repede pe uscat şi în apă, să cunoşti tehnica salvării şi a resuscitării şi nu în ultimul rând, să fii bun prieten cu apa şi cu întreaga echipă…

Câte ore de antrenamente aveai într-o săptămână?
În medie aveam cam zece antrenamente în apă (cel puţin câte două ore pentru fiecare), plus alte patru-cinci de pregătire pe uscat (alergare în aer liber, lucru în sală de forţă la aparate sau exerciţii de stretching, dar şi forţă specifică pe simulator).  Se adunau până la urmă vreo 30…Binişor, nu?
La ce te gândeai când înotai? Nu te simţeai singură?
Te gândeşti la tehnică, cum îţi intră braţele în apă, cum respiri, la felul în care te înaintezi sau la zgomotele pe  care le auzi în fundal, clipocitul apei şi/sau încurajările din tribună, la cât de bine te simţi. Pe atunci, când făceam antrenamente mai dificile în vederea participării la concursurile internaţionale, încercam să mă şi încurajez atunci când mi-era mai greu. De asemenea, mi se întâmpla de multe ori, să fredonez non-stop un cântec pe care îl auzeam în acea zi…
Singură nu mă simţeam, antrenoarea Cristina Şopterian mi-a fost alături mereu, ştia să ne mobilizeze, să ne smulgă şi un zâmbet, chiar şi atunci când eram super-obosiţi! Am avut întotdeauna noroc şi de colegi veseli, am fost o echipă tare faină. În plus, cum eram pe vremuri la Dinamo, aşa suntem acuma veteranii (categoria masters, adică peste 25 de ani) de la Tribeach Brasov!

Zi-mi sincer. Câte petreceri obişnuiaţi să organizaţi la piscină săptămânal?
Prea multe petreceri la piscină nu am avut, cred că le pot număra pe degetele de la o mână. Dar în lungile cantonamente prin ţară, obişnuiam să facem seri de dans sau adevărate campionate de mimă, canasta şi altele asemenea…
Recuperăm în schimb acuma, când lunar ne deplasăm la Braşov să fim alături de coechipierii noştri pentru două antrenamente comune, dar şi multă distracţie. Zona e absolut superbă şi e grozav să evadezi din Capitală pentru două zile pline de plimbări, veselie şi energie.
Să spunem că ne strângem o gaşcă şi organizăm o petrecere pe vas în Ibiza. Deodată, opss, Frantz se împiedică de alcool sau alcool-ul se împiedică de Frantz şi cad amândoi îmbrăţişaţi în mare. Ai sări să mă salvezi?
Sună foarte bine o petrecere pe vas, mai ales într-un asemenea decor! Alcoolul nu e pentru mine decât ocazional şi atunci maxim două pahare, dar le ciocnim cu drag şi cu gândul cel bun! Dacă tu ai fi în pericol, sigur că aş sări în ajutorul tău, dar probabil nu va fi nevoie pentru că la începutul interviului ai primit …gratis, câteva sfaturi pentru înot!!
Există o fobie a apei?
Sincer, nu prea îmi place şi îmi e şi niţel teamă să înot în apele întunecate din lacuri, ador în schimb apa cristalină a bazinelor sau a mării ! Nu mi-e frică de apă, ăsta e mediul în care mă simt cel mai bine, mă relaxează cel mai repede după o zi mai dificilă!
În cursurile de iniţiere pe care le fac cu cei mici, mulţi dintre ei se tem să simtă apa pe faţă, dar uşor-uşor ne împrietenim cu ea şi reuşim să suflăm aerul în apă, astfel încât nu mai golim bazinul la fiecare lecţie

Ştiai că dacă vorbim cu apa dintr-un pahar de pildă, aceasta îşi schimbă structura moleculară, încărcându-se cu energia respectivelor cuvinte?
Mi se pare un lucru extraordinar, chiar mi-ai adus aminte că am şi eu cartea lui Masaru Emoto “ Viaţa secretă a apei” despre aceste cercetări ale sale, concluzia lui fiind uimitoare: modificări ale acesteia datorită expunerii la diverşi factori externi: poluare, cuvinte, muzică, fotografii şi chiar rugăciuni. Chiar vreau să îţi mulţumesc că ai adus vorba despre aşa ceva, pot să îmi propun să termin cartea zilele astea!
În general cred că e bine să ţinem cont de asta în ceea ce facem, să fim cât mai pozitivi în tot ceea ce gândim sau în acţiunile noastre, fie că e vorba de cele pe termen lung sau cele de zi cu zi.
Îţi imaginezi cum ar fi ca în zilele noastre, înainte cu vreo 2-3 ore de Probele Olimpice, înotătorii români să stea lângă piscină şi să vorbească cu apa, să-i spună: bună apă, noi, echipa română, te iubim. Te iubim ca nimeni altcineva, apă. De asta trebuie să ţii cu noi, să ne ajuţi să câştigăm. Fă nişte valuri pentru ceilalţi, iar nouă înlesneşte-ne cursa. Apă, dacă ne auzi…şi acum e demonstrat ştiinţific că ne auzi, să ştii că te iubim mereu. Sărbătorile ni le-am petrecut împreună când pe masă erau tot felul de băuturi, aniversările la fel, până şi în club tot împreună suntem. Te pupăm şi fă asta să rămână secretul nostru. PS: avem pentru tine nişte sare de apă după competiţie!
Ţinând cont de întrebarea precedentă, propunerea ta pare firească acuma, dar nu cred că a fost aplicată până acum, aşa că nu ne rămâne decât să o transmitem înotătorilor care vor participa la Rio în 2016.
În orice caz, ori de câte ori pot, le reamintesc copiilor că apa doar aşa trebuie privită, ca pe un bun prieten care ne ajută să ne simţim bine, nicidecum nu ne luptăm cu ea, nu o plesnim şi nici nu ne supărăm pe ea!

Care crezi că e cheia succesului în orice ai face în viaţă?
E clar că pe primul loc e munca, dar nu oricum, ci făcută cu multă plăcere, cu pasiunea arzătoare pe post de combustibil! Apoi sigur că e nevoie şi de multă ambiţie şi răbdare, de o grămadă de perseverenţă, de ceva talent, de un strop de noroc şi destulă încăpăţânare ca să continui să lupţi pentru visul tău.
Exploratorul norvegian Nansen spunea acum 100 de ani : “Ai reuşit? Continuă! N-ai reuşit? Continuă!” E valabil cred şi în prezent şi la orice vârstă!

Te-ai gândit vreodată să participi la Triatlon?
Chiar zilele trecute am participat alături de alţi colegi de-ai mei, dar şi mulţi triatlonişti,  la un eveniment de înot caritabil la Izvorani, în care s-au parcurs multe lungimi de bazin. M-am simţit minunat, pentru că a fost o atmosferă extraordinară creată de cei 80 de participanţi, inimoşii organizatori, suporterii de toate vârstele şi numeroşii voluntari! Banii strânşi, cam 20.000 lei, vor fi folosiţi pentru construirea primului spital Hospice Casa Speranţei din Bucureşti. Fiecare concurent a primit câte un breloc în formă de mini-cărămidă pentru efortul depus în apă, dar şi pentru atragerea prietenilor care l-au susţinut în parcurgerea distanţelor propuse. A fost o premieră pentru mulţi dintre noi, dar şi pentru bazinul olimpic!
Personal, am înotat cu multă plăcere 3.000 de metri, dar ţinând cont că bicicleta pentru mine a rămas doar un obiect de admirat, neştiind să pedalez decât pe …cea medicinală, probabil aş putea să particip la triatlon într-o probă de ştafetă şi  să-mi  ajut coechipierii doar pe segmentul de înot…

Mulţumim

Sursa:

http://mugetarileluifrantz.ro/interviu-cu-celebra-noastra-inotatoare-carmen-bunaciu/