.jpg)
Legenda din bazin! Carmen Bunaciu, prima medaliată mondială la nataţie din România
Cu ea a început, practic, performanţa în nataţia românească. La 13 ani, Carmen Bunaciu a venit singură de la Sibiu la Bucureşti, un an mai târziu câştiga primul titlu la Balcaniada pentru seniori, pentru ca apogeul să vină odată cu titlurile de campioană mondială universitară şi, mai ales, cu bronzul mondial de la Guayaquil, din 1982, prima medalie din istoria înotului românesc la un Campionat Mondial.
Colegii de generaţie, dar şi antrenorii anilor '70-'80, sunt de acord că, prin reuşitele sale, Carmen Bunaciu a fost locomotiva care a tras după ea toată nataţia românească. Au venit apoi - sau o dată cu ea - Irinel Pănulescu, Anca Pătrăşcoiu, Noemi Lung şi Tamara Costache, toate autoare ale unor curse memorabile şi titluri mondiale. Poate chiar ele au reprezentat modelul în urma căruia a apărut, mult mai târziu, Diana Mocanu!
Colegii de generaţie, dar şi antrenorii anilor '70-'80, sunt de acord că, prin reuşitele sale, Carmen Bunaciu a fost locomotiva care a tras după ea toată nataţia românească. Au venit apoi - sau o dată cu ea - Irinel Pănulescu, Anca Pătrăşcoiu, Noemi Lung şi Tamara Costache, toate autoare ale unor curse memorabile şi titluri mondiale. Poate chiar ele au reprezentat modelul în urma căruia a apărut, mult mai târziu, Diana Mocanu!
Carmen a rămas la fel de modestă ca şi pe vremea când era sportivă activă. Spune că "medalia cea mai de preţ o reprezintă prieteniile legate de-a lungul anilor, nu neapărat performanţele din bazin, chiar dacă, până la urmă, numele meu este legat de titlurile cucerite". Admite că i-a trebuit un curaj nebun ca să lase Sibiul natal pentru Bucureşti, mai precis Dinamo, la doar 13 ani. "Trebuia să fac însă acest pas pentru progresul carierei mele. La Sibiu mă pregăteam într-un bazin de 20 de metri pe 8 metri şi, indiferent cât entuziasm aveam, era clar că nu puteam trece peste o limită. Nu mi-a fost uşor la Bucureşti, la început am stat în cămin, la Dinamo, la club, cu alte fete în cameră. Eu eram cea mai mică. Muncă multă, pentru că, pe lângă cele două antrenamente zilnice, mai era şi şcoala, de unde nu puteam lipsi".
În 4 ani a crescut 19 centimetri în înălţime, ajungând la 1,91 metri! "Talia e importantă în nataţie, dar fără muncă, dedicaţie şi fără talent n-ai cum să reuşeşti", spune fosta campioană, acum antrenoare de copii şi având grad de colonel în rezervă în Ministerul de Interne, după o viaţă petrecută ca sportivă şi ca tehnician la Dinamo.
"Şi atunci ploua prin tavanul bazinului, dar sportul era sprijinit"
Legat de diferenţa de valoare dintre înotătorii de acum 25-30 de ani şi cei de acum, Carmen e de părere că "nici aria de selecţie nu mai este aceeaşi. Sunt încă foarte mulţi copii care vin la înot, dar problemele apar când cresc, pentru că marea majoritate se pierd pe drum. Sunt foarte multe tentaţii, ceea ce, pe vremea mea, nu era cazul. Atunci, sportul chiar îţi oferea un viitor mai bun, astăzi la acest viitor mai bun se poate ajunge în mai multe moduri".
Legat de condiţii, fosta sportivă dezvăluie că "şi atunci mai erau bazine prin al căror tavan ploua sau bazine unde erau probleme cu aerisirea, dar exista mai multă pasiune din partea sportivilor şi mai mult ajutor şi interes din partea conducerii sportului. Stăteam câte două luni iarna la Sinaia, în cantonament, pe banii federaţiei. Credeţi că astăzi se mai poate aşa ceva? Să fim serioşi! A, astăzi premiile sunt cu siguranţă mai mari decât pe vremea noastră. Noi luam câteva mii de lei pentru un titlu mondial, acum se iau câteva zeci de mii de euro. Dacă îi iei! De exemplu, ştiu sportivi de la Dinamo cărora nici până acum clubul nu le-a dat banii pentru Beijing! Vorbim despre 2008, da!?".
"Nu regret nici un moment că am concurat acum 30 de ani şi nu în timpurile astea. Cu siguranţă aş fi câştigat mult mai mulţi bani, dar la fel de sigur este că n-ar mai fi fost acea atmosferă frumoasă pe care am trait-o cu colegii mei", Carmen Bunaciu, prima medaliată mondială la nataţie din România
În 4 ani a crescut 19 centimetri în înălţime, ajungând la 1,91 metri! "Talia e importantă în nataţie, dar fără muncă, dedicaţie şi fără talent n-ai cum să reuşeşti", spune fosta campioană, acum antrenoare de copii şi având grad de colonel în rezervă în Ministerul de Interne, după o viaţă petrecută ca sportivă şi ca tehnician la Dinamo.
"Şi atunci ploua prin tavanul bazinului, dar sportul era sprijinit"
Legat de diferenţa de valoare dintre înotătorii de acum 25-30 de ani şi cei de acum, Carmen e de părere că "nici aria de selecţie nu mai este aceeaşi. Sunt încă foarte mulţi copii care vin la înot, dar problemele apar când cresc, pentru că marea majoritate se pierd pe drum. Sunt foarte multe tentaţii, ceea ce, pe vremea mea, nu era cazul. Atunci, sportul chiar îţi oferea un viitor mai bun, astăzi la acest viitor mai bun se poate ajunge în mai multe moduri".
Legat de condiţii, fosta sportivă dezvăluie că "şi atunci mai erau bazine prin al căror tavan ploua sau bazine unde erau probleme cu aerisirea, dar exista mai multă pasiune din partea sportivilor şi mai mult ajutor şi interes din partea conducerii sportului. Stăteam câte două luni iarna la Sinaia, în cantonament, pe banii federaţiei. Credeţi că astăzi se mai poate aşa ceva? Să fim serioşi! A, astăzi premiile sunt cu siguranţă mai mari decât pe vremea noastră. Noi luam câteva mii de lei pentru un titlu mondial, acum se iau câteva zeci de mii de euro. Dacă îi iei! De exemplu, ştiu sportivi de la Dinamo cărora nici până acum clubul nu le-a dat banii pentru Beijing! Vorbim despre 2008, da!?".
"Nu regret nici un moment că am concurat acum 30 de ani şi nu în timpurile astea. Cu siguranţă aş fi câştigat mult mai mulţi bani, dar la fel de sigur este că n-ar mai fi fost acea atmosferă frumoasă pe care am trait-o cu colegii mei", Carmen Bunaciu, prima medaliată mondială la nataţie din România
27,54 secunde este recordul naţional la 50 metri fluture stabilit de Carmen Bunaciu pe 27 martie 1986 la Arad, la campionatele naţionale, record care rezistă şi astăzi
La 6:30 dimineaţa, în apă!
Carmen susţine că efortul depus de un înotător este greu comparabil cu cel al altor sportivi implicaţi în alte discipline. "E teribil, imposibil de descris în cuvinte. Stăteam câte zece luni pe an în cantonament, unde făceam câte două ore şi jumătate - trei de antrenament dimineaţa şi tot atât după-amiaza! Bazin plus forţă plus alergare. La 6 şi jumătate dimineaţa eram în apă, micul dejun îl luam abia la 9, după antrenament. Fără munca asta titanică n-aveai însă cum să ajungi la performanţe".
La 6:30 dimineaţa, în apă!
Carmen susţine că efortul depus de un înotător este greu comparabil cu cel al altor sportivi implicaţi în alte discipline. "E teribil, imposibil de descris în cuvinte. Stăteam câte zece luni pe an în cantonament, unde făceam câte două ore şi jumătate - trei de antrenament dimineaţa şi tot atât după-amiaza! Bazin plus forţă plus alergare. La 6 şi jumătate dimineaţa eram în apă, micul dejun îl luam abia la 9, după antrenament. Fără munca asta titanică n-aveai însă cum să ajungi la performanţe".
N-a vrut să fugă în SUA
Fosta campioană mondială universitară dezvăluie că, la începutul anilor 1980, a avut o ofertă de a concura pentru Universitatea Auburn, statul Alabama. "Eram la un concurs în Italia şi m-a contactat Rowdy Gaines, un prieten din State cu care mă mai întâlnisem pe la concursuri. El înota deja pentru respectiva universitate şi m-a întrebat dacă nu vreau să vin la ei. Mi-ar fi plăcut, de ce să zic nu, dar pentru asta ar fi trebuit să fug din România, pentru că legal nici nu se punea problema să fiu lăsată. Nu puteam pleca însă, tata lucra în MI, ai mei erau toţi aici, nu cred că aş fi putut îndura dorul de ei", explică Bunaciu.
Carmen Bunaciu
ª născută pe 15 septembrie 1961, la Sibiu
ª medalie de bronz la Mondialele din 1982, la 200 metri spate, prima din istoria nataţiei româneşti la un Campionat Mondial
ª cinci titluri de campioană mondială universitară, două la Ciudad de Mexico, în 1979, două la Bucureşti în 1981 şi unul la Kobe, în 1985, toate în probele de spate
ª 3 medalii de bronz la Campionatele Europene, în 1977 - 200 metri spate, 1981 - 100 metri spate şi 1983 - 100 metri spate
ª 3 locuri patru în probele de spate la Jocurile Olimpice din 1980 şi 1984
ª 70 de titluri de campioană naţională
ª peste 100 de recorduri naţionale
ª născută pe 15 septembrie 1961, la Sibiu
ª medalie de bronz la Mondialele din 1982, la 200 metri spate, prima din istoria nataţiei româneşti la un Campionat Mondial
ª cinci titluri de campioană mondială universitară, două la Ciudad de Mexico, în 1979, două la Bucureşti în 1981 şi unul la Kobe, în 1985, toate în probele de spate
ª 3 medalii de bronz la Campionatele Europene, în 1977 - 200 metri spate, 1981 - 100 metri spate şi 1983 - 100 metri spate
ª 3 locuri patru în probele de spate la Jocurile Olimpice din 1980 şi 1984
ª 70 de titluri de campioană naţională
ª peste 100 de recorduri naţionale
Articol scris de Ioan Viorel
Sursa:
http://www.prosport.ro/alte-sporturi/alte-sporturi/legenda-din-bazin-carmen-bunaciu-prima-medaliata-mondiala-la-natatie-din-romania-9179576
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu