.jpg)
Interviu cu celebra noastră înotătoare, Carmen Bunaciu
Feb 8, 2013
Pe Carmen Bunaciu am cunoscut-o mai demult la un
business-meeting spiritual. Adică între prieteni, la o şuetă. Dacă ar
trebui să o descriu pe celebra noastră înotătoare în câteva cuvinte, aş
putea spune că este un om modest, harnic, cu spiritul umorului şi plin
de viată. Un om complex prin simplitate, exact genul de om pe care-l
doreşti mereu prin preajmă! M-am simţit onorat şi m-am bucurat când a
acceptat provocarea de a face următorul interviu cu ea.Mai întâi, să o cunoaştem puţin mai bine pe Carmen:
- născută la Sibiu pe 15 sept 1961, unde a şi început înotul la 7 ani
cu prof. Nicolae Dembitchi
– la 13 ani a venit la Dinamo Bucureşti pentru a se pregăti cu antrenoarea
Cristina Sopterian- Balaban ( prima medaliată a
înotului românesc la Campionatele Europene din 1966)
– în 1977 a câştigat la Jonkoping medalia de bronz la Campionatele Europene de
seniori, la fel şi în 1981 la Split si Roma 1983
– dublă câştigătoare a Concursului Preolimpic de la Moscova 1979
– două locuri 4 la JO Moscova 1980, 1 loc 4 şi 1 loc VII în 1984 la Los Angeles
– 10 medalii la Jocurile mondiale Universitare (2 aur în 1979 în
Mexic, 2 aur, 1 argint şi 1 bronz în 1981 la Bucureşti,
2 de argint în 1983 la Edmonton, 1 aur şi 1 bronz în 1985 la Kobe în Japonia)
– medalia de bronz la Campionatele Mondiale din 1982 din Ecuador-
Guayaquil (prima medalie a înotului românesc la campionatele
mondiale)
– multiplă campioană naţională în probele de spate dar şi la fluture,
liber sau mixt- un total de 70 de titluri
(la 50 fluture deţine încă recordul naţional 27.53 stabilit in 1986,
la 100 liber în decembrie 1977 coboară în premieră, sub un minut)
Îţi voi mărturisi un secret şi sper să rămână între noi. Visul meu e să mă fac salvamar şi să exagerez cu grija faţă de sexul feminin. Orice femeie îşi doreşte un bărbat care să-i ofere siguranţă, nu?
Dacă e secret, îţi spun şi eu unul: să ştii că multe fete sunt atrase de salvamari, extrem de atletici, veseli, bronzaţi, dar şi siguri pe ei mai ales în lupta cu valurile… Ar fi fost o placere şi pentru noi să te vedem în acţiune la malul mării. Poate în anii următori?
Am dezvoltat un plan, aşadar cine ştie, poate chiar vara asta! Îmi poţi da, te rog, două-trei sfaturi legate de înot?
Sfaturi ? Să stăpâneşti bine două-trei din procedeele de înot, să fii în formă, cu o bună rezistenţă şi forţă suficientă pentru a interveni atunci când e nevoie, să te deplasezi repede pe uscat şi în apă, să cunoşti tehnica salvării şi a resuscitării şi nu în ultimul rând, să fii bun prieten cu apa şi cu întreaga echipă…
Câte ore de antrenamente aveai într-o săptămână?
În medie aveam cam zece antrenamente în apă (cel puţin câte două ore pentru fiecare), plus alte patru-cinci de pregătire pe uscat (alergare în aer liber, lucru în sală de forţă la aparate sau exerciţii de stretching, dar şi forţă specifică pe simulator). Se adunau până la urmă vreo 30…Binişor, nu?
La ce te gândeai când înotai? Nu te simţeai singură?
Te gândeşti la tehnică, cum îţi intră braţele în apă, cum respiri, la felul în care te înaintezi sau la zgomotele pe care le auzi în fundal, clipocitul apei şi/sau încurajările din tribună, la cât de bine te simţi. Pe atunci, când făceam antrenamente mai dificile în vederea participării la concursurile internaţionale, încercam să mă şi încurajez atunci când mi-era mai greu. De asemenea, mi se întâmpla de multe ori, să fredonez non-stop un cântec pe care îl auzeam în acea zi…
Singură nu mă simţeam, antrenoarea Cristina Şopterian mi-a fost alături mereu, ştia să ne mobilizeze, să ne smulgă şi un zâmbet, chiar şi atunci când eram super-obosiţi! Am avut întotdeauna noroc şi de colegi veseli, am fost o echipă tare faină. În plus, cum eram pe vremuri la Dinamo, aşa suntem acuma veteranii (categoria masters, adică peste 25 de ani) de la Tribeach Brasov!
Zi-mi sincer. Câte petreceri obişnuiaţi să organizaţi la piscină săptămânal?
Prea multe petreceri la piscină nu am avut, cred că le pot număra pe degetele de la o mână. Dar în lungile cantonamente prin ţară, obişnuiam să facem seri de dans sau adevărate campionate de mimă, canasta şi altele asemenea…
Recuperăm în schimb acuma, când lunar ne deplasăm la Braşov să fim alături de coechipierii noştri pentru două antrenamente comune, dar şi multă distracţie. Zona e absolut superbă şi e grozav să evadezi din Capitală pentru două zile pline de plimbări, veselie şi energie.
Să spunem că ne strângem o gaşcă şi organizăm o petrecere pe vas în Ibiza. Deodată, opss, Frantz se împiedică de alcool sau alcool-ul se împiedică de Frantz şi cad amândoi îmbrăţişaţi în mare. Ai sări să mă salvezi?
Sună foarte bine o petrecere pe vas, mai ales într-un asemenea decor! Alcoolul nu e pentru mine decât ocazional şi atunci maxim două pahare, dar le ciocnim cu drag şi cu gândul cel bun! Dacă tu ai fi în pericol, sigur că aş sări în ajutorul tău, dar probabil nu va fi nevoie pentru că la începutul interviului ai primit …gratis, câteva sfaturi pentru înot!!
Există o fobie a apei?
Sincer, nu prea îmi place şi îmi e şi niţel teamă să înot în apele întunecate din lacuri, ador în schimb apa cristalină a bazinelor sau a mării ! Nu mi-e frică de apă, ăsta e mediul în care mă simt cel mai bine, mă relaxează cel mai repede după o zi mai dificilă!
În cursurile de iniţiere pe care le fac cu cei mici, mulţi dintre ei se tem să simtă apa pe faţă, dar uşor-uşor ne împrietenim cu ea şi reuşim să suflăm aerul în apă, astfel încât nu mai golim bazinul la fiecare lecţie
Ştiai că dacă vorbim cu apa dintr-un pahar de pildă, aceasta îşi schimbă structura moleculară, încărcându-se cu energia respectivelor cuvinte?
Mi se pare un lucru extraordinar, chiar mi-ai adus aminte că am şi eu cartea lui Masaru Emoto “ Viaţa secretă a apei” despre aceste cercetări ale sale, concluzia lui fiind uimitoare: modificări ale acesteia datorită expunerii la diverşi factori externi: poluare, cuvinte, muzică, fotografii şi chiar rugăciuni. Chiar vreau să îţi mulţumesc că ai adus vorba despre aşa ceva, pot să îmi propun să termin cartea zilele astea!
În general cred că e bine să ţinem cont de asta în ceea ce facem, să fim cât mai pozitivi în tot ceea ce gândim sau în acţiunile noastre, fie că e vorba de cele pe termen lung sau cele de zi cu zi.
Îţi imaginezi cum ar fi ca în zilele noastre, înainte cu vreo 2-3 ore de Probele Olimpice, înotătorii români să stea lângă piscină şi să vorbească cu apa, să-i spună: bună apă, noi, echipa română, te iubim. Te iubim ca nimeni altcineva, apă. De asta trebuie să ţii cu noi, să ne ajuţi să câştigăm. Fă nişte valuri pentru ceilalţi, iar nouă înlesneşte-ne cursa. Apă, dacă ne auzi…şi acum e demonstrat ştiinţific că ne auzi, să ştii că te iubim mereu. Sărbătorile ni le-am petrecut împreună când pe masă erau tot felul de băuturi, aniversările la fel, până şi în club tot împreună suntem. Te pupăm şi fă asta să rămână secretul nostru. PS: avem pentru tine nişte sare de apă după competiţie!
Ţinând cont de întrebarea precedentă, propunerea ta pare firească acuma, dar nu cred că a fost aplicată până acum, aşa că nu ne rămâne decât să o transmitem înotătorilor care vor participa la Rio în 2016.
În orice caz, ori de câte ori pot, le reamintesc copiilor că apa doar aşa trebuie privită, ca pe un bun prieten care ne ajută să ne simţim bine, nicidecum nu ne luptăm cu ea, nu o plesnim şi nici nu ne supărăm pe ea!
Care crezi că e cheia succesului în orice ai face în viaţă?
E clar că pe primul loc e munca, dar nu oricum, ci făcută cu multă plăcere, cu pasiunea arzătoare pe post de combustibil! Apoi sigur că e nevoie şi de multă ambiţie şi răbdare, de o grămadă de perseverenţă, de ceva talent, de un strop de noroc şi destulă încăpăţânare ca să continui să lupţi pentru visul tău.
Exploratorul norvegian Nansen spunea acum 100 de ani : “Ai reuşit? Continuă! N-ai reuşit? Continuă!” E valabil cred şi în prezent şi la orice vârstă!
Te-ai gândit vreodată să participi la Triatlon?
Chiar zilele trecute am participat alături de alţi colegi de-ai mei, dar şi mulţi triatlonişti, la un eveniment de înot caritabil la Izvorani, în care s-au parcurs multe lungimi de bazin. M-am simţit minunat, pentru că a fost o atmosferă extraordinară creată de cei 80 de participanţi, inimoşii organizatori, suporterii de toate vârstele şi numeroşii voluntari! Banii strânşi, cam 20.000 lei, vor fi folosiţi pentru construirea primului spital Hospice Casa Speranţei din Bucureşti. Fiecare concurent a primit câte un breloc în formă de mini-cărămidă pentru efortul depus în apă, dar şi pentru atragerea prietenilor care l-au susţinut în parcurgerea distanţelor propuse. A fost o premieră pentru mulţi dintre noi, dar şi pentru bazinul olimpic!
Personal, am înotat cu multă plăcere 3.000 de metri, dar ţinând cont că bicicleta pentru mine a rămas doar un obiect de admirat, neştiind să pedalez decât pe …cea medicinală, probabil aş putea să particip la triatlon într-o probă de ştafetă şi să-mi ajut coechipierii doar pe segmentul de înot…
Mulţumim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu